7,890 matches
-
mlădiță în pământul Moldovei ce a devenit "Bizanț după Bizanț", grăiește Țamblac cu glas tremurat, emoționat. Boier Stanciu tușește, se foiește, șovăie, își drege glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa scârbă cuprinsese țara, de-i era omului silă să mai trăiască. Și... și, domnul țării cum îngăduia atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul țării?!"... Otreapă sub călcâiul crailor vecini, cârpă înaintea marilor boieri, "Domnul țării" nici crâcnea. Ei îl ridicau, ei îl lepădau. Era domnia boierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-și împlinească năzuința, decât după ce reușește să făptuiască. Nu stă în puterea omului să poruncească Destinului... Dar stă în puterea lui să i se împotrivească! Ai rătăcit veacul; sunt gânduri și vise ce aparțin veacurilor viitoare... Veacul nostru întunecat nu îngăduie ridicarea capului. Puterea banului și puterea armelor stăpânesc lumea. Noi n-avem nici una, nici alta... Tu ai făcut tot ce omenește... imposibilul l-ai făcut! Ai mers până la sacrificiu ultim... dincolo de care nu se mai poate! Și... și dincolo de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu s-a arătat. Ai rămas surd și mut. Cerul era prea departe să-mi audă plânsul. Și noi muream... muream pentru libertatea noastră, dar și pentru Crucea ta muream... Unde-i dreptatea?! Unde-i iubirea?! Unde-i adevărul?! Cum îngădui ca "ura să fie strajă vieții pe pământ"? Tu nu vezi?! Tu nu auzi?! Până când vom striga către Tine: "Ajută-ne!"? Sub ochii Voștri se săvârșește nelegiuirea ca cel mișel să-l batjocorească pe cel neprihănit, ca cel rău să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au spus mulți oameni demni și comercianți care vin de la Stambul, turcii au mare frică de acest Domn." Matteo Muriano medic italian * "Ștefan i-a supus cu totul stăpânirii lui, făcându-i plecați și ascultători prin asprimea și dreptatea sa, neîngăduind ca vreo fărădelege să rămână nepedepsită." Jan Dlugosz, Cronica Polonorum * "De la 1465-1484 timp de 19 ani, Ștefan cel Mare ține piept fără încetare acelui puternic șuvoi turcesc; și, apoi, după ce și Moldova este "stropșită" cum spune cronicarul -, furia musulmană se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de țară, din același mediu, am crescut în orașe - Clujul și Timișoara - nu foarte deosebite, am citit același cărți, evocăm aceiași ani. Nici unul, nici celălalt nu prea ne omorâm cu firea să cucerim lumea, facem parte din categoria - dacă-mi îngăduie Valeriu Cristea s-o spun - a celor „neajutorați”. Ne supraveghem prea mult - și nu cu multă bunăvoință - ca să mai putem și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are prea multe griji; din locul unde mă aflu îi văd perfect fața: ochii, largi deschiși, fixează plafonul, e concentrat, grav, se vede că face planuri de acțiune; chiar în poziția în care se află pare energic, activ: și-a îngăduit doar o mică pauză, între două drumuri. * Când am luat în primire locuința de pe Florilor, în vara lui 1956, până la sosirea mobilei, care călătorea în ritmul ei, foarte lent, într-un vagon închiriat special pentru a o transporta de la Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici copiii mei nu prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici copiii mei nu prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu pot intra. Intrăm. Slujba se ține de greci și ruși împreună cu patriarhul Ierusalimului. Toată slujba este ținută în limba străină (greacă) și altele. Pe noi, românii, de câțiva ani nu ne primesc. Am înțeles că grecii nu ne îngăduie din cauza că ai noștri au ridicat un nou așezământ românesc la Ierihon, ca atunci când vor veni pelerinii români să-i poată găzdui acolo, la românii ortodocși. Au făcut o biserică frumoasă și o clădire în curtea bisericii, alăturat. Biserică se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și sacru. Tot ce vezi, tot ce te înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserică de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât îmi va fi îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri în ea îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului îmbrăcat în veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai saturi de privit. Mai sunt multe de privit și admirat dar timpul ne grăbește parcă. Noi nu ne mai saturam de privit și puțin timp ne îngăduie să ne rugăm în taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea în biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se grăbește să se așeze la rând ca să ajungă și la ea ca să se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a contat și milă i-a fost. Mergând prin Puștiul Hozevei spre Peșteră Sf. Ioan Iacob Românul am văzut și Muntele Ispitirii. Este foarte înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, în puștiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, canicula mare. Și nici gură să o uzi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am trăit. Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
poate! Cu Milă și Ajutorul lui Dumnezeu va reuși. Dumnezeu mai face minuni. O să-l ajute, noi să ne rugăm că Domnul să-i arate calea de ieșire din această situație grea și tristă. La Sfanțul Mormânt nu îi este îngăduit să slujească și el, cum a fost cu câțiva ani în urmă, iar noul Așezământ nare finanțe cu cel termină. Nu-i lucru ușor să treci prin o astfel de situație grea și sensibilă. De altfel, a făcut cunoscut și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
unei fantastice Epifanii, trebuie să fim conștienți de asta. Sub ochii noștri lumea lui Rubliov, a lui Serafim din Sarow, a lui Gogol, a lui Dostoievski și a lui Soljenițîn iese triumfătoare din îndelungatul Purgatoriu în care misterioasa Providență a îngăduit să fie martirizată de patru generații. Evident, evenimentul face parte dintr-o suită de evenimente desfășurate istoric și relevând dimensiunea politicului. Vorba lui Napoleon : „politica e Destinul !”. Evident, nu trebuie să ne culcăm pe lauri. Evident, orizontul e încărcat de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
catedră. Normal, șefului de catedră nu i se întâmpla să comită inadvertențe gramaticale în adagiile latine, cum i se mai întâmpla uneori în țară șefului de generație. Dar nici virulența acestuia nu o mai putea avea ; nu i-o mai îngăduiau nici poziția, nici locul, nici momentul și, bineînțeles, nici vârsta. Virulența tânărului șef de generație, dinamismul și prolificitatea lui aveau, dincolo de travaliul erudit, un câmp nelimitat de acțiune : presa cotidiană și săptămânală, revistele literare lunare și bilunare, simposioanele „Criterion”-lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al inspirației se exprimă imediat, fără contur, în versuri prea adesea șchioape și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de miniștri plenipotențiari, o mulțime de inși reputați ca serioși, de regulă economiști sau gazetari, câțiva realmente inteligenți, dar de departe inapți de comparație cu Mateiu Caragiale chiar din punctul de vedere strict profesional al diplomației. Evident, sorții nu au îngăduit verificarea acestei aserțiuni, o dau ca o convingere personală. Interesant e că, dacă eroilor săi favoriți, adică hipostazelor sale bovarice, le conferă aura renunțărilor și dédain-ului, Mateiu îi atribuie lui Gore Pirgu propriile sale veleități : șefie de cabinet, însurătoare profitabilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Critica la persoana întâi, p. 125). E adevărat, valsul în do major al lui Johann Strauss, despre care eseistul afirmă cu suverană dreptate că este una din capodoperele muzicii, demnă de a fi așezată în preajma lui Mozart, are ceva ce îngăduie evocarea lui în legătură cu valsul îndrăgit de Pantazi. Regret doar, păstrând firește toate proporțiile, că, pentru apărarea acestei așezări, N. Steinhardt își ia o precauție excesivă, anume : „Eventualei întrebări (și dojane) cum de poate fi așezat alături de Mozart sau de Bach
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prea pronunțată a inteligenței în procesul sufletesc de creațiune este inoportună. Această intervenție stânjenește jocul forțelor inconștiente, care sunt rezervorul poeziei lirice. Iată pentru ce poezia d-lui Topîrceanu este lipsită de acele ecouri nelămurite și de acea brumozitate care îngăduie cititorului să-și viseze liber visurile lui. Cu toate acestea, fiorul ce ni-l dau lucrările d. Topîrceanu l-a exprimat uneori impresionant, ca în Balada morții, poate cea mai bună din poeziile sale”. Iată-i așadar pe cei doi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-o, încât în câteva ore a decedat. Liliana era copilul la care unchiu ținea mai mult decât la propria-i viață. Decesul l-a afectat atât de mult, încât a concluzionat că dacă ar fi existat Dumnezeu, n-ar fi îngăduit să moară un astfel de copil nevinovat și atât de inteligent. Consluzia lui a fost, în disperarea lui, că nu există Dumnezeu, și plângând a făcut această declarație față de trupul neînsuflețit al Lilianei și față de toți care se aflau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fără griji. I-am scris că ar fi o nedreptate ca să moară mama Ileana, gândindu-mă la viața ei jertfelnică, tocmai acum când ar putea să se bucure de roadele muncii ei, că deci, după socotința mea, Dumnezeu nu va îngădui ca ea să moară, chiar dacă legile fizice și legile biologice nu mai dau speranțe, că Dumnezeu poate, și vrea să facă minuni atunci când nu mai sunt posibilități naturale de a duce viața mai departe. Așa am simțit atunci că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i martor că nu vreau să bravez. Tu, sanctuarul vieții mele, tu cea mai sfântă ființă din viața mea, tu, bunătatea, blândețea, tu lacrima și sudoarea, tu jertfa care te-ai mistuit din iubire pentru mine, tu mămică dragă, îmi îngădui să scriu despre tine ? Îmi îngădui să descopăr, să prezint lumii comoara sfântă a sufletului tău ? Mă tem că cei ce vor citi aceste rânduri, nu-și vor da seama că viața ta a fost sublimă ! Mă tem că mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]