6,860 matches
-
participe cu sudoarea frunții la reconstrucția căilor ferate. În august 1947, Italo Calvino scria cu entuziasm despre tinerii italieni care făceau voluntariat În Cehoslovacia. Ideea fascinantă a unui nou Început, adularea unei comunități muncitorești mai mult sau mai puțin reale, admirația pentru Soviete (și atotputernica lor Armată Roșie) constituiau tot atâtea mijloace prin care tânăra generație postbelică se distanța de originile sociale și de trecutul național. Hotărârea de a deveni comunist (sau marxist - ceea ce, În circumstanțele de atunci, Însemna, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică a Olandei. Dar la numai doi ani după Înfrângerea Japoniei, olandezii se aflau din nou În război: teritoriile olandeze din Asia de Sud-Est (Indonezia de azi) imobilizau 140.000 de soldați (profesioniști, recruți și voluntari), iar revoluția indoneziană de independență stârnea admirație și imitații În tot restul imperiului olandez din Pacific, Caraibe și America de Sud. Războiul de gherilă care a rezultat a durat patru ani și a costat Olanda peste 3.000 de militari și civili - morți, răniți sau dispăruți. Independența Indoneziei, proclamată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În percepția populară, ca predispoziție la depresie, alcoolism și sinucidere. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amestec de filme de război și comedii din ce În ce mai aluzive și mai ușoare. și, oricum, publicul larg prefera În continuare filmele americane de succes. Culmea este că și ideile revoluționare ale noului val de cineaști francezi s-au născut tot din admirație pentru producțiile americane, În special pentru stilul sobru și auster de film noir de la sfârșitul anilor ’40. Exasperați de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați „Noul Val” În 1958, de criticul francez Pierre Billard
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împuști un european Înseamnă să omori doi dintr-o lovitură, să distrugi opresorul și pe cel oprimat În același timp: În urmă rămân un om mort și un om liber; supraviețuitorul, pentru prima oară, simte sub tălpi pământul național”. Această admirație plină de abnegație pentru modele străine nu era nouă În Europa: Tocqueville o remarcase cândva la intelighenția prerevoluționară din Franța secolului al XVIII-lea, și tot ea explica În parte atracția exercitată de Revoluția din Octombrie. Dar, În anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbare: În alegerile parlamentare din 1968, și creștin-democrații, și comuniștii au câștigat mai multe voturi, celelalte partide rămânând pe dinafară. Dar dacă acest fenomen justifică nemulțumirea stângii extraparlamentare, el nu explică integral recursul la violență. Maoismul - sau, În orice caz, admirația oarbă pentru Revoluția Culturală chineză, aflată atunci În plină desfășurare - era mai pronunțat În Italia decât oriunde În Europa. Partide, grupări și reviste cu orientare maoistă, ușor de recunoscut după insistența cu care foloseau termenul „marxist-leninist” (pentru a se deosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că atuul ei politic principal era tocmai această obstinație, acest refuz Încăpățânat de a face compromisuri care Îi scotea din minți pe adversari. Cum atestă fiecare sondaj de opinie, chiar și cei care nu agreau măsurile thatcheriste mărturiseau adesea o admirație reținută pentru persoana doamnei prim-ministru. Britanicii erau din nou sub domnie. În realitate, dincolo de discursurile despre piață și individ, Margaret Thatcher a dirijat un reviriment deconcertant și remarcabil al statului britanic. În administrație, ea a centralizat instinctiv. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o adevărată obsesie. Intelectualii marcanți aveau deja alte preocupări (un barometru sigur al modelor politice trecătoare). Cu numai câțiva ani În urmă, comentatorii redescoperiseră „Europa Centrală”, iar Havel, Kundera, Michnik și alții ca ei erau, de la Paris la New York, obiectul admirației generale În reviste prestigioase și pe prima pagină a ziarelor. Dar istoria se schimba rapid: de Îndată ce s-a estompat amintirea ieșirii lor miraculoase de sub tiranie, Praga și Budapesta nu i-au mai interesat decât pe turiști și pe oamenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și În secolul al XVIII-lea, Rusia era și În Europa, și În afara ei: nation d’Europe după Montesquieu, „sălbăticie scită” pentru Gibbon. Pentru ruși, Occidentul a rămas ce era de veacuri: un obiect contradictoriu de atracție și repulsie, de admirație și resentiment. Conducătorii, dar și populația Rusiei rămâneau extrem de sensibili la opiniile din exterior, manifestând În același timp o suspiciune profundă față de orice critică sau interferență din străinătate. Istoria și geografia au pricopsit Europa cu o vecină greu de mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât să vorbească despre necesitatea corectei distribuții a serviciilor publice pentru a fi un progresist și un „european” plauzibil. Concomitent, prin admirația hipermediatizată pentru sectorul privat și pentru reformele care favorizau un mediu economic propice afacerilor, el se plasa cu fermitate În tabăra „americană”. Vorbea cu căldură despre aducerea Marii Britanii În sânul Europei, dar insista ca țara să fie scutită de vărsămintele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe evrei afară; mai mult, În literatura populară și În filmele de pretutindeni, țara era prezentată drept un refugiu sigur și primitor pentru orice persoană persecutată care ajungea la granițele sale. Elvețienii se bucurau de conștiința lor nepătată și de admirația ușor invidioasă a lumii. Adevărul este că până În anul 1945 elvețienii primiseră doar 28.000 de evrei, dintre care 7.000 Înainte de Începerea războiului. Refugiații din timpul războiului nu au primit permise de muncă, ei fiind Întreținuți din taxe impuse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa, oficial fals. Încălcarea tabuurilor comportă Însă riscuri proprii. Înainte de 1989, orice anticomunist primise În mod automat eticheta de „fascist”. Dar, dacă „antifascismul” fusese doar o minciună comunistă, devenea acum foarte tentant să Îi privești cu simpatie și chiar cu admirație retrospectivă pe toți anticomuniștii discreditați până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă. Parlamentele postcomuniste au votat moțiuni care Îi proslăveau pe mareșalul Antonescu al României sau pe omologii lui din Balcani și Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Horst 435 Maisky, Ivan 121 Major, John 498-499 Makarios (arhiepiscop) 467-469 Malenkov, Gheorghi 287, 296 Maléter, Pál 295 Malia, Martin 601 malnutriție 34-35 Malraux, André 267, 269, 350-351, 611 Manchester United 713 Mange, Etienne 681 Mann, Klaus 204 maoism 375; admirația italienilor pentru 383 Marcel, Gabriel 733 Marchais, Georges 378, 504-505 Marcuse, Herbert 373, 386, 440 Marea Britanie; abandonarea Palestinei 272; Acordul din aprilie 1998 cu Irlanda 645; aderarea la Comunitatea Economică Europeană (CEE) 285; alocații și servicii cu valoare fixă 345
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
482 Sante, Luc 213 Sartre, Jean-Paul 53, 189-190, 199-201, 203, 205, 208, 298, 328, 355, 368, 370, 375, 392, 443, 516, 716 satiriști politici 443 Savater, Fernando 716 „Să dăm mâna peste Marea Baltică” 591 sărăcie 721, 723 scandaluri 680-682 Scandinavia; admirația pentru modelul social-democratic 341; avantajele societății moștenite 338; coaliții „roșu-verzi” 340; criză economică istorică 339; dobânzile impozitelor 447-448; ecologie 454; fața Întunecată a modelului social-democrat 341-342; igienă rasială 342; includerea țăranilor În procesul politic 340; musulmani 676; programe de sterilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mi-au adus acuzarea că în Poemele luminii se simte influență germană, mai ales [a lui] Arno Holz. Dacă amintesc acest lucru este pentru că nu văd decât o asemănare schematica, mai mult tipografica. În fond, eu n-am avut nicio admirație pentru acest poet. El reprezintă impresionismul german, pe când eu aș putea să am până la un punct legătură cu expresioniștii. " (" [...] îl est vrai que d'aucuns m'on accusé qu'on sent l'influence allemande dans Leș poèmes de la lumière, surtout
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
din recuzita sa picturală, idilizând excesiv pe portativul temelor sale sau introducând uneori ceva din dramatismul statuar al viziunii acestuia în abordarea unor teme și personaje din folclorul autohton. Ștefan Popescu se pronunță en conaisseur în 1895, manifestându-și deschis admirația: "La "Secession", Böcklin absolut opus lui Defregger nu e înțeles de toată lumea, nici nu atrage pe toți gură-cască; dar cu toate astea, Böcklin are anul acesta vreo zece tablouri, între care două-trei capodopere. E grozav omu ăsta! Rămâi încremenit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză le descoperea între pictura acestuia și aceea a lui Gustave Moreau. "Plasați într-un raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști, William Holman Hunt (1827-1910), Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) și John Everett Millais (1829-1896), la care se adaugă fratele lui Dante Gabriel Rossetti, William Michael Rossetti, critic de artă, Thomas Woolner, James Collinson și F.G. Stephens
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Leon Bachelin referitoare la constituirea unei arte naționale plecând deopotrivă de la tradiția picturală românească a artei decorative bizantine, dar și de la arta decorativă europeană, prin excelență de la Art Nouveau au diseminat în secolul următor. Ioana Vlasiu se referă explicit la admirația pe care criticul o nutrea față de arta populară românească, în care descoperea un principiu de stilizare pe care-l plasa ca fundament al Art Nouveau-ului146. Ioana Beldiman consideră că Elena Bibescu, aflată în anturajul apropiat al reginei Elisabeta, a contribuit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativă, în măsură să dea o nouă formă atât spațiului public, cât și spațiului privat. Criticul aduce ca exemplu un articol 148 despre amenajarea locuinței unuia dintre reputații designeri inspirați de Art Nouveau, René Lalique, scontând un efect emulativ, de admirație față de rafinamentul artificiilor decorativiste ale artistului francez. În spiritul sensibilității simboliste, impresia lăsată de vizitarea unui astfel de interior somptuos este echivalată unui efect de lectură. Secession-ul apare ca un numitor comun al modernității în cameristica timpului, dar nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se situează și în contextul revalorizării decorativismului artei bizantine. IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu Ștefan Popescu primește o bursă la München unde se familiarizează cu Secession-ul aflat în plină ecloziune, își mărturisește deschis admirația față de prerafaeliți și în special față de Burne-Jones, iar în perioada stagiului său francez se apropie de pictorii de la Société Nationale des Artistes Français: Lucien Simon, Charles Cottet, ultimul, elevul lui Puvis de Chavannes și Eugene Carrière. Tot în această perioadă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Cugetarea sau Amintirea. Admirator al lui Rodin, având deopotrivă afinități cu arta plastică a lui Bourdelle, Ion Jalea manifestă trăsături rodiniene în prima etapă a creației sale cu lucrări precum Căderea îngerilor (1915), Lucifer, Lucifer îngenuncheat etc. exerciții de admirație față de lucrări precum Poarta infernului a lui Rodin. Expusă la Muzeul Ion Jalea din Constanța, Căderea îngerilor se află în spațiul de sensibilitate simbolisto-decadentă al artei rodiniene, în notele macabre pe care le relevă o operă precum Poarta infernului. Îngerii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
universul enigmatic al lumii orientale, în care ea deslușește un sens superior, descifrabil la nivelul liniei cu care Rodin prinde mișcarea. Da, cunoșteam și eu Baletul Regelui Siamului, adus la Paris pe timpul Expoziției Universale din anul 1900, și știam toată admirația ce el deșteptase în publicul amator. Nu puteam uita apariția exotică și impunătoare a cortegiului, înaintând încet parcă ar fi vrut să-ți intre în suflet, printre tufișurile din parcurile expoziției. Păreau un buchet de orhidee și magnolia, ce se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism, în cheia iconografiei bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor țărănești, sugerând simplitatea, dar și o dorință de purificare. În concluzie, așa cum anunța în autobiografia sa, Cecilia Cuțescu- Storck reinterpretează tema disociindu-se de bagajul esteticii decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundal, chipurile se amestecă în turbionul monden. Dimitrie Karnabatt, în "Expoziția Emilian Lăzărescu", la rubrica "Note zilnice" din Seara, se lasă la rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]