KorAP: Find »[drukola/base=adăuga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...273 274 275 ...4097 >

102,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Dionisie Precup, ca bătăile inimii. Când se răresc, care va să zică nu e bine, căci fără bătăi omul moare... De singurătate, de urât, de izolare. Vezi Cuba, Coreea de Nord... Irakul. Ceea ce noi nu putem să ne plângem. În nici un caz, se grăbi să adauge Precup. Dovada: În ultimii doi ani, știrile externe au crescut cu 50% față de anii când nu existau mai deloc. Asta Înseamnă ceva. Firește, Gheretă. Și Încă nu-i totul: știrile din Vest sunt mai numeroase decât cele din Est... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el rușinat de fiecare dată. Abia au plecat, adăuga el timid. Mâncare ai? Mănânc la cantină. Sunt abonat. Așa mai merge, mormăi tutungiul concesiv. Poate că e chiar mai indicat să te descurci de mic de unul singur. Știu pe unu' care la șaișpe ani a ajuns În Canada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
accelerat, zise domnul În vârstă după o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai mult decât traducându-le filme idioate... Și ce te Împiedică? Întrebă Marta neliniștită. Mi-ar trebui un spațiu comercial, ca să zic așa. Îl știi cumva? Da. Spune-l. Cabana din grădină. E a ta, zise Marta fără să clipească. Adăugă: Pentru o chirie bună, bineînțeles... Zâmbi. Flavius-Tiberius rămase În scaun. Știa că ea va dispărea Înainte ca el să-i mulțumească. 25. Ecce pater! O descoperire târzie și nefolositoare. Ramolismentul bătrânului punea capăt unei frumoase tradiții de soldați ai micilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
preciză domnul Ajan Încântat de subtilitatea lui Cain. Într-adevăr că samănă, admise Pipey. Cu părere de rău Însă, deoarece timp de câteva minute trăise faptul neobișnuit de a Înțelege o limbă pe care nu o mai auzise până atunci. Adăugă plin de năduf: Are el rude acolo, da' câine să latre pe gratis ca Edu nu mai găsește. „Căci despre vis e vorba aici, dragi prieteni. Un vis colorat ca o broșă de Marusia Klein.” Witz? Milyen witz? Melyik Maruszja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
livadă, pe care renunțase În ultima clipă să o mai vândă. Dăduse În schimb casa din Reghin la un preț foarte bun și cu minime investiții Își asigurase aici confortul de care avea nevoie. Din banii rămași, la care se adăuga și câștigul anual pe care i-l aducea vânzarea părții ce i se cuvenea din recolta de mere, putea trăi decent. Pregătirile ei pentru moarte nu s-au dovedit zadarnice, chiar dacă au durat peste douăzeci de ani. A avut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare. Planul nu i se părea prea greu de Îndeplinit căci șampania fusese deja cumpărată. 3. Flavius-Tiberius se Învârtea printre antene, preocupat de starea emailului alb pe care se decupa provocator albastrul inscripției Geton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una. Se gândește la Szántó, iar fumul Împrospătează preț de câteva minute mirosul vechi de tutun, impregnat pentru totdeauna În pereții medievali ai atelierului. În timp ce bărbații Își luau la revedere, ea adăugă: Dacă ai nevoie de panouri plublicitare, știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită. Numărul acesta e de la atelier și nu de acasă. Acasă nu am telefon. Dacă vezi lumina arzând, poți urca. Ați mai putea rămâne cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
planului. Să Înțeleg că nu vei lipsi? Întrebă el timid. O asigurare În plus nu strica. În nici un caz. Așa ceva nu se ratează. Iau asupra mea panotarea. Și rochia pe care tocmai ți-ai cusut-o, se grăbi el să adauge. Ar da prestanță evenimentului... Pot veni așa cum sunt acum, la urma urmei, căci nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel Echter, nou, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pământ. Pe ceilalți Îi ia devreme În lumina lui, să se bucure de ea și să nu se mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia de la IRE. Tu ce părere ai? Grațian, poate, ar Înțelege, adăugă mai mult pentru sine. Eu? El nu avea nici o părere. Ar fi avut, Însă monologul bătrânului Îl descumpăni În așa măsură Încât nu găsi altceva mai potrivit de făcut decât să-și mai toarne puțin vin În paharul de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aduse aminte doar acum, ca de o datorie veche, pentru care Îi era recunoscătoare femeii care dorea parcă să le spună ceva. Doamna Ster, stăpâna casei, după cum bine știu unii, vă urează un an bun și petrecere frumoasă! Fără prelungiri, adaug eu, cu voia dumneavoastră. În afara acestei case și a acestor tablouri scoase la vânzare, pentru mulți dintre noi, revelionul acesta ar fi unul oarecare. Pentru domnul Brândușă, dacă i-am reținut bine numele de floare, evenimentul la care asistăm ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Pe fondul unor griuri subtile, se detașează culorile primare cu pasajele lor, materialitatea expresivă a celor două draperii, a merelor roșii și galbene, a ceșcuței de porțelan, a sticlelor de vin multiplicate În oglinda mesei de toaletă, la care se adaugă nelipsita carte, o posibilă trimitere la erudiția pictorului. Această lucrare demonstrează influența franceză În opera lui Ziffer și redefinește atașamentul sau față de grupările „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. În opera lui Ziffer se va echilibra Într-un fel excesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ochii umezi. Sau i se părea doar lui. Fișe de lectură, Însemnări, zi-le cum vrei tu, din posibila mea lucrare de diplomă: un proiect utopic, mai bine zis. Le-am făcut după câteva tablouri din colecția doamnei Ster, a adăugat ea pe când trenul se punea În mișcare. Cu tine textele ajung sigur la destinatar. Trebuie doar să-l lași În cutia poștală de la intrare. Și lucrarea ta? a Întrebat el mirat. O am aici. Își duse un deget la tâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ochi. Spune-mi ce vezi când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o minge de tenis Dunlop, și un bilet pe care scria ceva. Ce anume, n-ar fi știut niciodată, dacă tovarășa nu ar fi citit cu glas tare ce scria pe el, te iubesc, Înainte de a rupe hârtiuța În bucățele, adăugând: la vârsta asta Îți iubești doar părinții, patria și partidul. Tovarășa Codruța a Început să bocească din nou. Dacă nu ar fi fost patria și partidul, nu ar fi avut pe cine sa iubească În copilărie, În afară de Rita și Dolfi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se pare, Îl liniști doamna Moduna cu ochii pe televizor, unde se numărau ultimele secunde ale unui an În care Își mai duseseră o parte din viață. Televizorul nu greșește, adăugă ea. Ai văzut și la Revoluție cum a fost: Olè, olè, olè, Ceaușescu nu mai e! Și gata. Și apoi, cu cât vine mai repede, cu atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doamna Ster? În liniștea care se lăsă după telefonul Iolandei, doamna Moduna nu găsi ceva mai potrivit de spus decât că, după cum s-a văzut, Anul Nou a sosit la timp. Ceasul universal e, orice s-ar zice, bine reglat, adăugă domnul Moduna, prefăcându-se că nu observă, asemenea Martei, stânjeneala din privirea fiului lor. Urările fuseseră făcute, felicitările citite, așa că, din acel moment, era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
decât de bucuria reîntâlnirii. Spunându-i lui Grațian că tocmai se pregătea să meargă la un revelion ciudat, Flavius-Tiberius Își punea părinții În fața unui fapt Împlinit. Ai și tu loc, dacă ai chef. Și Maria și camera ta de filmat, adăugă el, mai mult de formă, căci Își cunoștea prea bine prietenul pentru a crede că un om așezat, precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În plus de toate astea, ascultase până la un punct, e drept, prima conferință despre artă din viața lui. N-a Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici? Efortul lasă urme uneori, zise Iolanda cu o voce abia auzită. Pe termen lung, aceste urme pot duce oriunde... În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai fi zis fără voia ei. Deocamdată... În cazul lor... Dar În cazul altora... Al nostru, bunăoară, Îndrăzni Petru, În sfârșit, să treacă fără nici o Încuviințare peste o frontieră care Îi separa chiar când Încă mai făceau dragoste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]