7,219 matches
-
Of, sfinte Ștefan În Basarabia iar nu e dreptate Și clopotul durerii din nou bate, Iar Prutul chiar și Nistrul duc la vale Pe unda apei numai plâns și jale. Dușmanii din-năuntru și de-aiurea Nu văd cu ochii buni Unirea. În taină și cu ură uneltesc La mândrul nostru plai moldovenesc. Ei folosesc minciună și trădare In zi de lucru ori de sărbătoare Și vor ca limba noastră dulce Din nou
Of, sfinte ?tefan by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83195_a_84520]
-
În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde e cazul să mă facă de băcănie. Am sărit din nou În lift și am dat năvală pe lângă Sophy, care mi-a deschis binevoitoare ușile de pe etaj Înainte de a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În regulă. Jeffy, unul din asistenții de la departamentul de modă, care ajutase la amenajarea așa-numitului Dulap al modei, mi-a aruncat o cutie de pantofi legată cu elastic și s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el era deja Înăuntru, pentru ca să nu trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că ziua de azi nu reprezenta o excepție: se sprijinea de perete lângă ușile turnante, cu brațele Încărcate de plase și haine și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving că totul e-n regulă. O friptură de un kilogram de carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochii lui am dat fuga la ușa următoare, am trecut cardul prin ea iute ca fulgerul și m-am năpustit să intru. Dar el a reușit să o blocheze la timp, iar eu am rămas acolo În timp ce el dădea drumul Înăuntru tuturor Tocătorilor, unul după altul, pe prima ușă pe care o Încercasem eu. Șase inși În total, iar eu stăteam tot acolo, atât de frustrată, Încât mă podidea plânsul. Eduardo nu era câtuși de puțin Înțelegător. — Prietenă dragă, nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o singură rochie? Până În clipa aceea, crezusem că am văzut tot ce era de văzut, dar am avut parte de un nou șoc când rochia s‑a Întors de la curățătorie Împreună cu un plic, pe care era caligrafiat Doamnei Miranda Priestly. Înăuntru se afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am Început eu, dar fără să știu prea bine dacă un sărut aiurea, nu pe buze, cu contact minim al limbii chiar merită o explicație extinsă despre prietenul meu și despre dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și s‑a deschis spre o altă zonă austeră de recepție. O femeie de vreo treizeci și cinci de ani s‑a apropiat, dând să urce, dar s‑a oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzit o voce de bărbat afirmând faptul extrem de evident că cineva bate la ușă. Când am constatat că tot nu răspunde nimeni, am apăsat pe clanță. — Alo? E cineva acolo? am Întrebat eu și am Încercat să nu mă uit Înăuntru, dar nu am reușit să rezist mai mult de cinci secunde. Privirea mea a trecut la repezeală peste două perechi de jeansi aruncate grămadă pe podea, peste un sutien agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sushi Împreună? Ți‑am lăsat plicul ăsta În drum spre casă - m‑am gândit că ți‑ar prinde bine ceva care să te consoleze după o seară ca asta de care tocmai am avut noi parte. Distracție plăcută. Pupici, Ilana Înăuntru era poza cu Miranda În chip de Șarpe, dar Ilana o mărise la douăzeci și cinci pe treizeci și trei de centimetri. M‑am uitat cu atenție la ea câteva minute În timp ce Îmi frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor sau a bărbaților, nu reprezenta o scuză acceptabilă pentru a nu fi disponibil exact atunci când prezența ta era solicitată, iar eu trebuia să năvălesc Înăuntru - și mă uitam uneori pe sub ușă ca să văd dacă nu recunoșteam pantofii persoanei căutate - și să cer, cu toată umilința de care eram În stare, ca el sau ea să termine ce aveau de făcut și să se ducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de aur, sigur că nu va scoate din scrin același lucru ca și când ar fi deschis cu o cheie de argint (un romancier ce se respectă cât de cât aici ar fi fost riguros), deschide scrinul, stă o clipă aplecat scotocind Înăuntru (nu prea văd ce caută), dar, iată, a scos un plic nu tocmai voluminos, pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama că trebuie să fac pe dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care-l privește lung, ca și cum ar sta În cumpănă: „să-l deschid, să nu-l deschid“ (vă dați seama că trebuie să fac pe dracu-n patru și să-l Împing să-l deschidă), deci Îl deschide, se uită Înăuntru, umblă cu degetele printre (a, iată, se vede acum) niște fotografii, alege una sau, mai precis, o caută, aruncă plicul alături de o carte pe masă (ba chiar deasupra cărții, e bine să fim atenți la amănunte că nu știi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și În lipsa mea, dacă nu aveți ceva mai bun de făcut!“. Pe hol Însă mi-am dat seama că trebuia să existe ceva important ce i-a Împins să-mi dea atâta atenție și să mă discute. M-am Întors Înăuntru ca să aud, din curiozitate, ce anume i-a râcâit din modul meu de a fi, care este motivul principal al invidiei lor, să-l cunosc și să pot să mă apăr În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte devreme, cu un zumzet ciudat În corp; eram posedat de o stare specială, de parcă intraseră mii de muzici În mine; fără să vreau, parcă le Înghițisem din greșeală ca pe niște bondari și acum cântau fără voia mea acolo, Înăuntru; eu le ascultam uimit, ca și cum aș fi ascultat ceva străin, cântam și eu fără să știu ce m-a apucat și nu mă puteam opri să nu cânt, pentru că nu știam unde era butonul acela ascuns pentru Întreruperea muzicilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a continuat În gara unde coboram, căci și acolo mă aștepta E. pe peron, de data aceasta singură. Privirile ei nu mă mai căutau Înăuntru, ci s-au fixat de la Început asupra mea, m-au luat În stăpânire ferm, fără să mă mai părăsească. Ea s-a apropiat de mine la un pas, m-a privit cu ochii aceia tandri de mongoloidă, s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi considerat de cineva un lucru grav, că oricum există ceva demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură. Școala mea de singurătate și orgoliu Începe să creeze discipoli (fie În fustă, dar A. pare mai degrabă hermafrodită, pentru că se Îmbracă stereotip În pantaloni de trening și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac, la ce facultate vreau să merg, ce profesori am la istorie. Ca s-o fac să se bucure, i-am spus că o să mă duc la istorie (chiar așa și credeam că voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș vrea Însă ca cel ce va citi aceste petece de hârtie să recurgă la aceeași facilă rezolvare; există dovezi, probe În favoarea ei; pe acestea trebuie să le aduc la suprafață“); iată, scoate o pungă cu tot felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros de tei, mă Înăbuș de plăcere. Când Bucureștii dau În tei Înflorit, nimic nu mă mai ține În casă, ies afară, Îmi umplu pieptul, merg, merg cu nările În ofensivă. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
natura de stăpânitor; ea mă iubește total, Îmi e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
180 apă“. Nu este scrisul lui E. Pe pagina următoare sunt câteva semnături: Irina Bacon (În creion), Simca Eduard Moise (În cerneală), N. Olărescu, Nicu Olărescu (În cerneală verde și roșie). Caut urme ale lui E. Nu le descopăr decât Înăuntru, la litera D, unde, la p. 161, sunt Încercuite câteva rânduri, iar pe margine, cu un scris șerpuitor, „Eu“ și semnat „E.C.“. Iată și partea subliniată: decens, tis. part. de la decet. Potrivit, cuviincios, care se șade cuiva a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seara) E ger. Plecăm undeva cu mașina. Ea vrea să mă ducă nu știu unde. Nu sunt atent. Accept să mergem oriunde. Sunt ca un mecanism Întors. Gheață, alunecuș, ne-am certat azi. Am hotărât să divorțăm. Are ochii ficși. Se uită Înăuntru, ca și mine. Nu are reacții la ce spun, nici nu-mi confirmă că m-a auzit. Se urcă. Cheie. Motor. Accelerează puternic. Pornește. Schimbă. Virează la dreapta pe Romei. Merge cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-arunci un ac. Le-a rupt botul nea Jenică, vine lumea ca la urs, tot timpul e plin. Actorii nu fac doi bani, dar „e Ionescu!“; ce mai, un român la Paris! Lume, lume, pe afară-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de fasoanele balcanice, al dracului nea Jenică, nu se lasă până n-o dă cu iaurtul roumain. Mă rog, nu m-a făcut să-mi sară pălăria din cap de admirație. Dacă erai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]