10,749 matches
-
mai mare contribuție adusă de America lumii, contribuție care va fi pomenită mii de ani de-acum încolo, a fost faptul că a inventat Asociația Alcoolicilor Anonimi. Pentru schizofrenia lui de spion, faptul că folosea o instituție pe care o admira atât de mult în scopuri de spionaj, era tipic. Pentru schizofrenia lui de spion era tipic și faptul că mi-a devenit un prieten atât de devotat și că până la urmă s-a gândit la o cale de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o dată să aibă și el o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta. Ponositul olandez, un șef de paie, s-a dus imediat la femeie și i-a repetat, cuvânt cu cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort. Detaliile privind moartea lui mi-au parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un motiv să bănuiesc că articolul era despre socrul meu. Cu spânzuratul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unduios. Cu urcioru-n mână vine-o fată La fântâna rece să ia apă. Am citit poezia cu voce tare și apoi am mai citit una. Am fost și sunt un poet foarte prost. Nu consemnez aceste poezii pentru a fi admirate. A doua poezie pe care am citit-o a fost, cred, penultima pe care am scris-o în viața mea. Era datată 1937 și avea următorul titlu: Gedanken über unseren Abstand vom Zeitgeschehen sau aproximativ: Reflecții asupra non-participării la evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să moară - dacă era să fie erou, am spus eu pocnindu-mi ușor degetele. Și-așa se duce toată piesa despre Helga și despre mine, Un imperiu pentru doi, fiindcă am ratat replica pentru marea scenă a sinuciderii. — Eu nu admir sinuciderea, zise Wirtanen. — Eu admir forma, am spus. Admir lucrurile cu un început, un mijloc și un sfârșit - și, ori de câte ori e posibil, și cu o morală. — Există o șansă, bănuiesc, ca soția dumitale să mai fie încă în viață, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fie erou, am spus eu pocnindu-mi ușor degetele. Și-așa se duce toată piesa despre Helga și despre mine, Un imperiu pentru doi, fiindcă am ratat replica pentru marea scenă a sinuciderii. — Eu nu admir sinuciderea, zise Wirtanen. — Eu admir forma, am spus. Admir lucrurile cu un început, un mijloc și un sfârșit - și, ori de câte ori e posibil, și cu o morală. — Există o șansă, bănuiesc, ca soția dumitale să mai fie încă în viață, zise Wirtanen. Ceva vag, am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eu pocnindu-mi ușor degetele. Și-așa se duce toată piesa despre Helga și despre mine, Un imperiu pentru doi, fiindcă am ratat replica pentru marea scenă a sinuciderii. — Eu nu admir sinuciderea, zise Wirtanen. — Eu admir forma, am spus. Admir lucrurile cu un început, un mijloc și un sfârșit - și, ori de câte ori e posibil, și cu o morală. — Există o șansă, bănuiesc, ca soția dumitale să mai fie încă în viață, zise Wirtanen. Ceva vag, am replicat eu. Ceva irelevant. Piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de dinainte. Îi întoarese spatele preotului. Îl bătea ușor pe inginer pe umeri, aproape în ritmul cuvintelor pe care le rostea încă pentru părinte, dar privindu-l concentrat pe Nisip. - Acuma e cu dreptatea, părinte. Crezi că Europa de ce ne admiră? Nu te-ai prins că nu mai suntem cu rușii? Acuma e la rând Franța, Germania. Anglia nu vezi cum întreabă de noi? America cum ne tot cheamă și ne cinstește la plimbări și distracție? Ce putere să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
secretul și față de care nu mai au nici un rost prefăcătoriile. A venit. Nici nu apucase să facă puțină curățenie după petrecerea din seara trecută, să-și așeze pânzele așa cum îi plăcea, nu cum le răspândise prin toată odaia, să le admire invitații. „Cred că te-ai prins că nu pentru Irimia ți-am dat atelierul“, îi spuse Aspasia de cum intră. „Hogeacul ăsta e aproape de sector, de mult pusesem ochii pe odaie, dar nu găseam combinația. Norocul mi te-a scos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta o să te nenorocească, să știi. Ți-o spun și ca o mamă, dar și ca femeie. Dacă nu-ți iese aprobarea să pleci în State, să vezi la moment cum o să-și întoarcă, ca acuma, fundulețul să i-l admiri la nemurire. Nici „Pa, Silică“ n-o să-ți mai spună. - Nu vorbim acu’ de Gina. Te întrebasem de ce-ai plecat, când doar... Femeia dădu iar să râdă, forțat, apoi ridică din umeri, plictisită. - La acatist, ți-am spus. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o pe Kristine, soția mea. A fost vorba de o aventură de două nopți, dar asta nu are nici o importanță. A fost o cină reușită, bogată și lungă. După ce am mâncat, ne-am ridicat de pe scaune și am ieșit să admirăm grădina. Eram vreo douăzeci de oameni deprinși cu reuniunile mondene și nici unul din noi nu lăsa conversația să moară. Ploaia încetase și cerul se însenina, dar era o lumină muribundă, fiindcă se apropia noaptea. Grupul din care făceam parte discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
început că am luat-o pe un drum banal. Dar după nici zece minute am descoperit rămășițele fosile ale unui urs încă neclasificat. Are mai bine de 7 metri înălțime, și e evident că vom merge mai întâi să-l admirăm, apoi ne vom întoarce să aruncăm o privire și la picturile rupestre. — Nu sunt de acord, spuse șeful. Mergem la picturi. — Mă opun, spuse aspirantul și-și bombă pieptul. Cel vârstnic tăcu. Să supunem la vot. — Da, da, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hector. Doamna a continuat să vorbească, a intrat montajul și, când a revenit, în spatele ei erau tot o grămadă de insecte, dar parcă lipsea Coeu..., și nimeni n-a observat lucrul ăsta. La finalul reportajului camera îl surprinde pe Hector admirând exponatele, apoi îndepărtându-se; un vizitator între alții. Mi-a fost clar ca bun ziua că a șutit cărăbușul mexican și i-a prostit pe toți, adăugând un nou exemplar colecției. A venit de la baie. - Bă, tu ai furat insecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce făceam ca să mijesc ochii. — Credeam că bateți ouă pe aici, spuse Hugo, când îmi ridicai masca. — Cam așa sună, nu? Am lăsat aparatul de sudură MIG deoparte și am inspirat adânc, făcând un pas în spate pentru a putea admira lucrarea în curs. —Nu-i așa că nu te-ai uitat direct la flacără? — Nu-ți face griji, zise Hugo. Dacă era să fie, crede-mă că până acum eram deja orb. O țigară? Nu, mulțumesc. Scoase o Gauloise și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Louise, roșind din nou când îi pronunță numele. El o bătu pe umăr. Ce fată de treabă! Louise, plină de adorație, o porni după Ben, care se duse să-l caute pe Philip. Nu mă puteam abține să nu-l admir; știuse perfect cum s-o ia. Margery avea dreptate. Era foarte capabil. Nu-l invidiam pentru următoarea sarcină pe care o avea de îndeplinit. Îl văzusem pe Philip Cantley cu o zi înainte, care era la fel de neliniștit ca un alcoolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un pas în spate ca s-o admire mai bine. Purta pantaloni pană, o cămașă albă și o eșarfă de mătase înnodată la spate și arăta ca Diana Quick 1 în Brideshead Revisited 2, dacă nu chiar mai bine. Cu toată frumusețea și vioiciunea lui, Paul era eclipsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele meu. Lui Matthew i se aprinse o luminiță în ochi când o văzu. Și asta nu era numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
buzele. Impecabil. Ben îi dădea cu putere înainte. Sally îl localizase deja pe Hugo, care îl urma către un colț liniștit al camerei, spre fereastra franțuzească prin care se ajungea în grădină. S-au întors cu spatele, aparent pentru a admira cerul înstelat, iar schimbul de bani și de droguri s-a petrecut atât de discret încât, dacă n-aș fi avut idee despre ce se întâmpla acolo, n-aș fi băgat nimic de seamă. Sally se desprinse și o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci valsul frunzelor. O admirăm pentru bijuteriile lirice pe care le-a ivit și considerăm că cititorul poate zăbovi pe paginile cărții, într-un moment de liniște și meditație. Laura Văceanu, 22 noiembrie 2010. POEZIA FEREASTRĂ SPRE LUME Unul dintre poemele fascinante ale Taniei Nicolescu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
erau câteva cuțite, un pumn de dolari, două securi și un caiac care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebuit să mă „reîndrăgostesc“, dar de data asta ținând seamă de realitate... Un fluture mare, cu o aripă de culoarea albastră a cerului și cealaltă cu tente violete, trecu prin fața lor, pluti prin aer de parcă ar fi vrut să fie admirat și se așeză pe o floare. Preotul i-l arătă printr-un gest: — Te interesează? Bărbatul negă: — Nu în mod special. Este un „împărat“. Morpho aega. Nu se plătește prost, dar am deja mulți. În transportul ăsta sunt peste patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mult de zece minute, până la o simplă cravată cu preț astronomic, numai pentru că poartă semnătura lui Cardin, trecând la ceasurile de aur care dădeau ora în șase țări diferite... Se opri în fața unei haine de căprioară, importată din Italia. O admiră câteva clipe și îi studie prețul, calculând schimbul în dolari. Față de leafa de la vechiul lui serviciu în Chicago, cumpărarea acelei haine ar fi însemnat paisprezece zile de muncă. Paisprezece zile de făcut socoteli, de scris la mașină, de pregătit rapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Tania Pârvu, clasa a III-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Natura se luminează la chip și minunile încep să se întâmple. Alaiul de flori multicolore de pe câmpii este admirat de copiii durdulii și roșii în obraji. Iarba verde ca smaraldul este țesută de natură. În aer se simte un miros proaspăt de primăvară, iar soarele nestemata cerului, ne mângâie blând. Ghioceii gingași și florile în culorile curcubeului vorbesc și
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai pictat și pârâul minunat care curge lin
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]