7,108 matches
-
noi. Copiii sunt la mijloc. Cine va avea grija lor dacă vei continua așa? - Numai de nu aș muri până atunci! părea foarte tulburat, cu privirea pierdută și cu gesturi precipitate. - Ce se întâmplă cu tine? îl întrebă aproape în șoaptă. - Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune. Va tuna și va fulgera ca într-o scena când viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
țesută ca de paianjen ucidea fără milă culorile vieții. Ca un rug fumegând în neștire, într-o imensă disperare fără glas, cenușa fiecărei zile adâncea gândul despărțirii, fiecare așteptând ca celălalt să facă acest pas greu. Își doreau să asculte șoapte de iubire, să îi atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică de singurătate. Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
masă și se îndreptă cu precizie spre Nicole, reușind să-și țină echilibrul emoțional. Ea păli ușor la apropierea lui, fără a putea lega vreo vorbă în acel moment. El se aplecă cu eleganță aproape de chipul ei întrebând-o în șoaptă cu multă politețe:Sunteți singură, domnișoară? - După cum vedeți nu mai e nimeni cu mine. - Atunci îmi permiteți să iau loc la masă cu dumneavoastră? - Desigur, îmi face plăcere să cinez alături de un domn tânăr și prezentabil. Dar bănuiesc că aveți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de ceva timp. Când plecase ar fi vrut să îi spună: Vezi să nu faci vreo șchiopătură. Să fii sigură că voi afla chiar și de la distanță. I se păru că toate acestea se revărsau de pe buzele lui ca o șoaptă de groază, iar în sinea lui se bucură. Numai el știa de ce. La rândul ei, Carmen se vedea singură, crescându-și fata iar emoțiile ce îi invadau trupul le simțea ca o beție ușoară, ca și cum ar fi ingerat un lichid
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exact ca atunci când era un bebeluș, alintând-o: șu-șu-șu sunt aici, cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă la fereastra ta, ar poposi o rândunea Tu să te porți blând și să vorbești cu ea.” Apoi o sărută de mai multe ori și o rugă să își facă bagajele pentru plecarea în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
temperament de mistic... Alexandru Budac : Da, dar el a încercat, și chiar a reușit, să surprindă în majoritatea filmelor sale nenumăratele chipuri ale acestei angoase pe care a trăit-o până la paroxism. Dacă ne gândim, de pildă, la Strigăte și șoapte, mai ales la scena revenirii la viață a lui Agnes și la reacțiile celor două surori îngrozite, putem spune că cineastul suedez a știut ca nimeni altul să ne confrunte pe ecran cu spaima fără seamăn încercată atunci când suntem puși
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă mai grăbesc, bucuros că cei din birou cu Graur s-au ambalat în studiul filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru o clipă, în mintea mea, răsună șoapta ei: "...mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă" superbă comparație! Va trebui, neapărat, să mi-o notez și s-o folosesc în vreo lucrare literară, deși acum, știind cine a spus-o, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre ușă. Ești cinic, Mihai, îmi spune ea pe un ton amar. Uneori, aprob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani, cînd apele vor fi clare, cînd tu vei fi bărbat matur, vei fi fizician, poate că atunci vei înțelege... Ce? am întrebat eu în șoaptă, nedumerit de ceea ce auzeam. Multe. Hai să mergem, că-i tîrziu... N-am stat prea mult de vorbă cu tine pînă acum, deși am vrut s-o fac de atîtea ori, mi-a spus ea, oprindu-se pe treptele cantinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi ajung, un fel de explicație față de ceilalți, că-l văd strîngînd neputincios din umeri. A, uite că m-ai ajuns! exclamă Graur cînd mă vede lîngă el. Hai să mergem mai repede. Cobor încet scările, în urma tuturor, înjurînd în șoaptă din cauza unui mușchi care mă doare cînd și cînd, făcîndu-mă să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
defensiv? — Dar întâi du-te la toast, spune Michael amabil. N-am venit aici să discutăm afaceri. Pășesc prin încăpere însoțită de Elinor și de Luke și văd cum cei prezenți se întorc spre noi și încep să vorbească în șoaptă. În fundul camerei a fost instalat un podium și, în clipa în care pun piciorul pe treptele acestuia, simt că mă ia, pentru prima oară, mă cuprinde o stare de nervozitate. Toată lumea a tăcut și întreaga adunare se strânge în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintr-un om care „trăia cu frica-n spate”, poreclit „iepurele”, Într-un soldat „Îmboldit de o Îndrăzneală sălbatică”. „Își Închipuia deseori cum o să se minuneze toată mahalaua [evreiască] când Îl va vedea cu medalia pe piept. Și parcă auzea șoaptele tuturor : «Uite iepurele... Viteaz bărbat !»” (<endnote id="263, p. 175)"/>. Imediat după decretarea mobilizării din august 1916, Uniunea Evreilor Pământeni lansa un apel patetic către evreii din România În care, printre altele, se spunea : „Fiii noștri, În rândurile armatei române
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmărire informativă privind pe preotul Gh. Sofianu”, document „emanat” În luna octombrie a anului 1972 am găsit date extrem de interesante pentru demersul nostru strict jurnalistic, care reliefează „grija” deosebită a cerberilor ticăloșitului regim de a nu exista niciun murmur, nicio șoaptă și nici măcar un vis nerostit la adresa conducătorilor perioadei evocate mai sus. k. „(...) calomniază organele de partid și de stat” Autorul documentului „strict secret” și-a Început pledoaria În favoarea urmăririi Împricinatului astfel: „Din urmărirea pînă În prezent prin dosar de urmărire
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Notă informativă” Întocmită de lt.col./ Toma EU ȘI SECURITATEA Greață, repulsie, scârbă, oroare... Sinonime care mi-au ocupat creierul din cauza unui „lucrător” al mult temutei Securități comuniste, poliția politică de tip gestapovist care a promovat teroare și vorbe spuse-n șoaptă Între cetățenii acestei țări timp de 42 de ani (1948-1990). Cine intra pe mâna zeloșilor apărători ai fundurilor activiștilor de partid de rang Înalt și foarte Înalt și ai unei orânduiri strâmbe, trebuia să se pregătească de orice: șantaj, insinuări
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
păun alb, fluturându-și demonstrativ coada albă, deschisă ca un evantai, într-o poză desprinsă parcă dintr-o lume paralelă. „Paun alb, nici nu știam că există, e creatura cea mai frumoasă din câte am văzut până acum...” articulez în șoaptă către companioana mea. „Mda...” aprobă pasager, „problema e că e singurul alb și ceilalți păuni vor parteneri de culoare normală așa că e trist și disperat ca nimeni nu-l vrea... de asta umblă mai tot timpul cu coada deschisă, speră
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
oară imaginea lui mi-a apărut foarte aproape și îl întreb dacă de fapt s-a ridicat de pe saltea ca să vină până la mine. Răspunde că nu, dar simțind că eram pe aceleași frecvențe m-a întrebat și el aproape în șoaptă, de la distanță. Ajung din nou în sala mare, zumzăind de participanți. Fiecare își povestește aventurile din noaptea anterioară, fiecare poveste este diferită. Ascult crâmpeie din poveștile celorlalți, multe descriu experiențe similare cu cele avute de mine până cu o noapte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o creștere (de exemplu, nuntașii să încerce mai întîi să folosească tacîmurile și abia apoi să renunțe la ele ; să încerce mai întîi să vorbească în șoaptă și abia apoi să tacă de tot), fiecare momențel moare de o moarte separată și ansamblul rămîne neintegrat în film rămîne un exercițiu pe care Mălăele a vrut neapărat să-l facă împreună cu actorii lui. Dilema Veche, noiembrie 2008 O
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să se pregătească pentru o nouă chirie, verificând starea căruței, a hamurilor și, lăsându-și caii să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață, schimbă în șoaptă câteva cuvinte cu Maria care terminase de pus merindea pentru drum în trăistuță apoi, pe tăcute, își luară rămas bun, fără a divulga nimic de descoperirea de lângă sacul cu urluială. După ce a încărcat marfa pentru chirie și a parcurs în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Oftară amândouă iar Ileana spuse, în chip de mângâiere: − Așa a vrut Dumnezeu, cumnată, judecata lui nu o poate nimeni schimba. Noi trebuie să primim toate, că vin de la El; Maria suspină adânc apoi, cu voce stinsă, mai mult în șoaptă spuse: − A fost pe la noi acum vreo două sau trei săptămâni, am stat de vorbă mult cu ea. Nu mi se părea chiar atât de bolnavă încât să se piardă așa repede. Nu s-a plâns co doare ceva...tocmai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în timp narcisa. În vecinătatea mea se aflau doi candidați de la un liceu militar, care se uitau la mine și făceau comentarii răutăcioase la adresa mea. M-am făcut că nu văd și nu aud, dar am înregistrat următoarea discuție în șoaptă: „- Îl vezi pe țăranul acela? Crezi că a venit să scrie ceva? - De, zice celălalt, cred că a venit să se plimbe gratis la București”. Respectivul făcea aluzie la faptul că „Tinerimea Română” asigura transportul gratuit concurenților și însoțitorilor lor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bune și la 1 august 1954 revin la Bârlad în rostul meu pentru odihna binemeritată. Mari îngrijorări și tensiuni la Bârlad și în toată țara! Se fac epurări în toate domeniile, inclusiv în învățământ! Lumea se întâlnea și discuta în șoaptă uitându-se fiecare în jur să vadă de nu e filat, supravegheat! La Consiliul Popular Bârlad o comisie lucra cu ușile închise și hotăra soarta fiecăruia dintre noi! Pândeam cu neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
22 decembrie 1989, la Bârlad era liniște. Eram convocați în ședință de partid să ne plătim cotizațiile lunare. O vreme închisă, mohorâtă și eram stăpâniți de frământări și multe întrebări. Până să ne vină rândul, discutăm pe grupuri mici, în șoaptă. De la ședința din august secretarul nu mi-a mai zis nimic. Tăcerea lui era mai periculoasă decât credeam eu! După plata cotizației plec însoțit de vecinul Movilă, discutând și uitându-ne cu grijă în jurul nostru. Suntem depășiți de cineva, vecinul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
probleme ce țin de alt nivel, că Armata nu rămâne fără comandă. Se vedea că face eforturi să pară sigur pe ceea ce spune. A revenit apoi Iancu, un ofițer care era mai panicar, și a început să-l întrebe în șoaptă, dar auzeam și noi: Băi, Roland, ce facem, băi?" Panait l-a luat și au plecat la el în birou. Noi am rămas mai departe să comentăm, să ne imaginăm, să facem diferite scenarii. Cu timpul, au început să se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]