7,295 matches
-
aceste râuri vor antrena din albie materiale solide până la acoperirea capacității de transport, ducând la eroziuni. În plus, capacitatea de transport solid depinde de debitele râurilor, fiind, în general, cu atât mai mare cu cât debitul este mai mare. Drept urmare, albiile râurilor se colmatează la debite mici și se erodează la debite mari, în special în cazul viiturilor. Aluviunile aduse de râuri au și un rol util. Ele sunt frecvent utilizate ca balast, pentru diferite lucrări de construcții, aluviunile aduse de
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
debitelor solide se poate ajunge la o menținere a echilibrului natural, astfel încât să nu se producă nici depuneri nici eroziuni excesive. Acțiuni iraționale, cum ar fi exploatarea excesivă de material aluvionar poate însă genera efecte nedorite, în general eroziuni al albiei, care să pericliteze diferitele construcții din albii sau riverane. Alte efecte negative apar în situațiile în care albiile râurilor sunt barate, fie pentru a permite captarea apei, fie pentru realizarea unui lac de acumulare. Indiferent de scopul lor, lucrările de
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
nici eroziuni excesive. Acțiuni iraționale, cum ar fi exploatarea excesivă de material aluvionar poate însă genera efecte nedorite, în general eroziuni al albiei, care să pericliteze diferitele construcții din albii sau riverane. Alte efecte negative apar în situațiile în care albiile râurilor sunt barate, fie pentru a permite captarea apei, fie pentru realizarea unui lac de acumulare. Indiferent de scopul lor, lucrările de barare a albiilor reduc vitezele de scurgere și, ca urmare, reduc și capacitățile de transport solid, determinând depuneri
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
pericliteze diferitele construcții din albii sau riverane. Alte efecte negative apar în situațiile în care albiile râurilor sunt barate, fie pentru a permite captarea apei, fie pentru realizarea unui lac de acumulare. Indiferent de scopul lor, lucrările de barare a albiilor reduc vitezele de scurgere și, ca urmare, reduc și capacitățile de transport solid, determinând depuneri de materiale solide în amonte de baraje. Lucrări corespunzătoare de acționare asupra debitelor solide, cum ar fi realizarea unor șenale de spălare a aluviunilor pot
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
corespunzătoare de acționare asupra debitelor solide, cum ar fi realizarea unor șenale de spălare a aluviunilor pot atenua aceste efecte, deși eliminarea lor totală nu este posibilă decât în cazuri cu totul particulare. O problemă aparte este cea a stabilității albiilor. Adeseori, râurile care curg în materiale aluvionare își modifică cursul. Aceste modificări pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locală a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducând la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
este cea a stabilității albiilor. Adeseori, râurile care curg în materiale aluvionare își modifică cursul. Aceste modificări pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locală a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducând la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea modificări sunt determinate uneori și de fenomenul de meandrare, cursul râurilor fiind șerpuit și formând meandre care se dezvoltă în timp, devenind din ce în ce mai pronunțate până în momentul în care ating un regim de instabilitate; în acest moment
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
debite mari, când și vitezele de scurgere ale apei cresc. De aceea, multe din fenomenele de instabilitate se manifestă în perioadele de viitură. Problemele de instabilitate pot fi stăpânite fie acționând asupra regimului debitelor lichide, reducând debitele mari în timpul cărora albiile au tendințe accentuate de a-și modifica cursul fie prin lucrări de consolidare a albiilor. "Gospodărirea apelor subterane" are drept obiect toate formele de ape subterane, care se scurg sub nivelul solului. La rândul ei, aceasta poate fi împărțită în
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
de instabilitate se manifestă în perioadele de viitură. Problemele de instabilitate pot fi stăpânite fie acționând asupra regimului debitelor lichide, reducând debitele mari în timpul cărora albiile au tendințe accentuate de a-și modifica cursul fie prin lucrări de consolidare a albiilor. "Gospodărirea apelor subterane" are drept obiect toate formele de ape subterane, care se scurg sub nivelul solului. La rândul ei, aceasta poate fi împărțită în: "Gospodărirea apelor freatice" se ocupă de apele subterane de mică adâncime, în care majoritatea fenomenelor
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
pe dig, inginerul de îmbunutățiri funciare privește spre interiorul incintei îndiguite și este interesat de procesele care au loc în interiorul incintei pe când specialistul în gospodărirea apelor privește spre exteriorul incintei și interesul său major sunt procesele care au loc în albia râului. Mai intervine și inginerul hidrotehnician care este preocupat doar de digul în sine, nu de procesele din jur. În mod similar, apar corelații cu disciplinele specifice altor folosințe ale apelor, cum sunt alimentările cu apă și canalizările, navigația, piscicultura
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
km2) 4. Masiv, d.ex. Masivul Central sau un grup de forme de relief înrudite, d.ex. Weald (~10.000 km2) 5. Vale de râu, Cotswolds (~1.000 km2) 6. Munte sau vulcan individual, văi mici (~100 km2) 7. Pante de dealuri, albii de râuri, estuare (~10 km2) 8. Ravene, canale (~1 km2) 9. Forme de ordinul metrului Folosirea acestei taxonomii este rară și înșelătoare, natura schimbării reliefului poate fi văzută ca un continuum de procese care interacționează.
Geomorfologie () [Corola-website/Science/304159_a_305488]
-
de roci sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice. Canionul este dispus în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp de milioane de ani, partea să inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado. Grand Canyon se regăsește aproape integral ca parte a "Parcului Național al Marelui Canion" (conform originalului, Grand Canyon Național Park), unul din primele parcuri naționale create în Statele Unite. Președintele american Theodore Roosevelt, care printre altele a
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
marelui fluviu Nipru, alții considerau că Rurik, întemeietorul Statului Kievean, provenea din tribul rușilor, denumire ce s-a extins asupra teritoriului cucerit sau chiar din vechiul cuvânt slavon, ruso, ce semnifică „râu”, de unde au derivat altele noi, ruslo adică „matcă”, „albie de râu”, rusalka „duh al apelor” și prenumele masculin Rulan. Micile cnezate rusești existau înainte de cucerirea varegilor (vikingii scandinavi) în a doua jumătate a secolului al IX-lea. În 862, cneazul din Ladoga, Rurik, împreună cu frații săi, Sineus și Truvor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
încheiat în 1804 și a stabilit Republicii al doilea în emisfera vestică și primul condus de negri. Acesta ar fi avut loc pe mai mulți ani în care a fost apoi Colonia franceză din Saint-Domingue. Mii de refugiați de la revoluție, albii și de oameni liberi de culoare (affranchis sau gens de couleur libres), a ajuns în New Orleans, adesea aducerea de sclavi din Africa cu ei. În timp ce guvernatorul Claiborne și alți oficiali ai vrut să păstreze mai mult oameni liberi negre
New Orleans () [Corola-website/Science/304277_a_305606]
-
uman al roșiilor, Aleksander Wielopolski, liderul conservator al guvernului Regatului Poloniei, a aranjat o campanie de recrutare parțială selectivă a tinerilor polonezi pentru armata rusă, care a grăbit izbucnirea ostilităților. După perioada inițială, Revoltei din Ianuarie i s-au alăturat albii, care au preluat conducerea ei. Au luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când Romuald Traugutt, ultimul comandant suprem al
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
permite recunoașterea tehnicii de îmbinare a lemnului și pietrei. Locul pentru a construi a fost ales de Apolodor din Damasc în avalul Severinului de astăzi, deoarece apele Dunării se calmau după ieșirea din defileul Cazanelor (Porțile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre și stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
monumentale, expresie a măreției și puterii romane imperiale. O altă descriere a construcției podului a fost făcută de Procopius din Cezareea în lucrarea "De aedificis" (IV, 6). Pentru a putea pune bazele pilaștrilor romanii au deviat parțial cursul Dunării folosind albia unui afluent sudic care poate fi văzut încă și azi, în Serbia, la est de orașul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
Alte resurse includ apele curgătoare (sunt amenajate lacuri hidroenergetice pe Crișul Repede în depresiunea Vad-Borod și lacuri de tip iazuri utilizate în piscicultură), solurile (ce permit viticultura prin podgoriile Valea lui Mihai, Ineu, Arad), fondul forestier și fondul cinegetic. Din albia râurilor sunt utilizate în industria materialelor de construcții pietrișurile și nisipurile.
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
rătăcise drumul. Este nevoit să ceară găzduire pentru noapte boierului Ștefan Catargiu pe a cărui moșie se aflau. A doua zi a ajuns la Mănăstirea Războieni pe care o descrie astfel: ""Mănăstirea Războieni este așezată pe o mică înălțime, în comparație cu albia micului râu ce cură despre sud, la poalele unui șir de dealuri"". Poetul prezintă lupta de la Valea Albă din 1476, apoi vizitează biserica și este primit de stareța Iustina Patrașca și de maica Agafia, către care avea scrisori de recomandare
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
pe partea dreaptă a Mureșului. Până la mijlocul secolului al XIX-lea râul Mureș curgea în imediata apropiere a masivului de sare. Din cauza pagubelor produse minelor de sare în timpul deselor inundații ale Mureșului, în anii 50 ai secolului al XIX-lea albia Mureșului a fost mutată cu câteva sute de metri mai spre est. Totuși, în anul 1912 s-a produs o inundație catastrofală a Mureșului, apele pătrunzând în minele vechi din partea de sud-vest a masivului de sare, provocând surpări ale tavanelor
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
nord printr-un defileu abrupt și stâncos, apoi șerpuiește prin mlaștini acoperite de trestie și se varsă în lacul Kisale, un paradis al egretelor și al pescărușilor, dar și al pescarilor din zonă. La Kongolo, fluviul și-a lățit deja albia de șase ori, măsurând acum 500 m, iar podul rutier și de cale ferată ce-l traversează este unicul pe o distanță de 2800 km. Dincolo de acesta se deschide un defileu abrupt, cu cascade și vârtejuri amenințătoare: Porțile Iadului. În
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
industrială din Lacul Cernica. Sistemul de alimentare cu apă al Capitalei a fost completat prin extinderea sistemului hidrotehnic de la Ogrezeni construindu-se un nou baraj de priză, la câțiva km în amonte și lacul de acumulare Ogrezeni amonte, realizat în afara albiei Argeșului prin executarea unor diguri de pământ etanșate printr-un pereu de beton armat având o lungime totală de 12.262 m și o înălțime variind între 3 - 7 m. Priza pentru captarea apei și umplerea lacului este prevăzută cu
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
numita Răcari-Brezoaiele. Noul nod hidrotehnic de la Brezoaiele, are o funcțiune dublă, pe de o parte de a deriva a parte din debitele de viitură în Argeș, degrevând parțial valea râului Ciorogârla, iar pe de altă parte de a tranzita pe albia Dâmboviței canalizate debitele necesare pentru captarea de la Arcuda și pentru scurgerea salubră pe Dâmbovița în București. Derivația Dâmbovița - Argeș a intrat în funcțiune în 1984. În afară de nodurile hidrotehnice și diferitele lucrări de derivație, pentru combaterea inundațiilor pe Dâmbovița, în aval
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
executate lucrări de îndiguire a Dâmboviței până la Conțești, adică până în zona controlată de lucrările de derivație din zona Brezoaiele. Schema de amenajare a lui Paul Solacolu mai prevedea și executarea lucrărilor de îndiguire și regularizare pe râul Ciorogârla, a cărei albie naturală nu are capacitatea de evacuare a viiturilor Dâmboviței. Nici aceste lucrări, nici mărirea capacității de descărcare a podului de cale ferată de la Conțești nu au fost însă executate până în prezent. Cu tot acest ansamblu de lucrări, mai rămânea o
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
torențiale concentrate pe acest bazin puteau și ele provoca inundarea Bucureștilor. De aceea, în conformitate cu schema lui Paul Solacolu a fost proiectată o acumulare - polder în zona Chiajna. Din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu a fost preferată soluția unui lac acumulare în albia râului Dâmbovița, amonte de stăvilarul Ciurel, unde începea cursul regularizat din zona urbană. Lacul Morii este realizat printr-un baraj de 15 m înălțime, cu un corp central de beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
aparent neînsemnat, cunoscut în general pentru faptul că a dat numele unui județ al țării. Râul are un regim torențial, în perioadele secetoase având debite neglijabile, pe când în perioadele ploioase poate produce viituri care au afectat nu doar zonele din albia proprie, dar și în lunca râului Dâmbovița, din aval, în particular în București, cum s-a întâmplat în 1837, ca urmare executându-se derivația Ilfov - Colentina (Bolovani) cu o capacitate de 50 m³/s. O primă serie de lucrări a
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]