7,931 matches
-
a urmărit În primul rând propriul său interes. Prezența Iolandei nu era Însă și o garanție a Întoarcerii ei cu adevărat. Asta Însemna să fi venit fără Klausul ei Îmbălsămat În amintiri ca Într-un sarcofag la purtător, și care, Întâmplător sau nu, părea să fi dat semne de viață odată cu sosirea acestui negustor de antene cu aerul lui straniu de mesager al celor duși „dincolo”. Cum altfel să-și explice plecarea ei abruptă, decât prin „reluarea legăturii” cu Klaus, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înseamnă pentru mine ceea ce cupele de la Societatea de Horticultura Înșiruite pe poliță obișnuiau să reprezinte pentru el: un semn al ordinii Într-un haos nedrept, răsplata perseverării Într-o filosofie corectă. Mai puțin contează, cred eu, că haosul lui este Întâmplător ordinea mea. La scurtă vreme după acea primă vizită, mi-a trimis doi peri de spalier pe care să-i plantez. Cred că acum au vreo cincisprezece ani; și În fiecare an, pentru că terenul meu nu este mănos și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sau lucirile. Amândouă ies biruitoare din Înfruntarea eu teleobiectivul, cu foaia de desen, cu pânza - nu pot fi cuprinse Într-un cadru; iar cuvintele sunt la fel de inutile, de silnice și uzate, pentru a fi În stare să surprindă realitatea. Nu Întâmplător strămoșii romanului modern, care au Început să apară În Evul Mediu timpuriu, au avut atât de des pădurea drept decor, iar căutarea drept temă centrală. Orice roman, de la Începuturile literaturii, de la epopeea lui Ghilgameș, este o formă de căutare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de Avebury al copacului, un Ur-codru. Fizic este compus dintr-un lanț de dumbrăvi Împrăștiate, puncte verzi Într-o pictură tașistă, de-a lungul a ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru puieți Împotriva vânturilor de iarnă năpraznice și a oilor care pasc. Însă adevăratul miracol ecologic din Codrul lui Wistman este cel botanic. Specia lui dominantă, esențialmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă pe piept, în dreptul sternului, un buton și-l auziră cu uimire pe comandantul Felix S 23 zicând: „Al meu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-a proiectat, cine le-a construit? — Niște extramediocri, spuse tractoristul. Au nimerit la noi, așa ca dumneavoastră, întâmplător, acum vreo sută de ani, probabil din cauza unor defecțiuni. Au tot încercat ei să le repare, să poată pleca de unde-au venit, dar n-au reușit. Eu nu i-am mai apucat, dar îmi spunea tata ce triști erau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
era căzută și o durea spatele în fiecare dimineață. Gândul la o altă sarcină o îngrozea, așa că început să bea chimenul care trebuia să țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de măsline și l-a pus la intrarea în pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ridicat ochii spre mine: „A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era semn rău. Însemna că trebuia să mă pregătesc să ascult o predică plictisitoare despre cum trebuie să se poarte un copil care, întâmplător, a avut norocul să aibă un tată cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-a vrut să-i cedeze această favoare. „Eu am prins-o, eu o duc”. Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeul lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întâmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu roșească în public. Eu i-am descoperit întâmplător secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; „gâsculița” a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întâmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scuzele pe care intenționam să i le cer Moașei, iar „a doua zi” n-a mai existat. Căci dimineața am bătut în retragere: „Și ce să-i spun? Cu ce să încep? A, nu. Mai bine aștept s-o întâlnesc întâmplător. Atunci îi zic: Doamnă, sper că n-ați dat importanță vorbelor mele. Nu eram într-un moment tocmai bun”. Câteva zile, ca să se liniștească apele, ara evitat întâlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul, însă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să scriu, să citesc și să cunosc stelele. - Și după aceea? - După aceea nimic deosebit: am fost luat rob, împreună cu stăpânul meu, de atlanți. Stăpânul a smuls sabia unui soldat și s-a străpuns cu ea și eu am nimerit întîmplător printre robii de pe Piscul Sfânt. Mai târziu, Marele Preot m-a luat la el. Asta-i tot. - În Ta Kemet ți-a plăcut? Sclavul zâmbi. - Crezi că robului îi place robia? Iahuben îl privi surprins. Apoi îl întrebă iarăși: - Cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cum de nu se repezise nimeni asupra străinilor? Sau soldații îi socoteau într-adevăr zei și le era frică... - Dacă mă strângeți așa, mă ucideți! răcni Auta. Marele Preot vă va omorî pe toți. N-ați auzit porunca? Șoapta auzită întîmplător i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar deodată zări un soldat prăbușindu-se la pământ. Apoi altul. Apoi încă doi. Ceilalți fugiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
folosit un termen fals: nu sunt pripit, cel mult avîntat! Știu bine că nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu ce cunoaștem. Unii oameni s-au căznit milenii să se creadă buricul lumii și să fie mulțumiți de cât aflaseră întîmplător, adică mai nimic. Alții s-au scuturat de beleaua asta și s-au căznit întruna să afle mai mult. Asta e lupta milenară despre cunoaștere și ignoranță, dintre spiritul progresului și spiritul retrograd. La început lumea era un sat și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
N-am avut dreptate să oftez după biblioteca din Alexandria? Totdeauna l-am pizmuit pe domnul director Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care, ambele, locuiesc Împreună cu stăpânul, și secretara și dactilografa Theodora Bosanquet, care are un mic apartament pe strada Lawrence, din apropiere - drama morții sale este inevitabil mai vie și mai apropiată decât carnagiul din Flandra, pentru că li se Întâmplă personal. Întâmplător, nici una dintre ele nu a pierdut vreo rudă apropiată... Încă. Desigur, și pentru ele lungile liste zilnice de pierderi apărute În ziare sunt deprimante și Împărtășesc durerea prietenilor loviți de nenorocire, dar nu Își pot imagina cu adevărat ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pălării și bastoane atent selectată pentru toate ocaziile ivite În saloanele de la Lamb House. — O mulțime de yanchei au strâmbat din nas când și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-a fost cine știe ce Încântată. Îl auzise Întâmplător pe dl James dictându-i drei Bosanquet scrisori pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cuvânt sau vreun altul, comparabil prin brutalitatea lui indecentă. Faptul că l-a folosit În prezența lor dă măsura deteriorării lui mentale. Este greu de imaginat chiar că l-a mai utilizat vreodată, indiferent de companie. Poate l-a auzit Întâmplător, trecând pe lângă vreun grup de neciopliți, pierde-vară la un colț de stradă, sau În fumoarul vreunui club mai puțin respectabil decât Reform, clubul său, și, Îngropat În memorie, i-a ajuns pe buze, neîmpiedicat de obișnuitul său compartament pretențios. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate de pian - o tăia cu Îndemânare, așezat În capul mesei. După cină, urmau conversația, muzica și jocurile de societate În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
O bună parte din timp am lenevit, mă tem, am lenevit și m-am simțit deprimat. Am avut momente când m-am gândit serios să mă sinucid. Singurul lucru care m-a salvat a fost faptul că am Întâlnit-o Întâmplător pe Emma la Düsseldorf, unde venise În vacanță. O cunoscusem cu mai mulți ani În urmă la Londra, când avea numai doisprezece ani, colegă de școală cu soră-mea, și de-atunci mă izbise Înfățișarea ei. Acum era o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le pot Întrece, În același timp În care Îi invidiam postul sigur. Apoi, În vara lui ’64, l-am cunoscut personal, aproape Întâmplător, tocmai la Whitby. Abia terminasem ilustrațiile la Amanții Sylviei, a cărei acțiune se desfășoară acolo, după cum știi, și, Împreună cu Emma, deciseserăm să ne petrecem vacanța acolo, atât de frumos descria Elizabeth Gaskell locul. Și așa și este, cu desăvârșire fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu era decât o contragreutate neglijabilă În balanța exegezelor, căci era, la urma urmelor, doar un amator În domeniul literaturii. Henry făcu apel la Fenimore pentru sprijin moral și Îi scrise, cerându-i ajutorul În găsirea unei locuințe la Florența. Întâmplător, aceasta Închiriase, dar nu ocupase Încă un apartament În Casa Brichieri din pitorescul sătuc Bellosguardo, aflat pe un deal de la marginea orașului, pe care i-l oferi, În timp ce ea rămânea pe loc, la Villa Castellani de alături, până la Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]