15,786 matches
-
Prevenirea producerii unor astfel de evenimente defavorabile în distribuția internă de putere a altor state, precum și impulsionarea producerii unora favorabile devin o preocupare vitală a participanților în lupta ideologiilor politice menite să câștige loialitatea oamenilor. Războiul psihologic sau propaganda se alătură diplomației și forței militare ca al treilea instrument prin care politica externă încearcă să-și realizeze obiectivele. Indiferent de instrumentul folosit, scopul suprem al politicii externe este întotdeauna același: promovarea intereselor proprii prin alterarea concepțiilor adversarului. În acest sens, diplomația
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre care cea mai notabilă este reforma impusă în urma Dietei de la Regensburg din 1803, au eliminat peste 200 de state suverane germane. Atunci când Confederația germanică a fost fondată, în 1815, rămăseseră doar 36 de state suverane care să i se alăture. Unificarea Italiei în 1859 a dus la eliminarea a șapte state suverane, iar unificarea Germaniei în 1871 a eliminat 24 de state. În 1815, la sfârșitul războaielor napoleoniene, opt națiuni - Austria, Franța, Marea Britanie, Portugalia, Rusia, Prusia, Spania și Suedia - dețineau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puteri. Portugalia, Spania și Suedia primiseră un astfel de statut mai mult din considerente istorice, dar în scurtă vreme aveau să-l piardă, numărul real al marilor puteri reducând-se astfel la cinci. În anii 1860, lor li s-au alăturat Italia și Statele Unite, urmate la sfârșitul secolului de Japonia. La izbucnirea primului război mondial existau din nou opt mari puteri, iar pentru prima dată două dintre ele erau localizate în afara Europei - Austria, Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia, Rusia și Statele Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cresc și gradul de incertitudine privind coalițiile care se vor înfrunta, și rolul actorilor în cadrul acestor coaliții. Wilhelm al II-lea în 1914 și Hitler în 1939 au refuzat să creadă că Marea Britanie și, în ultimă instanță, SUA se vor alătura adversarilor lor, astfel că ambii au calculat greșit efectele intervenției americane. Este evident că aceste calcule greșite privind alianțele au însemnat pentru Germania diferența dintre victorie și înfrângere. Atunci când se înfruntă coaliții formate din națiuni cu puteri comparabile, este necesar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei puteri mai mici cum era Grecia. Puterea bipolară Acest aspect al balanței puterii a suferit în perioada recentă o transformare radicală. În al doilea război mondial, deciziile unor state ca Italia, Spania, Turcia sau chiar Franța de a se alătura sau nu unei părți sau alteia reprezentau doar episoade ale conflictului, desigur dorite sau temute de către beligeranți, dar nu puteau în nici un fel să transforme victoria în înfrângere sau invers. Discrepanța de putere între, pe de o parte, națiunile de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost capabilă să dețină rolul elementului de echilibru al balanței, care implica funcții de control și restricționare, deoarece era destul de puternică în comparație cu cele două concurente și aliații lor pentru a putea înclina balanța în favoarea oricărei părți i s-ar fi alăturat. Această situație a fost din nou întâlnită în timpul războaielor napoleoniene, de-a lungul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Astăzi, Marea Britanie nu mai deține un rol atât de decisiv. Rolul său de „deținător” al balanței s-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterilor coloniale, a împărtășit și amprenta morală a colonialismului. Astfel, America a pierdut aura morală caracteristică despre care credea că o diferenția de alte națiuni. Însă, în timp ce opoziția nediscriminantă și dogmatică față de comunism a Americii a forțat-o să se alăture forțelor statu-quoului, tradiția sa liberală și anticolonialistă trezea simpatii pentru aspirațiile Lumii a Treia. Acea lume a zugrăvit o imagine a condiției sale măgulitoare și, în același timp, de discreditare la adresa foștilor stăpâni coloniali și a statelor industriale în general
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele două superputeri pot să-și mărească forța în termeni de prestigiu, teritoriu, populație și resurse naturale doar prin atragerea statelor nealiniate în sfera lor de influență. Flexibilitatea lor de acțiune este limitată la acele națiuni care nu s-au alăturat irevocabil unei sfere de influență sau alteia ori s-au alăturat forțat, în urma constrângerii exercitate de ocupația militară. În cazul acestor state, superputerile încă pot să avanseze și să se retragă, să negocieze și să facă manevre. Încă există oportunități
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prestigiu, teritoriu, populație și resurse naturale doar prin atragerea statelor nealiniate în sfera lor de influență. Flexibilitatea lor de acțiune este limitată la acele națiuni care nu s-au alăturat irevocabil unei sfere de influență sau alteia ori s-au alăturat forțat, în urma constrângerii exercitate de ocupația militară. În cazul acestor state, superputerile încă pot să avanseze și să se retragă, să negocieze și să facă manevre. Încă există oportunități pentru cuceriri - morale, militare și politice. Dacă Uniunea Sovietică ar reuși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și grupate rigid în jurul a două superputeri, care se înfrânau reciproc prin amenințarea cu distrugerea nucleară. Aceste grupuri concurau, însă inofensiv și adesea ineficient, pentru loialitatea statelor din așa-numita Lume a Treia - a acelor state care nu s-au alăturat unuia dintre cele două blocuri de putere. Principalul aspect care a învrăjbit cele două părți una împotriva celeilalte era reglementarea teritorială după cel de-al doilea război mondial; și din această problemă nerezolvată a rezultat Războiul Rece. Chestiunea a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cerere a fost respinsă de Statele Unite și Marea Britanie. În consecință, Japonia și-a redobândit libertatea de acțiune. Unicul rezultat al conferinței care a influențat dimensiunile armamentului naval a fost un acord între Statele Unite, Marea Britanie și Franța, la care s-au alăturat în 1937 Germania și Uniunea Sovietică, ce prevedea limitarea dimensiunii maxime a navelor, cu condiția ca nici un alt stat să nu o depășească. Un acord separat anglo-german, încheiat în 1935, limita forța navală totală a Germaniei la 35% din cea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
i-a comunicat, în data de 12 aprilie 1869: „Dacă ați fi dispuși să declarați război oricărei puteri care ar amenința intenționat pacea Europei și ați trata-o ca pe un inamic comun - iar noi am susține și ne-am alătura de îndată unui asemenea demers - și dacă acest demers ar fi susținut de alte puteri, ar constitui garanția cea mai fermă pentru pacea Europei”. Am arătat deja că logica securității colective este imbatabilă atât timp cât funcționează în concordanță cu condițiile care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
analiza teoretică a securității colective și care au fost evidențiate de experiența războiului italo-etiopian au fost în totalitate confirmate de experiența războiului din Coreea. Atacul Coreei de Nord împotriva Coreei de Sud, în data de 25 iunie 1950, căruia i s-a alăturat China în luna noiembrie a aceluiași an, a reprezentat un caz cât se poate de clar de agresiune. Având în vedere lipsa oricăror dubii privind justificările legale ale cazului, respectarea principiilor securității colective le cerea tuturor membrilor Națiunilor Unite să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se ajunsese la o conflagrație mondială, dacă până atunci Coreea de Sud ar fi putut să înfrângă Coreea de Nord cu ajutorul forțelor Națiunilor Unite, după acest moment nu mai exista posibilitatea triumfului fără echivoc al vreuneia dintre părți. Odată ce o mare putere s-a alăturat agresorului, numai un efort de securitate colectivă care să echivaleze cu magnitudinea agresiunii - adică un război total împotriva unei mari puteri - ar fi putut să ducă la înfrângerea agresorilor. Pe scurt, securitatea colectivă, concepută ca un instrument pentru protejarea prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Vest. Era evident, după cele spuse mai sus despre întoarcerea Marii Britanii la politica tradițională a balanței puterii, că aceasta avea să se opună unei asemenea propuneri. Faptul că Austria, un alt pilon al Noii Sfinte Alianțe, avea să se alăture opoziției Marii Britanii demonstrează caracterul ideologic al principiilor Sfintei Alianțe. Aceste principii erau invocate atunci când păreau capabile să ofere o justificare morală politicilor dictate de interesul național. Atunci când nu era nimic de câștigat pentru interesul național prin invocarea lor, erau date
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost membre niciodată, iar Uniunea Sovietică a fost membră doar în perioada declinului Ligii, între 1934 și 1939. Este desigur adevărat că, dintre cei 31 de membri inițiali, doar 10 erau europeni, iar dintre cele 13 națiuni care s-au alăturat pe parcurs, doar 7 erau europene. Dar nici în această situație cifrele nu sunt total relevante. O organizație internațională al cărei principal scop este menținerea ordinii și păcii internaționale nu trebuie să fie universală în sensul că toate națiunile lumii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ligii asupra Statelor Unite sau a Uniunii Sovietice, ori asupra ambelor state, s-ar fi transformat într-un război global între membrii Ligii și oricare dintre aceste națiuni, probabil cele mai puternice din lume, câteva dintre națiunile membre sau nemembre fie alăturându-i-se celei din urmă, fie rămânând neutre. Încercarea de a menține pacea la scară globală ar fi determinat un război pe scară globală 16. Astfel, calitatea de membru a unor mari puteri și lipsa acestei calități în cazul altor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Germania și Polonia. După acest început promițător, nu doar conflictul dintre Marea Britanie și Franța a făcut Liga incapabilă de acțiune colectivă în probleme de importanță majoră, ci politicile separate și în general antagonice ale marilor puteri. Când Germania s-a alăturat Ligii în 1925, a urmărit o politică de subminare a statu-quoului stabilit prin Tratatul de la Versailles, folosindu-se de principiul autodeterminării naționale pentru a-i dinamita bazele. Această politică era în conflict cu cea a Franței și a aliaților ei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai ales așa-numitele națiuni ale blocului afro-asiatic. Acest bloc constituie astăzi mai mult de o treime dintre țările membre ale Națiunilor Unite. Astfel, dacă aceste state ar vota la unison, ar putea bloca orice rezoluție contrară intereselor lor sau, alăturându-se fie blocului american, fie celui sovietic, ar putea să devină centrul unei majorități funcționale de două treimi. În realitate însă, blocul afro-asiatic a votat rareori în mod unitar; votul său a fost de obicei împărțit, unii dintre membrii săi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internaționale și s-a opus cu vigoare conducerii exercitate de Hammarskjöld și de predecesorul acestuia, Trygve Lie, ambii constituind o întrupare a aspirațiilor supranaționale ale Națiunilor Unite. Când Charles de Gaulle a venit la putere în 1958, Franța s-a alăturat poziției Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a încercat să distrugă puterea secretarului general prin propunerea instituirii așa-numitei conduceri de tip troică, propunere prin care urmărea înlocuirea secretarului general cu o conducere formată din trei funcționari cu putere egală și acționând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
căreia trebuie să se apere făcând uz de forță. Pe de altă parte, disensiunile care dezbină societatea divizează și organizarea sa coercitivă, adică statul. Astfel, statul fie încetează să opereze ca un organism unitar, iar părțile sale divergente se vor alătura diferitelor grupuri contestatare din societate, iar unitatea statului se va dizolva într-un război civil, fie - iar aceasta este o variantă mai probabilă în vremurile noastre, având în vedere monopolul asupra puterii efective pe care tehnologia modernă îl oferă statului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale Marii Britanii și ale Rusiei. Însă, în 1812, când acest imperiu și-a arătat pentru prima dată slăbiciunea militară dând greș în îndeplinirea unei importante misiuni de cucerire, societățile naționale din care era compus s-au revoltat și s-au alăturat Marii Britanii și Rusiei pentru distrugerea imperiului. Cuceririle la scară mai mică, incapabile să unească populațiile cuceritoare cu cele cucerite într-o nouă comunitate, se confruntă cu un risc mai mic de revoltă și separatism iredentist. Relațiile dintre Irlanda de Nord și Marea Britanie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
jurisdicția statelor naționale. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) Tratatul care punea bazele NATO a fost semnat pe 4 aprilie 1949 de către Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia și Statele Unite; Grecia și Turcia s-au alăturat organizației în anul 1952, Germania în 1955. Tratatul stabilește aplicarea principiului securității colective pentru membrii săi. Potrivit articolului 5, „un atac armat împotriva unuia sau mai multora dintre ei, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la putere. În al treilea rând, unele state au relații foarte prietenoase din rațiuni istorice și ideologice. Dacă un stat cu prieteni apropiați ar fi considerat agresor într-un sistem de securitate colectivă, probabil că ei ar ezita să se alăture coaliției împotriva sa. De exemplu, este greu de imaginat că Statele Unite ar utiliza forța împotriva Marii Britanii sau a Israelului, chiar dacă aceste state ar fi etichetate drept agresori de către comunitatea internațională. În al patrulea rând, dușmănia tradițională dintre state poate complica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vor avea mare încredere într-un sistem de securitate colectivă care le transmite că ajutorul este pe drum, dar va sosi la câteva luni după ce ele au fost cucerite. În al șaptelea rând, probabil că statele vor ezita să se alăture unui efort de securitate colectivă deoarece sistemul transformă orice conflict local în unul internațional. Statele care observă diversele conflicte de pe glob vor fi, cu siguranță, tentate să izoleze regiunea și să împiedice extinderea lor, cum a făcut Occidentul în fosta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]