69,343 matches
-
și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general al forțelor papale), seniorii deposedați de domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile Republicii Veneția, devenind vasali ai acesteia în schimbul redobândirii vechilor domenii. Senatul venețian a acceptat această ofertă și în 1503 a ocupat mai multe orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
În 1982, Ronald Reagan l-a numit judecător la Curtea de Apel a Statelor Unite pentru Circuitul Districtului Columbia. În 1986, Reagan l-a numit la Curtea Supremă. Lui Scalia i s-au pus câteva întrebări dificile de către Comisia Judiciară a Senatului, și a fost confirmat de Senat în unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană. Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
numit judecător la Curtea de Apel a Statelor Unite pentru Circuitul Districtului Columbia. În 1986, Reagan l-a numit la Curtea Supremă. Lui Scalia i s-au pus câteva întrebări dificile de către Comisia Judiciară a Senatului, și a fost confirmat de Senat în unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană. Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul în interpretările statutare și originalismul în
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
amelioreze funcționarea birocrației federale. La jumătatea lui 1974, Nixon l-a nominalizat ca procuror general adjunct pentru Oficiul de Consiliere Legală. După demisia lui Nixon, nominalizarea sa a fost susținută de președintele Gerald Ford, iar Scalia a fost confirmat de către Senat la 22 august 1974. După Watergate, administrația Ford a intrat în mai multe conflicte cu Congresul. Scalia a depus mărturie în mod repetat în fața comisiilor Congresului, apărând administrația Ford în invocarea privilegiului executiv în ce privește refuzul de a preda documente. În cadrul
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
fie numit în mai influenta Curte de Apel a SUA pentru Circuitul Districtului Columbia (D.C. Circuit). În același an, Reagan i-a oferit, într-adevăr, lui Scalia un loc în D.C. Circuit, iar Scalia a acceptat. A fost confirmat de Senatul SUA la 5 august 1982, și a depus jurământul la 17 august 1982. În D.C. Circuit, Scalia a acumulat o reputație de conservator, dobândind laude în cercurile legale pentru textele sale legale puternice și inteligente, care adesea criticau precedentele Curții
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
are o „urmă de hârtii” ca Bork; acesta din urmă scrisese în trecut articole controversate despre drepturile individuale. Scalia a fost chemat la Casa Albă și a acceptat nominalizarea lui Reagan. Când s-au deschis audierile în cadrul Comisiei Juridice a Senatului pentru nominalizarea lui Scalia în august 1986, el s-a confruntat cu o comisie care deja dezbătuse în contradictoriu pe marginea numirii lui Rehnquist. Martorii și senatorii democrați au susținut că, înainte de a deveni judecător, Rehnquist activase în sensul descurajării
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
timp să glumească cu senatorul democrat de Ohio , pe care îl învinsese la tenis într-un „caz în care integritatea mi-a luat-o înaintea judecății”, după cum chiar el s-a exprimat. Scalia nu a întâmpinat opoziție din partea Comisiei. Plenul Senatului a dezbătut pentru foarte puțin timp candidatura lui Scalia, și l-a confirmat cu 98 de voturi pentru și niciunul împotrivă la 17 septembrie 1986. Acest vot a urmat în aceeași zi confirmării lui Rehnquist ca președinte al Curții Supreme
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
neutre. Roosevelt ezita să facă publice planurile sale pentru crearea unei noi organizații internaționale. El era conștient că exista riscul ca americanii să respingă propunerile sale și nu era dornic să se angajeze într-un efort de convingere a membrilor Senatului pentru aprobarea participării SUA la noua organizație, așa cum fusese cazul luptei lui Woodrow Wilson pentru obținerea aprobării pentru statutul de membru al Americii la Liga Națiunilor. Când a fost promulgată Carta Atlanticului în august 1941, Roosevelt s-a asigurat că
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
cursuri de pregătire și conducând lucrări de gradul I. Începând cu anul 1991 a participat în calitate de Președinte al comisiei de Bacalaureat la susținerea acestui examen la numeroase licee din țară. În anul 2004, s-a aflat pe listele candidaților la Senatul României, din partea Partidului Noua Generație. Pentru activitatea sa în cadrul catedrei, prof. Cristian Ciucu a fost recompensat cu gradație de merit și în perioada 01.01.2007-01.01.2008 cu salariu de merit. Membru al Societății Române de Chimie. Începând cu
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
de elementul etnic român dintre Tisa, Carpați și Dunăre și s-a făcut în paralel cu cea a Consiliilor Naționale locale. Ordinul guvernului ungar a fost ca aceste gărzi să jure credință statului maghiar. La Cluj încă din 4 noiembrie, Senatul Național Român (subordonat ulterior Consiliului Național Român Central) a fost de acord cu Consiliul Național Maghiar local să recunoască pe generalul Siegler drept comandant al tuturor Gărzilor Naționale și concomitant a primit o sumă substanțială de bani de la guvernul maghiar
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
democratică a comandanților. Revenirea în Transilvania a peste 50.000 de foști militari români ai Armatei Austro-Ungare a avut un rol benefic în ceea ce privește formarea Gărzilor. Pregătirea acestora din punct de vedere politic și organizatoric militar fusese deja făcută prin activitatea Senatului Militar Român Central din Viena. Recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, toți cei admiși de către consiliile naționale trebuind să depună un jurământ prescris. Deși numărul membrilor acestor gărzi putea fi așadar de maxim 5 % din numarul locuitorilor, totuși
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
care Iuliu Maniu, Ion Antonescu, Alexandru Vaida-Voevod, Nichifor Crainic, Sextil Pușcariu, etc..., Iorga nu s-a aflat printre aceștia, deși avea un cuvânt greu de spus. Tot Gheorghe Racoveanu își amintește afirmațiile lui Nicolae Iorga, făcute în cadrul unei ședințe a Senatului, în care acesta comenta asasinarea Căpitanului : Este vorba despre atașatul militar canadian J.W. Boyle, salvatorul coloniei românești din Odesa, în timpul revoluției bolșevice. Prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
John Ireland, Joanne Dru și John Derek. A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Broderick Crawford joacă rolul unui politician ambițios dar fără scrupule, Willie Stark. Actorul Paul Ford a avut un rol nemenționat ca șef al opoziției senatului. În 2001, filmul a fost inclus în Registrul Național de Film de către Biblioteca Congresului fiind considerat important din punct de vedere "cultural, istoric sau estetic". Este ultimul film câștigător al Oscarului pentru cel mai bun film care se bazează pe
Cariera de politician () [Corola-website/Science/332628_a_333957]
-
com. Vârlezi, județul Galați - 8 decembrie 1893, Nice, Franța) a fost un politician și general român. În perioada 1864-1888 a fost ales deputat și senator, din partea partidului liberal al cărui membru a fost, în unele sesiuni fiind ales vicepreședinte al Senatului. Ca șef al Statului Major General și ministru de război, a contribuit substanțial la opera de reorganizare a oștirii și a sistemului național de apărare a țării între anii 1879-1890, care a inclus, printre altele, trecerea armatei la cadrul de
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
hartă a unei părți din România, respectiv a Transilvaniei, realizată de un locuitor al acestor ținuturi. "Chorographia Transylvaniae" este o hartă originală alcătuită pe baza cercetărilor personale făcute de autor între anii 1530 și 1532 în Transilvania. Harta este dedicată Senatului din Sibiu și a fost tipărită la Basel în anul 1532. După ce s-a reîntors în anul 1533 în orașul său natal, Corona (Brașov), Honterus a refăcut de câteva ori el însuși harta, de data aceasta nemailucrând însă pe o
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
nobilului Marcantonio Barbaro, expert arhitect, prietenul lui Andrea Palladio și senator influent, proveditore al Arsenalului între 1583 și 1585. El a exprimat îndoieli cu privire la luminozitatea interioară a clădirii și la costul estimat de realizare a bolților ce acopereau navele, iar Senatul a aprobat modificarea proiectului inițial. Lucrările deja finalizate între timp nu au trebuit să fie demolate, însă, iar atelierul a fost terminat în 1583. Nouă "teza longa de la Tana" măsură 315 de metri în lungime și avea o lățime de
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sala de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția. După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
vechile sale dimensiuni. Pietro Gradenigo a emis un ordin care a produs o creștere bruscă a numărului de consilieri (de la 317 în 1264 la 1017 în 1311) și, prin urmare, a necesitat transferul Maggior Consiglio în jurul anului 1301 în Sala Senatului. În 1309, imediat după aceasta restructurare ai cărei autori ar fi putut fi Pietro Basejo sau arhitectul Montagnana, citat de Sansovino și de Temanza sală s-a dovedit prea mică și s-a deschis un șantier în aripa de sud
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
senatorilor este dificil de atribuit și de datat. Lucrarea a continuat lent pe parcursul domniei dogelui Leonardo Loredan, perioadă în care s-a lucrat de-a lungul Canalului, iar din cauza unor probleme structurale s-a decis să se intervină în Sala Senatului și să se demoleze o capelă mică: pentru a permite desfășurarea în paralel a lucrărilor și a activităților instituționale, multe birouri au fost transferate și s-au deschis pasaje, nu fără a crea un deranj. După ce Sală dello Scrutinio a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
și a activităților instituționale, multe birouri au fost transferate și s-au deschis pasaje, nu fără a crea un deranj. După ce Sală dello Scrutinio a dobândit aspectul actual în 1531, a fost amplasat un orologiu pe peretele dintre Anticollegio și Senat și a fost distrus un mic turn de veghe. În timpul lui Pietro Lando au fost decorate sălile de consiliu și în timpul lui Francesco Donà a fost un punct decisiv de cotitură în evoluția șantierului, încredințat lui Antonio Abbondi, cu finalizarea
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
fum» la maturitate, noi nu putem spune... În orice caz, numele este foarte potrivit.” În 1997, senatorul Texasului, Chris Harris, a propus o lege prin care să facă "C. geaster" ciuperca de stat a statului Texas. Legea a mers până la Senatul Texasului, dar nu a ajuns până la Casa reprezentanților Texas. În Japonia, ciuperca se numește "kirinomitake" (), pentru că, înainte de deschidere, ciuperca seamănă cu fructele copacului "kiri", pomul împărătesei ("Paulownia tomentosa"). Specimenele tinere de "C. geaster" au un corp gol, în formă de
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Frederick Herman "Fred" Tuttle () a fost un fermier american crescător de animale de lapte, actor de film și candidat al Partidului Republican pentru Senatul Statelor Unite din partea statului american Vermont. El s-a născut la Tunbridge, Vermont și a trăit acolo toată viața, cu excepția perioadei când a fost în serviciul militar în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Tuttle a renunțat la studii în al
Fred Tuttle () [Corola-website/Science/333153_a_334482]
-
între care ' și '. În acesta din urmă, el a jucat rolul principal, al unui fermier pensionar care se hotărăște să candideze pentru Camera Reprezentanților. În 1998, Tuttle s-a lăsat convins să candideze în alegerile primare ale Partidului Republican pentru Senatul SUA. Adversarul său era Jack McMullen, un multimilionar care își trăise mare parte din viață în Massachusetts. Unii dintre republicanii din Vermont îl considerau pe McMullen un intrus venetic care părea că s-a mutat în Vermont doar pentru a
Fred Tuttle () [Corola-website/Science/333153_a_334482]
-
său era Jack McMullen, un multimilionar care își trăise mare parte din viață în Massachusetts. Unii dintre republicanii din Vermont îl considerau pe McMullen un intrus venetic care părea că s-a mutat în Vermont doar pentru a candida pentru Senat. Structura alegerilor primare din Vermont permite și democraților și alegătorilor neafiliați să voteze la primarele republicane, și mulți s-au gândit la posibilitatea ca Tuttle să-l învingă pe McMullen cu voturi de la alte partide. Mai mult, unii sperau că
Fred Tuttle () [Corola-website/Science/333153_a_334482]
-
fost construit ca o biserică votivă în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575 și 1576 și în care au murit 46.000 de oameni (25-30% din populație). Senatul Republicii Venețiene i-a comandat arhitectului Andrea Palladio să proiecteze biserica votivă. Deși Senatul a dorit ca biserica să aibă un plan pătrat, Palladio a proiectat o biserică cu o singură navă și cu trei capele pe fiecare parte. Poziția
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]