6,901 matches
-
Caucaz se încheie cu cuceriri importante. Campania din 1829 Planul de acțiune pentru anul 1829 a fost supus unor discuții aprige datorită insuccesului suferit pe frontul din Balcani. Astfel, planul lui Dibici nu va fi acceptat, iar la 19 noiembrie țarul Nicolai I va organiza la propunerea lui I.V. Vasilikov, un comitet special care va elabora planul de acțiune militară pentru anul 1829. Conform acestuia, ofensiva principală era îndreptată în direcția Silistria, Șumla, rușii trec Balcanii și ocupă Bungasul, Aidosul și
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
XVI-lea, fiind o culegere de legi, sugestii, sfaturi și instrucțiuni referitoare la viața omului și familiei, dar și răspunsuri la întrebări ce țin de societate, religie și gospodărie. Valorile impuse de "" sunt în mare parte subordonarea față de Dumnezeu, de Țar și de Biserică. Obligațiile creștine principale promovate de "" sunt postul, rugăciunile, venerarea icoanelor și darea pomenilor. Astăzi, acest text are un sens peiorativ. A fost folosit de către Aleksandr Herzen (în "Amintiri și cugetări") și de Ivan Turghenev (în "Părinți și
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
întruparea lui Iisus Hristos. Este recomandată onorarea icoanelor cu Iisus Hristos, „Preacuratei sale Maici” și „tuturor sfinților”. Este descrisă inevitabilitatea rugăciunilor, semnului crucii, sărutării icoanelor și moaștelor, și împărtășaniilor. Este menționat, că în timpul împărtășaniei mestecarea prescurii și clefăirea sunt interzise. Țarul și cneazul trebuie considerați ca și reprezentanți ai lui Dumnezeu pe pământ. Înainte de a intra în casa gazdei, se recomandă ca căciula sau pălăria să fie scoase, oaspetele să-și sufle nasul, să-și curețe picioarele murdare, să se roage
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
armistițiu pe cinci ani, fără schimb de prizonieri, prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547, Marele Cnezat al Moscovei s-a proclamat oficial Țaratul Rusiei, cu Ivan al IV-lea încoronat ca țar și „domnitor a toată . Strângerea tuturor teritoriilor fostei Rutenii Kievene locuite de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte a puterilor din preajma Mării Baltice. În timpul domniei lui Sigismund al II-lea August în Polonia și Lituania, țarul Ivan al IV-lea a invadat Livonia; mai întâi în 1568 când au căutat alianța cu Polonia și Lituania: polonii și lituanienii au reușit să apere doar sudul Livoniei. La început, Lituania și Polonia au fost aliate cu și au
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu 100.000 de oșteni. Ștefan Báthory a început dar nu a reușit să cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la în care țarul a renunțat la a revendica Livonia și Polock dar nu a cedat teritorii rusești. Pacea a durat un sfert de secol, până când oastea Uniunii a invadat Rusia în 1605.
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
datorită exporturilor de cherestea și de minereu, mai ales de cupru, cuplate cu avantajele unei flote în extindere și cu proximitatea porturilor livoniene peste îngustul Golf al Finlandei. Suedia mai căutase să se extindă în Livonia și înainte de , dar intervenția țarului rus amânase aceste eforturi în din 1554-1557, încheiat cu din 1557. Prin înglobarea principatelor Novgorodului (1478) și (1510), Țaratul Rus devenise vecinul estic al Livoniei și crescuse în putere după anexarea hanatelor Kazanului (1552) și Astrahanului (1556). Conflictul între Rusia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1510), Țaratul Rus devenise vecinul estic al Livoniei și crescuse în putere după anexarea hanatelor Kazanului (1552) și Astrahanului (1556). Conflictul între Rusia și puterile occidentale a fost exacerbat de izolarea Rusiei față de comerțul maritim. Noul port Ivangorod construit de țarul Ivan pe malul estic al Râului Narva în 1550 era considerat nesatisfăcător din cauza apelor sale prea puțin adânci. De aceea, țarul a cerut Confederației Livone să plătească circa 6000 de mărci pentru a păstra Episcopia Dorpatului, pe baza ideii că
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
între Rusia și puterile occidentale a fost exacerbat de izolarea Rusiei față de comerțul maritim. Noul port Ivangorod construit de țarul Ivan pe malul estic al Râului Narva în 1550 era considerat nesatisfăcător din cauza apelor sale prea puțin adânci. De aceea, țarul a cerut Confederației Livone să plătească circa 6000 de mărci pentru a păstra Episcopia Dorpatului, pe baza ideii că fiecare bărbat adult îi plătea Pskovului o marcă pe vremea când acesta era stat independent. Livonii au promis în cele din
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de a opri cavaleria rusă de la a prăda Livonia rurală. Succesele rușilor au urmat un model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
administrației tradiționale germane. Termenii privind libertatea religioasă interziceau orice reglementare a ordinii protestante de către autoritățile religioase sau laice. Unii membri ai nobilimii lituaniene s-au opus extinderii uniunii polono-lituaniene, și i-au oferit coroana lituaniană lui Ivan al IV-lea. Țarul a susținut public această opțiune, fie deoarece o lua în serios, fie pentru că avea timp să-și întărească trupele din Livonia. De-a lungul lui 1561, un armistițiu ruso-lituanian (convenit a dura până în 1562) a fost respectat de ambele părți
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și a locuitorilor din țarat, ' începând în 1565, ceea ce a lăsat Rusia într-o stare de haos și război civil. Când a expirat armistițiul ruso-lituanian în 1562, Ivan al IV-lea a respins oferta de prelungire venită din partea lui Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
la Moscova au sosit ambasadorii trimiși de Ivan în 1567 în Suedia pentru a o aduce pe Ecaterina. Ivan a refuzat să se întâlnească el însuși cu solii, pe care i-a obligat să negocieze în schimb cu guvernatorul Novgorodului. Țarul a cerut ca emisarii suedezi să-l trateze pe guvernator ca pe „fratele regelui lor”, dar Juusten a refuzat. Guvernatorul a ordonat apoi un atac asupra soliei suedeze și să li se ea hainele și banii, apoi să fie privați
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
suedezilor să renunțe la revendicarea Revalului, să furnizeze la cerere două sau trei sute de călăreți, să plătească 10.000 de taleri despăgubiri directe, să predea Rusiei niște mine de argint din Finlanda, aflate în apropierea graniței și să-i permită țarului să poarte numele de „domn al Suediei”. Solia a plecat după ce a primit de la Ivan un ultimatum prin care cerea cedarea de către Suedia a teritoriului din Livonia, altfel va fi război. Juusten a rămas în urmă, în timp ce Ioan a respins
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
cucerite au intrat sub stăpânirea lui Ivan sau a vasalului său, Magnus, proclamat în 1570 monarh al . Magnus l-a trădat pe Ivan al IV-lea în același an, după ce a început să dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ivan al IV-lea în același an, după ce a început să dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576, principele ardelean Ștefan Báthory a devenit rege al
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Koporie, ceea ce i-a făcut pe suedezi să fie mulțumiți cu cuceririle din Livonia. Negocierile ulterioare conduse de legatul papal iezuit Antonio Possevino au avut ca rezultat din 1582 între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană. Pacea a fost una umilitoare pentru țar, în parte deoarece el a cerut pace. Conform acordului, Rusia avea să cedeze Uniunii Polono-Lituaniene toate regiunile din Livonia pe care le mai deținea, precum și orașul Dorpat, în timp ce Polotsk revenea sub controlul Uniunii. Orice teritoriu suedez capturat—anume Narva—putea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
suedez capturat—anume Narva—putea fi păstrat de ruși, iar Velike Luki avea să fie retrocedat de Bathory Rusiei. Possevino a făcut o încercare nu foarte hotărâtă de a lua în calcul și dorințele lui Ioan al III-lea, dar țarul i le-a respins, probabil cu consimțământul lui Bathory. Armistițiul, care a fost aproape un tratat de pace, urma să dureze zece ani și a fost înnoit de două ori, în 1591 și 1601. Bathory nu a reușit să preseze
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fost înnoit de două ori, în 1591 și 1601. Bathory nu a reușit să preseze Suedia să renunțe la cuceririle din Livonia, anume la Narva. După o hotărâre a lui Ioan, războiul cu Rusia a luat sfârșit în 1583 când țarul a încheiat ("Plyussa, Pljussa, Plusa") cu Suedia. Rusia a cedat mare parte din Ingria și a lăsat Narva și Ivangorodul sub controlul Suediei. La început convenit pe trei ani, tratatul a fost extins până în 1590. În timpul negocierilor, Suedia a cerut
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
sfântul patron al bulgarilor și ca unul dintre cei mai importanți sfinți ai creștinismului bulgar. Sfântul s-a născut în jurul anului 867 d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului Boris I (852-889), al fiilor săi Vladimir (Rassate) (889-893) și Simeon I cel Mare (893-927) și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot la
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului Boris I (852-889), al fiilor săi Vladimir (Rassate) (889-893) și Simeon I cel Mare (893-927) și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot la mănăstirea Sf. Dimitrie aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua traiul
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
susținători au construit o tabără în jurul grotei lui, căutând să obțină o binecuvântare de la el. Astfel, Sfântul Ioan a înființat Mănăstirea Rila, care este considerată principala mănăstire a Bulgariei. Veștile minunilor săvârșite de el au ajuns până în capitala Țaratului Bulgar. Țarul Petru I (fiul țarului Simeon I) a călătorit 120 km până în Munții Rila pentru a se întâlni cu Sf. Ioan și a-i cere sfaturi pe plan spiritual. Întâlnirea lor este descrisă în detaliu într-una din hagiografiile Sf. Ioan
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
tabără în jurul grotei lui, căutând să obțină o binecuvântare de la el. Astfel, Sfântul Ioan a înființat Mănăstirea Rila, care este considerată principala mănăstire a Bulgariei. Veștile minunilor săvârșite de el au ajuns până în capitala Țaratului Bulgar. Țarul Petru I (fiul țarului Simeon I) a călătorit 120 km până în Munții Rila pentru a se întâlni cu Sf. Ioan și a-i cere sfaturi pe plan spiritual. Întâlnirea lor este descrisă în detaliu într-una din hagiografiile Sf. Ioan de Rila, precum și în
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]