6,894 matches
-
Șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
Șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate: 65-130 g, iar șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"): lungime cap + trunchi: 150-190 mm; membrele posterioare: 28-32 mm; coada
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate: 65-130 g, iar șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"): lungime cap + trunchi: 150-190 mm; membrele posterioare: 28-32 mm; coada: 80-120 mm, greutate: 100-250 g. Șobolanul de apă de munte este răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei: Alpi, Carpați, Munții Cantabrici, Masivul Central
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate: 65-130 g, iar șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"): lungime cap + trunchi: 150-190 mm; membrele posterioare: 28-32 mm; coada: 80-120 mm, greutate: 100-250 g. Șobolanul de apă de munte este răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei: Alpi, Carpați, Munții Cantabrici, Masivul Central (Urrieles) din Spania, Pirinei. A fost găsit în zonele montane din Andorra, Austria, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
sudul și centrul Europei: Alpi, Carpați, Munții Cantabrici, Masivul Central (Urrieles) din Spania, Pirinei. A fost găsit în zonele montane din Andorra, Austria, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Ucraina. În România șobolanul de apă de munte este răspândit de o parte și de alta a lanțului carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
de 15-20, 20-25 cm și ajunge până la o adâncime de 15-58 cm. Sau stabilit două tipuri de galerii: una constă din galerii subterane grupate și alt tip dintr-o singură galerie principală cu mici ramificații. Este mai puțin vioi decât șobolanul de apă. Apare adesea la suprafața solului, fără a se depărta prea mult de intrarea în galerii. Este un animal nocturn. Este activ și iarna, ieșind la suprafață pe zăpadă în căutarea hranei. Fluctuațiile ciclice ale populației pronunțate au loc
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
le (Arvicolinae) cu denumiri mai vechi arvicolide (Arvicolidae), microtide (Microtidae), microtine (Microtinae) este o subfamilie de rozătoare răspândite în Eurasia și America de Nord, din care face parte șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"), șoarecele scurmător ("Myodes glareolus"), șoarecele subpământean ("Microtus subterraneus"), șoarecele de zăpadă ("Chionomys nivalis"), șoarecele de pământ ("Microtus agrestis"), șoarecele sudic de câmp ("Microtus levis"), bizamul ("Ondatra zibethicus"), lemingul ("Lemmus lemmus") etc. Sunt rozătoare mai ales scurmătoare
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
nivalis"), șoarecele de pământ ("Microtus agrestis"), șoarecele sudic de câmp ("Microtus levis"), bizamul ("Ondatra zibethicus"), lemingul ("Lemmus lemmus") etc. Sunt rozătoare mai ales scurmătoare, unele adaptate și la viața acvatică, a căror talie variază, în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Coada lor este turtită lateral și mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună. Măselele celor mai multe specii au creștere continuă, sunt brăzdate pe fețele lor labială și linguală
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
structură și formă a corpului. Ele sunt rozătoare mici a căror talie (cap + trunchi) variază în lungime de la 7,5 la 62 cm, iar în greutate de la 11 la 1820 g. Talia lor variază, în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Au corpul cilindric, bondoc; coada și picioarele scurte, care sunt în general sub 50% din lungimea cap + trunchi; ochii și urechile de obicei mici și adesea ascunși
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
subțiri și moi, de culoare brună, cenușiu-roșcată sau negricioasă pe spate și mai deschisă ventral. Cele mai multe specii au o culoare brună, mai deschisă ventral. Șoarecii de munte ("Alticola") sunt cenușii, galben-deschiși sau de culoare crem cu o blană lungă catifelată. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul de Florida ("Neofiber alleni") au o înfățișare similară cu majoritatea arvicolinelor, dar sunt considerabil mai mari decât celelalte specii, având o greutate de până la 450 g. Cele trei specii de șoareci de copac ("Arborimus") sunt
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
blană foarte prețuită, intens vânat pentru blana sa, dar, de asemenea, ținut și crescut în ferme, ceea ce a dus la evadarea sau eliberarea lui și extinderea speciei în Europa, Asia și America de Sud. Câteva alte specii, cum ar fi șobolanul-cârtiță ("Ellobius"), șobolanul de apă ("Arvicola"), și lemingul gulerat ("Dicrostonyx") sunt, de asemenea, vânate pe plan local pentru blana lor. Lemingii sunt specii importante în miturile și legendele unor popoare indigene din latitudinile nordice. Subfamilia conține 28 genuri și 151 specii repartizate în
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
au fost alungate pentru vagabondaj de Day-Day, care începe să-i fugărească pe cei doi agenți de securitate. Fiindu-le imposibil să-i prindă, aceștia îl pocnesc pe Moly care îi concediază pe Craig și Day-Day. Drept răzbunare, Willie strecoară șobolani în gogoșeria lui Moly și cheamă inspectorii de la Departamentul de Sănătate. Craig si Day-Day organizează o petrecere mai târziu în acea noapte pentru a recupera banii furați de chirie și ca să nu fie dați afară din apartamentul lor. În timp ce Money
Vineri, în ajun de Crăciun () [Corola-website/Science/333122_a_334451]
-
Resveratrolul este un stimulent sirtuin care pare să extindă durata de viața în organisme simple, cum ar fi nematodele și peștele de viață scurtă. Unele suplimente, inclusiv mineralele seleniu sau zinc, au fost raportate că cresc durata de viața a șobolanilor și șoarecilor, deși niciunul nu a fost dovedit să facă același lucru la oameni, și s-au observat efecte toxice semnificative. Metformina poate prelungi de asemenea durata de viața la șoareci. Există multe ierburi tradiționale pretins folosite pentru a extinde
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
mai ales ursul brun, erbivore care vin iarnă din tundra, păsări care sosesc vară din sud, multe furnici și multi țânțari vară. Taigaua e bogată în animale cu blană că: samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc și a lupului. Chină este afectată periodic de seisme. Unul dintre cele mai puternice a făcut, oficial, pește 242.000 de morti în 1979, la Tangshan, dar experții occidentali vorbesc de 700.000 de morți.
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
solitare, dar uneori se pot aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4. Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex. solenodonul din Insulele Antile) și păsări folositoare, în zonele în
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
importul sau creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze. Genul este reprezentat prin 10 specii:
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
comandat forțe tătare ce au atacat portul crimeean Kaffa în 1343. După ce asediul i-a fost respins de forțele italiene, a revenit în 1345. Dar mongolii au fost cuprinși de ciumă, boală provocată de lipsa de igienă și răspândită prin intermediul șobolanilor, căpușelor, puricilor , și și-au dat seama că nu mai pot continuă asediul au folosit pentru prima dată în istorie armă bacteriologică, aruncând cadavrele în descompunere ale victimelor ciumei în interiorul cetății. Marinarii genovezi infectați care au navigat din Kaffa spre
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
în 1349. În est, ciumă se răspândește la Mecca și Yemen, și ajunge în largul Oceanului Indian. Oamenii credeau că ciumă era o pedeapsă divină , că provenea din aer sau apă, neavând nici cea mai vagă idee că ar proveni de la șobolani.Epidemia a fost răspândită de puricii de pe șobolani care s-au înmulțit în conditile favorabile datorită orașelor aglomerate, străzilor pline de gunoaie și excremente și lipsei de igienă. Treptat, bacteria care inițial se transmitea de la animal la om a dezvoltat
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]