70,637 matches
-
CA ȘI COMPORTAMENT" Dificultatea cercetării antecedentelor religioase În preistorie nu este o noutate. Dar tocmai experiența multor cercetători cu autoritate 1 care s-au angajat la această muncă permite eliminarea iluziilor, prejudecăților și neînțelegerilor. Criteriul fundamental care se propune aici constă În plasarea categorică a religiilor În cadrul unei evoluții culturale umane, extrăgând din aceasta consecințele metodologice. Înainte de toate, religia este o parte a culturii, o manifestare culturală. Termenul „cultură”, utilizat cu semnificația sa antropologică, se referă la comportamentul extragenetic (adică nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive, particulare sau publice, religioase sau seculare. Secvențe În general durabile În timp sau chiar Împărtășite de societăți diferite din punct de vedere etnic: condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp. Atunci cum rămâne cu riturile din grote? Se știe astăzi că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că grotele erau locuri folosite de puțini oameni. Au avut un rol social, dar au fost folosite de indivizi În numele tribului sau a adunării periodice a tribului. Ritul fundamental consta În Însăși acțiunea de plăsmuire a imaginilor: expresia religioasă nu consta atât În ceea ce exprima sau reprezenta imaginea, ci mai ales În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai locuirii printre tenebre și ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu siguranță, În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ), iar omul nu trebuie decât să-l „scoată” - din os, din piatră, din stâncile rotunjite. Unii susțin că Însuși grafismul a apărut În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalului nu mai este simbol, ci este chiar animalul; sau este ceva din animal, forța activă. Întrucât imaginea are o viață a sa, ea poate fi „ucisă” (urme de lovituri, semne lăsate de sulițe) sau Înviată (picturi retușate). Acțiunea religioasă consta chiar și din Întoarcerea, secole de-a rândul, pentru a retușa culoarea până ce aceasta ajungea un singur motiv sau semn, pentru a rememora cu emoție actul creativ sau mitul pe care Înaintașii l-au lăsat moștenire În anumite locuri speciale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor, mormintele dobândesc o relevanță simbolică evidentă, fie din motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile animalelor). În aceeași perioadă, În Japonia se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și a obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dat să se adapteze la realitatea socială egipteană care are un fond unitar și care poate fi nivelată În cadrul unui sistem univoc. O primă sistematizare a pluralității anarhice a zeilor s-a realizat prin gruparea lor În familii tipice, care constau În tată, mamă, fiu. Același zeu poate avea, În cetăți diferite, soții și fii diferiți, iar același lucru li se poate Întâmpla și zeițelor: așadar, sistemul nu aduce ordine completă, ci constituie doar un punct de plecare pentru socializarea panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toată din calcar, o reproducere clară a „Zidului Alb”, numele oficial al Memphisului (care, În epoca greacă, se numea Leukon Teikhos). În interiorul acestei construcții, care este un transfer simbolic al structurii urbane a capitalei, se află mormântul regal propriu-zis, care constă dintr-un apartament subteran multiplu - și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate spre vârf: invitație de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca punct de sprijin pentru discursurile rituale. Nu are rost să căutăm contradicțiile, ci este mai bine să subliniem felul În care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a opozițiilor: valoarea perechilor Osiris-Seth și Horus-Seth constă În semnificarea tensiunii, a puterii de a frânge simplul „a fi”. Aceste incoerențe se Întâlnesc adesea În texte și complică lectura: Mamaxe "Mama" ta este Mareaxe "Marea" Junincă Sălbatică ce locuiește la Nekheb; coroana albă, acoperământul regal, cu pene lungi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă, că i se poate simți În mod personal prezența este demonstrat de numele proprii, adesea compuse, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unici” este dispus să tolereze alături de el alți „unici”, care, la rândul lor, au creat lumea și se Îngrijesc de ea (mulțimea madonelor specifice nu anulează unicitatea Madonei, la fel cum unicitatea Madonei nu anulează specificitatea personală a celorlalte). Noutatea constă În faptul că mituri contradictorii și improbabile, divinități care se exclud, se identifică și, În același timp, se Întrepătrund, nu mai sunt tolerate; apare o rigoare logică până atunci necunoscută. „Soarele” este „viață, Început al vieții”, lucru ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea, care este reprezentat Într-un act de adorare a propriei imagini aflate printre figurile celorlalți zei În templul său din Nubia. Chiar și pentru această situație, precedențele sunt ușor de găsit la Tell el Amarna: și aici, diferența radicală constă În organizarea logică a sistemului care cuprinde acum toată „Învățătura” Într-o singură concepție În comparație cu inițiativele minore și multiplicitatea tradiției egiptene anterioare. La fel se Întâmplă și În cazul unui aspect specific și foarte des subliniat al acestei perioade, importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
taur se află alături de piepturi umane feminine. Locurile legate de acest cult se pare că erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deosebește total de forma și orânduirea lucrurilor reale existente, putând fi considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea a două adevăruri principale. Primul constă În faptul că lumea este o lucrare divină, realizată de divinități masculine (Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea, Mardukxe "Marduk" etc.), adesea cu colaborarea celor feminine, mai ales Inanna/Iștarxe "Iștar". Celxe "Cel" de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre hierogamie (căsătoria sacră) și despre prostituția sacră, care era cu siguranță practicată ca mijloc ritual de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturi diverse a consemnat pentru Hattușaș rolul de capitală a unui stat Întins și compozit, În continuu contact cu principalele centre politice și religioase din Orientul Mijlociu. În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat"oliei, cetățile Își vor menține tradițiile religioase, care constau În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
responsabilii templului care Îi sunt slujitori 1. Având un trup, chiar dacă veșnic, zeii au nevoie de hrană și băutură, pe care omul trebuie să le pună la dispoziție În timpul ceremoniilor rituale și al sărbătorilor. Legătura fundamentală Între oameni și zei constă tocmai În această dependență reciprocă a lor, care le garantează amândurora existența. Necesitatea hranei și a băuturii este fundamentală pentru zei, iar aceștia, În schimbul satisfacerii acestei nevoi ce nu poate fi neglijată, le arată oamenilor bunăvoință, oferindu-le protecție, prosperitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aici derivă o serie Întreagă de situații care merg de la boală la neputință, avort, foamete, molimă și moarte. Puterile răului sunt indicate de hitiți cu expresii ca „ochi răi (= răuvoitori)”, „limbi rele”, „salivă rea”, „sperjur” etc. Suma faptelor care constau În manipulări și recitări de formule, bazate pe principiile magiei analogice, având scopul de a elibera de „legătura” creată de impuritate constituie un ritual pe care hitiții Îl numesc aniur „acțiune, prestație” (ideograma SISKUR). Ritualul este de obicei solicitat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
magice hitite. Ritualul presupune o primă fază de pregătire a ceea ce este necesar pentru desfășurarea sa, care prevede o serie de acțiuni: de la aranjarea structurilor mobile (corturi, care, mese de ofrandă, cămine, recipiente etc.) la adunarea așa-zisei materia magica - constă În hrană, băuturi, metale și pietre prețioase, pietre de râu, unguente, animale și substanțe vegetale etc. Urmează o a doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când În când divinitățile legate de ritul respectiv, care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omul să i se poată conforma sau să Încerce să o schimbe În favoarea sa prin magie. Tehnicile oraculare folosite erau: extispiciul, ornitomanția, lecanomația (rar), aruncarea „sorților” (un fel de zaruri) și incubația; cercetarea oracolelor necesita folosirea mai multor tehnici și consta dintr-o serie de interogări, care prevedeau doar două răspunsuri precise, unul afirmativ și unul negativ. Întrebările erau puse până se obținea răspunsul, care permitea identificarea cauzei care produsese situația pentru care se consultase oracolul; după cum pe bună dreptate s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfera religioasă. O astfel de alegere nu se motivează doar prin lipsa specificității și organicității relative a ariei siro-palestiniene, ci prin faptul că o astfel de tratare Își găsește locul În problematica religiilor preistorice. Având În vedere că obiectivul nostru constă În Încercarea de a aborda istoric diferitele fenomene religioase, doar prezența documentelor scrise ne pot ajuta să depășim nivelul simplei enumerări și descrieri a datelor arheologice sau al formulării unor ipoteze ce au În vedere concepții și rituri care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]