6,982 matches
-
acel cadru devin selectate simultan. În continuare, acestea pot fi formatate unitar sau grupate etc. Selecția multiplă rămâne activă până când se selectează alt obiect. Free Rotate permite rotirea unui obiect desenat. Activarea uneltei provoacă schimbarea pointerului în , cu care se agață un mâner de rotire (reprezentat pe obiect printr-un punct colorat, poziționat după tipul obiectului) și prin dragare se realizează rotirea dorită. Draw deschide un meniu complex în care se regăsesc comenzile care se referă la desenare. WordArt deschide galeria
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
că erorile istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rinolofidele în repaus se învelesc în patagiu. Membrul posterior Este pentadactil, relativ scurt și înglobat în patagiu pe aproape toată lungimea. Degetele prezintă gheare puternic curbate și bine dezvoltate. Piciorul este folosit ca organ de suspensie (cu ajutorul lor liliacul se agață de ramuri, pereții peșterilor etc.), stând astfel cu capul în jos. Această agățare se realizează automat, datorită unui dispozitiv anatomic simplu: tendonul mușchiului flexor al degetelor trece printr-o teacă fibroasă fixată de falanga a treia și se prinde de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
superiori sunt foarte mici, aproape că nici nu se văd de sub gingii. Aripa este scurtă și lată, de aceea zborul este lent, dar abil. Membrele posterioare sunt lungi, cu gheare ascuțite și încovoiate puternic. În stare de repaus stă liber, agățat cu capul în jos și învelit cu aripile, pe când coada o ține îndoită pe spate. Culoarea blănii variază în limite mari: aproape albă, roșcat aprinsă, neagră - argintie. În timpul zborului emit impulsuri ultrasonore de ecolocație, de frecvență înaltă și consatantă (110
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
în peșterile calde sau în iernile blâde, liliecii formează colonii mai mici decât în peșterile reci (Hall, 1962) sau iernile friguroase ( Hooper, 1956). Multe specii hibernează în locuri deschise, cum sunt liliecii cu potcoavă, care își învelesc corpul cu patagiu, agățându-se de substrat doar cu ghearele de la picioare. Speciile precum Myotis myotis, M. blythii și M. daubentonii aleg tot spații deschise, dar se agață de regulă de perete și cu gheara primului deget al aripilor. Adesea, lilieci caută nișe și
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
specii hibernează în locuri deschise, cum sunt liliecii cu potcoavă, care își învelesc corpul cu patagiu, agățându-se de substrat doar cu ghearele de la picioare. Speciile precum Myotis myotis, M. blythii și M. daubentonii aleg tot spații deschise, dar se agață de regulă de perete și cu gheara primului deget al aripilor. Adesea, lilieci caută nișe și adâncituri în pereți, în care se fixează cu ușurință. În schimb, Myotis nattereri, M. bechsteinii ș.a. pătrund în crăpături, iar speciile genului Pipistrelus preferă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
altă contribuție a Grupului ce-lor Zece provine din posibilitatea de a discuta, care pare să fi fost absentă uneori în mediul profesional al unor membri? R.P. Într-adevăr. Nu pot discuta cu majoritatea colegilor mei economiști, în măsura în care aceștia se agață strîns de limitele sferei economice și resping sistematic "tot ce o depășește". Sînt niște marțieni pentru mine, așa cum fără îndoială că sînt și eu unul pentru ei. Accept cu greu certitudinile, aroganța și intoleranța care îmi par înseși semnele anti-științei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
republican și al străpungerilor libertare ale anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat într-o "apocalipsă uscată" tot luîndu-și drept adevăr idiosincrazia depresivă, și nutrește vise demiurgice despre mutația biologică; între timp, se agață cu disperare de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și, pentru a continua totuși să rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărări, apoi ia caii de căpăstru pentru că nu mai sunt cărări. Din urmă vin elefanții greoi și, pentru ei, trebuie tăiați cu macheta bambușii și tufișurile. E multă vreme de cînd războinicii Moi au făcut cale-ntoarsă. De haine, i se agață insecte despre care nici măcar tatăl său nu știa că există. Seara, își permit puțin alcool de orez, ca un cordial, aprind focuri, întind plasele împotriva țînțarilor, scot fluierele. Mîine, în apropierea satului, spre deosebire de Mayrena care a fost Maria I și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce și-a petrecut săptămîni și luni agățându-se cu disperare de orice gînd de salvare, închipuind tot felul de semne pe plajă și urmărind cea mai mică mișcare în larg, în speranța că tovarășii săi se vor întoarce să-l caute, Narcisse se resemnează încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
femeia dispărută, e o fotografă spaniolă extrem de talentată, cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane. Cufundarea lor în iubire începe cu pasiune, senzualitate, minunarea în fața artei, a literaturii... și cu doi ani de fericire înainte de izbucnirea certurilor. La Veneția, Paz îl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
s-o abandonezi. Pasajul ar fi hilar dacă nu ar fi tragic: iată un cititor obișnuit, îndreptîndu-se liniștit către sfîrșitul cărții și care se trezește deodată interpelat (cu majuscule) de eroina care nu mai vrea să moară și care se agață cu disperare de forța salvatoare nu a autorului resemnat și pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fost adus cuțitul și i s-a dezvelit piciorul, a ieșit puțin puroi care a dat o oarecare speranță de vindecare; de aceea, în acea circumstanță, sentința dură a fost amânată pentru altă dată. Atunci fratele Solomon s-a agățat de o speranță sigură, și anume că dacă ar fi fost dus la mormântul Sfântului Éloi și-ar fi redobândit mobilitatea piciorului și sănătatea. Prin urmare, când a venit fratele Agnello, a poruncit ca fratele Solomon să fie dus imediat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dar fără să-și poată reprima râsul. Într-o noapte, a avut, însă, o viziune: întreaga comunitate se afla în cor, ca de obicei, iar frații erau tentați să râdă, la fel ca altă dată, când iată crucifixul, care era agățat pe ușa corului, s-a întors spre ei ca și cum ar fi fost viu și le-a spus: „Sunt fiii lui Core cei care în ora crucii râd și dorm” (cf. Num 16,1). I s-a părut că acel crucifix
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îndeplinit până la moarte slujirea de portar. Acesta, înainte de a muri, a prezis cu exactitate ora morții sale, spunând că el trebuia să se urce într-o singură noapte pe un munte foarte înalt; dar când a ajuns la jumătatea sa, agățându-se cu mâinile și picioarele, a început să se descurajeze că nu mai putea merge înainte; dar iată, mai mulți copii, sărind de bucurie și cu fața foarte fericită, i-au strigat din vârful muntelui: «Ei, frate Ioane, de ce te
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Faceți-i să Înțeleagă că o mare parte din răspunderea dumneavoastră este de a vă asigura că slujbele lor sunt satisfăcătoare pe plan personal. 3. Înțelegeți că motivația depinde mai mult de latura emoțională decât de cea rațională. Nu vă agățați de ceea ce vi se pare doar dumneavoastră că are sens. Dacă un angajat pare să fie mai motivat de recunoaștere decât de bani, nu lăsați părerea personală despre opțiunea lui să Împiedice satisfacerea acelei nevoi. 4. Nu uitați că nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
urma să fie, dar m-am hotărât să analizez mai profund problema. Într-o zi, a trebuit să merg la magazin după niște vopsea. În timp ce o amestecau, m-am plimbat printre rafturi. Am dat peste un clopot mare de alamă agățat pe perete. „Asta e!”, m-am gândit. L-am cumpărat și l-am adus la birou. Cei din departamentul de Întreținere au montat clopotul, În timp ce angajații curioși se uitau și se Întrebau pentru ce-o fi. După instalarea clopotului, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de care au nevoie pentru a-și face treaba și trageți-i la răspundere pentru rezultate. Resursele respective includ bani, timp, instruire și acces la persoane-cheie În vederea obținerii informațiilor de care au nevoie. Una dintre modalitățile prin care micromanagerii se agață de ideea de control este monopolizarea resurselor. 3. Acordați-le Încredere angajaților dumneavoastră. Informați-i că nu vă Îndoiți de judecata lor și Încurajați-i să și-o exerseze În domeniile lor de activitate. 4. Creați o cultură care să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu puțina vlagă care-i mai rămăsese până a căzut lângă pompă. Acolo a zărit un vas mare cu capac, plin cu apă limpede și rece. A luat vasul și a dat să ridice capacul, când a văzut un indicator agățat de pompă. Pe el scria: „Nu beți apa de umplere a pompei. Folosiți apa din vas pentru a alimenta pompa. După ce beți de la pompă, umpleți din nou vasul cu apă pentru altul care va bea de aici”. Pe indicator mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
eu cu vorbe alese”, a spus el. După ce a plecat, m-am plimbat În continuare, În căutarea valorilor culturale. Trecând pe lângă biroul directorului general, am observat pe perete o plăcuță pe care scria cu litere mari „Deschis”. Sub ea erau agățate În două cârlige niște bonuri de ordine. Pe o a doua plăcuță era scris: „Luați un bon de ordin și așteptați-vă rândul”. Tot cam atunci am auzit soneria care anunța o pauză pentru personalul fabricii. Am urmat câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de prăvălie. Mesajul reclamei Ă servicii ca pe vremuri pentru clienți Ă este esența strategiei de marketing a companiei, iar o fotografie de mari dimensiuni este afișată În sediul companiei, pentru a aminti de valorile ei esențiale. Ă Un clopot agățat pe peretele departamentului de vânzări este sunat la fiecare comandă substanțială și la fiecare realizare deosebită. Clopotul a devenit simbolul succesului și o concepție-cheie a companiei: muncește mult și sărbătorește-ți victoriile! Ă Directorul general al unei companii are două
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
peretele departamentului de vânzări este sunat la fiecare comandă substanțială și la fiecare realizare deosebită. Clopotul a devenit simbolul succesului și o concepție-cheie a companiei: muncește mult și sărbătorește-ți victoriile! Ă Directorul general al unei companii are două unelte agățate pe perete În biroul său: un topor și un baros. Atunci când oamenii Îl Întreabă care este semnificația lor, el spune că ambele pot fi folosite pentru a doborî un copac la pământ. Cu toate acestea, una este mai bună. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Scuzați dezordinea”, a spus bărbatul, adunând câteva cești de cafea și o gogoașă cu gem mâncată pe jumătate. Pe masă a rămas scrumiera plină cu vârf. Scaunele din jurul mesei de conferințe erau acoperite de firimituri. Tablourile de pe perete parcă fuseseră agățate acolo cu scopul precis de a nu se potrivi cu nimic. După curățenie, vine... Obligația ca un loc de muncă să fie păstrat curat ar trebui să fie la fel de importantă ca oricare alt standard corporatist. Companiile cu standarde Înalte nu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care scria numele lui și „Departamentul de vânzări”. Deoarece știam că acesta lucrează la departamentul de inginerie, l-am Întrebat ce e cu ecusonul. „Ah”, a râs el, „toată lumea din companie lucrează În vânzări”. Vizitând birourile, am observat multe indicatoare agățate de tavan. Pe unul scria: „Departamentul de vânzări Ă Achiziții”. Pe altul: „Departamentul de vânzări Ă Contabilitate”. Se părea că fiecare departament din companie era unul de vânzări. Ajungând În zona unde lucra, gazda noastră ne-a Întrebat dacă știam
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]