9,323 matches
-
puterea publică. De fapt, nu era nevoie să fii marxist ca să bănuiești că, într-o societate capitalistă, luarea în considerare a intereselor economice ale sectorului privat influența considerabil modalitățile concrete de acțiune ale statului 159. În aceste circumstanțe, ZUP au accentuat și ele fenomenele de segregare socială. Principiul priorității ar fi presupus faptul că influența statului în materie de locuințe și echipamente urbane era îndreptată spre combaterea acestora. În această logică, ar fi fost de conceput chiar ca puterile publice să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
resurse nu depășesc un anumit nivel și cer ca acest nivel să fie coborât, aceste organizații împing la segregare socială. Ele uită să privească orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
superior de a ajunge în stare de dizabilitate, comparativ cu una sub această vârstă; așadar, și costurile pentru acoperirea acestor probleme sunt, în medie, mai mari; - aceste probleme și costuri cresc odată cu înaintarea în vârstă, după o curbă ce-și accentuează puternic panta în ultimul an de viață; - în consecință, atât îmbătrânirea demografică simplă, cât mai ales cea însoțită de creșterea longevității vârstnicilor induc costuri sporite legate de întreținerea sănătății; - pe de altă parte, costurile cu sănătatea nu sunt constante în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
află ea însăși în suferință. Iar procesul de comunicare, cel care ar fi fundamental interesat de revitalizarea acestei experiențe și, implicit, a comunității, afectează poate cel mai mult bazele unui dialog și ale dezvoltării și împărtășirii unei experiențe comune. Se accentuează ceea ce literatura de specialitate numește relație asimetrică. Pentru a-și preciza și mai limpede poziția, Williams nu este de acord cu formula comunicare de masă, din motivele pe care le-am menționat mai sus, și propune termenul de comunicare culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai puțin false, create și întreținute de către mass-media moderne. O dovadă grăitoare a exploziei pe care o cunoaște studiul opiniei publice în perioada avută în vedere este înființarea, în 1937, a revistei Public Opinion Quarterly. Cuvântul introductiv al primului număr accentua semnificativ: „Ne confruntăm cu o nouă situație în întreaga lume, creată de alfabetizarea pe scară largă și de progresele miraculoase pe care le înregistrează mijloacele de comunicare. Până de curând, opinia unui număr relativ mic de oameni a reprezentat principala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Viena, iar în 1927 înființează pe lângă universitate un institut de cercetare. Accentul asupra metodei a unificat toate cercetările efectuate de către Lazarsfeld atât la Institutul de Cercetare din Viena, cât și în SUA. În acest sens, lui Lazarsfeld îi plăcea să accentueze că nu este interesat decât de metodă și că misiunea sa, ca om de știință, este doar aceea de a crea instrumente de cercetare. După 1930, este din ce în ce mai atras de cercetarea de masă deoarece reprezenta o sursă sigură de fonduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Franța Arlette Bouzon, Joelle Devillard, Laurent Morillon LERASS-MICS, IUT, Université Toulouse III Serviciul de relații publice al unei organizații are ca scop diseminarea unei culturi unice, dezvoltarea mobilizării, cooperării și solidarității colective. Dezvoltarea TIC și diminuarea bugetelor alocate comunicării au accentuat, în ultimii ani, exigențele în materie de performanță ale relației cu presa, în Franța. Cunoașterea practicilor profesionale corespunzătoare în comunicarea internă și externă constituie un obiect de studiu interesant pentru cercetători. Obiectivul autorilor este acela de a determina condițiile actuale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
publice) constă în obținerea articolelor sau reportajelor jurnaliștilor în favoarea persoanei la care se face referire; activitatea aceasta nu s-ar putea desfășura fără sprijinul corespondenților. Or, dezvoltarea tehnologiilor de informare și comunicare și mai ales diminuarea bugetelor alocate comunicării au accentuat în acești ultimi ani exigențele în materie de performanță ale relațiilor cu presa, după cum dovedesc numeroasele dezbateri care tulbură această ramură profesională de mai bine de câteva luni în Franța. Dar o asemenea evaluare, fie ea cantitativă sau calitativă, rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nevoia de comun și comunul își poate găsi în privat cel mai solid suport. Apărute din secolul al XVI-lea, utilizările care înseamnă „vulgar”, „nerafinat” și, în cele din urmă, cele care fixează condiția de low class (clasa inferioară) se accentuează în secolul al XIX-lea. Formula cuvântul său a fost foarte comun (Williams, 1983, 71) are o conotație indubitabilă și acest sens se va extinde. Între timp, se folosesc și alte sensuri - atât neutre, cât și pozitive. Oamenii, adesea aceiași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dimensiunile dezvoltării acestei organizații, este evidențiată specificitatea și funcționalitatea managementului schimbărilor în educație, sunt problematizate strategiile schimbării la nivelul organizației școlare. Autoarea propune două tipuri majore de strategii ale schimbării: strategii de dezvoltare organizațională și strategii de dezvoltare a personalului, accentuându-se în același timp și raportul de interdependență dintre acestea. Este binecunoscut faptul că organizația școlară nu există decât prin oameni, iar schimbarea acestora nu reprezintă decât efectul schimbării mentalităților indivizilor, precum și al oportunităților de dezvoltare personală. De asemenea, detalierea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
profund, ce afectează întregul sistem de învățământ la nivel structural și funcțional, și care își propune să marcheze trecerea de la centralism, la descentralizarea educației. Componentă esențială a reformei educaționale, descentralizarea învățământului, crearea și consolidarea autonomiei instituționale a școlilor și liceelor accentuează, pe lângă alte aspecte importante, și dimensiunea organizațională a școlii, aspect ce va face obiectul analizei noastre, detaliate pe parcursul lucrării, deoarece considerăm că nu putem vorbi de principii, strategii ori un management real al schimbării în educație fără a ne situa
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
riguroasă a schimbării în educație. Argumentând importanța promovării unui demers formativ la nivelul organizației școlare, precum și a necesității promovării schimbărilor educaționale, lucrarea propune două tipuri majore de strategii ale schimbării: strategii de dezvoltare organizațională și strategii de dezvoltare a personalului, accentuându-se în același timp și raportul de interdependență dintre acestea. Este binecunoscut faptul că organizațiile, indiferent de natura lor, nu există decât prin oameni, iar schimbarea acestora nu reprezintă decât efectul schimbării mentalităților indivizilor, precum și al oportunităților de dezvoltare personală
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educație/ învățământ, în orientarea acestuia (schimbarea finalităților), în structura acestuia (de bază, materială, de relație, de conducere) și în conținutul procesului de instruire (schimbarea planului de învățământ, a programelor și a manualelor/cursurilor școlare, a altor materiale destinate învățării". Se accentuează astfel complexitatea schimbărilor în domeniul educației, trasându-se și o posibilă ordine a schimbărilor, la nivel de finalități structură conținut. La rândul său, M. Fullan (1991) considera că reforma implică restructurarea fundamentală a sistemului educațional, ca efect al redirecționării politice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în diverse situații. Merită să amintim însă două perspective care par a ne susține punctul de vedere: perspectiva behavioristă (Watson, J., Skinner, B. F.), care stipulează că persoana poate fi modelată doar prin modificarea elementelor situației, și perspectiva constructivistă care accentuează caracterul variabil al comportamentului uman, aflat la dispoziția caracteristicilor situației. Procesul schimbării educaționale așează în balanță două tendințe contradictorii: stabilitatea (regulilor, normelor, procedurilor etc.) și schimbarea. Încercarea de a răspunde favorabil acestui proces poate constitui o mișcare care să dea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a programelor de formare continuă a cadrelor didactice. Aceste obiective definesc practic liniile forte ale reformei universitare, în acord cu evoluțiile din plan social, dar și cu tendința generală de compatibilizare a sistemului cu cele europene. În ceea ce privește opțiunile strategice, ele accentuează: * valorile sociale și tipul de societate ce va fi proiectată; * rolurile specifice pe care cadrul didactic va fi obligat să le îndeplinească la nivelul învățământului; * modelul de personalitate ce va domina portretul profesorului: competență profesională, capacitate de cooperare și participare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ci numai după ce s-a înregistrat o schimbare calitativă superioară la nivelul atitudinilor, conduitelor sau practicilor educaționale. Abia atunci putem definitiva procesul de analiză valorică a schimbărilor educaționale. II.2.2. Principiul racordării la social Acest principiu își propune să accentueze, dacă mai era nevoie, importanța celor doi factori educativi, școala și societatea, în realizarea progresului educațional. Relația dintre cele două entități este subliniată, pe de o parte de o caracteristică esențială a educației (educația ca acțiune socială specific umană), pe
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
II.2.3. Principiul proiectării schimbării Acest principiu apelează la capacitatea prospectivă a educației, obligând școala să se ancoreze în viitor. Din acest motiv, schimbările educaționale trebuie să răspundă unor cerințe sociale sau organizaționale previzibile, potențiale, dar neformulate. Aceasta va accentua calitatea școlii de principal generator al schimbării sociale, oferind indivizilor șansa de a se implica în transformarea societății. Principiul trebuie înțeles dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, este vorba de anticiparea evoluției de ansamblu a sistemului social, pe
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
va realiza contextual, funcție de nevoile particulare ale fiecărei școli. Astfel, ea va permite echilibrarea a două tendințe extreme, constatate în practică: cea care respinge ideea de proiectare, pornind de la ideea că schimbarea se va realiza de la sine, și cea care accentuează importanța rigorii și a detalierii fiecărui aspect ce va intra sub incidența schimbării. Principiul proiectării schimbării impune evidențierea priorităților sistemice sau instituționale în vederea eficientizării activității educaționale. Esența acestui principiu, susținem noi, este dată de următoarele aspecte: a) proiectarea schimbării are
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
care reprezintă o evidență faptul că școala românească a fost și este marcată din ce în ce mai mult de schimbare. Ne referim deopotrivă la măsurile de reformă curriculară, de reformă a evaluării, dar și la reforma instituțională a școlii. Ne-am propus să accentuăm acest ultim aspect datorită semnificațiilor și importanței acesteia. Se poate spune că în absența schimbării politicii educaționale și a schimbării instituționale, celelalte direcții de schimbare sunt oarecum sortite eșecului. Pentru a analiza rolul schimbării ca sursă a dezvoltării organizației școlare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de solidarizare în interiorul grupului. Ceea ce putem remarca în demersul lui Morgan este faptul că nu se poate vorbi cu adevărat de o definire clară a conceptului de organizație, ci mai degrabă de evidențierea unor perspective de analiză a acesteia, care accentuează tipologia organizațiilor, fiecare având caracteristici proprii, în funcție de scopul pentru care au fost create. De exemplu, nu putem pune pe picior de egalitate organizația ca sistem cultural cu organizația tip mașină sau politică. Scopurile fundamentale ale acestora sunt total diferite, prin
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin urmare vor promova și vor solicita un anumit comportament organizațional și anumite performanțe. Deși atractivă ca modalitate, metaforizarea organizației atrage după sine și opozanți care îi pot reproșa maniera subiectivă și reducționistă de analiză a organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma unor concepte mai mult sau mai puțin corelative, care oferă riscul unei relativizări a conceptului, precum și demersul metaforic de interpretare a organizației
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de pe poziții diferite. Presupusele caracteristici ale instituțiilor și organizațiilor au la bază mai mult o diferențiere semantică, decât un temei real. Se consideră că instituțiile instituie, impun, de aici și caracteristica lor normativă, rigidă și constrângătoare. La polul opus, organizațiile accentuează capacitatea indivizilor de a se organiza, de a stabili relații de cooperare sau de competiție pentru a face față atât cerințelor organizației, cât și propriilor interese. Aceste aspecte nu pot fi negate, dar nici absolutizate. Riscul ar fi să considerăm
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
o organizație poate fi un element pozitiv în altă organizație. Inconvenientele acestei abordări constau în faptul că descoperim aici trăsăturile unei organizații birocratice care minimalizează oarecum aspectul motivațional, relațional (de exemplu, accentul pus pe organigramă și nu pe sociogramă), care accentuează rolul sistemelor de recompensare și sancționare, ceea ce ridică serioase semne de întrebare legate de capacitatea reală de schimbare a unei asemenea organizații. Un corolar al tuturor încercărilor de definire a conceptului de dezvoltare organizațională poate fi considerată definiția pe care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se poate apela, susține E. Păun (1999, p. 41), la următoarele tipuri de schimbare: a) schimbarea preventivă, predictivă și anticipativă, care ferește organizația școlară de eventuale dezechilibre și tulburări. Dacă predicția oferă posibilitatea creionării unei imagini posibile în viitor, anticiparea accentuează elementele posibile; b) schimbarea corectivă care se declanșează după ce au fost semnalate disfuncțiile. Deși ambele sunt importante, schimbarea de tip preventiv este mai eficientă, deoarece oferă șansa organizației școlare de a evita dezechilibrele, de a nu-și irosi energiile. Cu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de schimbare/dezvoltare sunt nevoite să țină seama de o multitudine de variabile: mărimea organizației, relațiile de competiție, schimbările de la nivelul mediului. 3. dincolo de dependența organizației de mediu, schimbarea acesteia poate fi privită și ca modalitate de creare a schimbării, accentuându-se astfel și latura proactivă (nu doar reactivă). Ceea ce considerăm a fi evident este că delimitarea strictă a mediului extern de cel intern în provocarea unei schimbări nu se poate realiza decât la nivel pur teoretic, în realitate între ele
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]