7,971 matches
-
doar și sunt suficiente motive pentru a determina o pisică, Încă mai inteligentă, să nu se aventureze În vânarea lui. Și atunci pisica se mulțumește cu vrăbii, la fel de negentropice, dar și, mai proaste, dedulcite la a țopăi pe pământ. Am alunecat de la abiotic la biotic În cadrul unei omonimii? Îmi repar greșeala, fugind la cârciumă, sperând că și cârciumarul a luat aminte, dar cu convingerea că va curge multă vodcă până atunci... Parcă era vorba de țoi. „Sâmbătă cu prieteni“, 24 mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu sau fără peștișorul numit România Într’Însa: nu cumva să se nimerească În banc vreun pui de rechin care să crească ciugulind peștișorii din jur. În Natură asta nu se poate, dar Între oameni, țări adică, da. Și-mi alunecă gândul la țara care s’a Întregit În aceeași vreme În care altele s’au divizat. Altfel spus, Îmi doresc să fiu păzit de găini, căci de câini mă păzesc singur. Abia acum Îmi dau seama că am sărit pârleazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai mergeam și pe boroaie să jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și a fugi mai repede când ne prindea bunicul sau vreun vecin. Primăvara Siretul ieșea din matcă, dar inundațiile erau potolite și restrânse, nu ca acum de se dau și la televizor. Acest lucru se întâmpla pentru că pădurile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acasă se îndrepta spre crâșmă, unde în uliță Ceata feciorilor încingea din nou jocul cu fetele, care și ele erau în drum spre casă. Din cauza gheții și a zăpezii abundente se mai întâmpla ca vreuna din fete în timpul jocului să alunece și să se ducă de-a berbeleacul. Întregul sat știa atunci că fata aceea se va mărita sigur în anul acela. De aceea unii tineri de pe margine, mai năbădăioși, aveau grijă să pună piedică unora dintre fete în timpul jocului, creând
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acesta, Janeta? Cred că Vaslui. Da, uite că scrie pe indicator! Nu este prea mare. Îmi place că nu sunt casele înghesuite ca în alte orașe, e spațiu suficient între străzi. Pare aerist. Nu ne-am bucurat prea mult, că alunecând cu autocarul spre Bârlad, priveliștea s-a schimbat pe neașteptate datorită apei băltite pe suprafețe întregi și chiar pe șoseaua pe care mergeam, ceea ce ne amintea de inundațiile care dăduseră de furcă oamenilor de pe aici. În acest tablou sinistru, stolurile
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
stilizat cu numele-pecete Floare de tei, concepută prin 1880: Floare de lac,/ De-atunci cuprins de chin/ Eu sufăr și m-alin,/ Sufăr și tac175. Totuși, în Miron și frumoasa fără corp176 se-ntâmplă un fapt cu totul aparte: imaginile alunecă spre poveste, structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis252. Întors în sine, poetul, conștient de geniu-i, simte adâncimile colosale ale gândirii abisal-geniale: Și nici un creț pe acea frunte albă și curată ... unei mâni de femeie i-ar fi plăcut s-alunece pe netezimea ei ... și nici o sărutate depusă pe acea frumoasă frunte n-ar fi știut pe ce depune și n-ar fi știut ce trezește de desuptul acelui os ... un tezaur de vise ... o Arabie-ntreagă de sentențe, de gândiri, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca păsările cerului: Sburat-au ani ca stoluri lungi pe șesuri 276, se spune într-o variantă la Trecut-au anii... Încet se deplasează și luna, tocmai pentru că în esența ei este de sorginte melancolică: S-aud cum blânde cad/ Izvoarele-ntr-una;/ Alunece luna,/ Prin vârfuri lungi de brad (s.n.)277. Dar nu numai luna, ci și Stelele curg raze din ele lin pică278. Totul este mișcare: Stelele-n cer mișcă auritele zodii 279, lumina însăși călătorește în spațiul intergalactic Ca amintirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă/ Ea trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă. Există în poem aceeași imagine a plutirii line: Venea plutind în adevăr; Și pas cu pas pe urma ei/ Alunecă-n (s.n.) odaie; Ușor el trece ca pe prag/ Pe marginea ferestrei; Am coborât cu-al meu senin (s.n.); Și se tot duce... s-a tot dus. Numai că aceleași aripi, însemn esențial al zborului-plutire, devin în poem un cutremur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
capota mașinilor. Altădată, se practicau extravaganțe mai moțate: la nunta colonelului Keșcu (fiica sa, Natalia, avea să devină regină a Serbiei), în miez de iulie, sania (!) în formă de scoică a fost trasă de șase cerbi cu coarnele aurite (!) și aluneca deasupra unei pături groase de zahăr pisat, pe care, după trecerea cortegiului, s-au repezit să-l adune sătenii gură cască de pe traseul conac-biserică... Birjarii se închiriau cu luna. Prestația celor fără de angajament înfiripa transportul în comun al epocii. Clientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
evitau pentru linia ei politică ultra uzată. Ei, cum ați călătorit? A fost aglomerat trenul? Nu, nu! A fost bine. La mijlocul săptămânii, când trenul nu-i asaltat de navetiști, cele mai multe vagoane sunt aproape goale... De la întrebări amicale, banale, dialogul a alunecat și la chestiuni politice, curente. Loghin despre care se vorbea în Universitatea de la Iași că fusese ilegalist chiar de pe când era utecist, dar nu urcase pe trepte mai înalte, fiindcă tatăl său fusese un simplu jandarm la Fălticeni considera și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
menținerii lor la statul român. Și după protestele și frământările care-au cuprins și încins, în toamnă, toată țara, s-au ridicat în fruntea țării partizanii alianței cu Axa, cu Germania, cu Italia. Regele a fost alungat și țara a alunecat în război, cu nădejdea că recuperează ceea ce fusese silită să cedeze fără luptă. În familia Dimitriu liniștea s-a spulberat. A intrat în casă și-n inimi ca o dihonie înspăimântătoare grija, mâhnirea. Băiatul mai mare, Constantin, abia ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dincolo de care pornea un lan de porumb urcând până În zarea vegheată de turnul unui castel de apă. Cine m-a pus, dracu’ m-a pus... Când am ajuns În fața casei a apărut dinspre grădină o femeie În halat albastru. Îi alunecase basmaua de pe claia de păr cărunt și Înfoiat, În timp ce alunga câinii cu o sapă, și figura ei nu prevestea nimic bun. A trebuit s-o Întreb de patru ori de Andrei ca să se dumirească. — Ce-ai cu el? rupse Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de ceartă, ca toți din neamul nostru, și nu se prea dădea În lături la o adică și nu se lăsa călcat pe coadă. Neamu’ nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru’ meu mulatru. Așa-mi spunea. Să-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem Într-o stație de tramvai. Îl simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca pe-o panglică dintr-un joben, În aceeași fracțiune de secundă bușindu-l de asfalt și trăgând zece focuri de pistol În cel de la volan. Hansi e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aceea de miercuri, de la sfârșitul lui martie, când profesorii n-au mai intrat la clasă... Stăteam în bănci cu mâinile încrucișate la piept și așteptam... Îmi amintesc bine, cum ploaia bătea în fereastră, încă, de dimineața... O pânză de apă aluneca pe geam ca o ceață... și, mă uitam la ea cu un fel de nedumerire... fără să știu de ce.. În aer, parcă plutea ceva... care înfricoșa... Un fior, ca un vânt rece trecu printre noi. Așteptam..!.. Așteptam, să se petreacă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva mai mult șoptit. După o vreme, tot el continuă cu o tristețe care-i sfâșie sufletul. Cocoarele, în toamna asta, oare, nu s-au mai călătorit ?!.. întreaga
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită... „Rămâneți cu bine, oameni buni... rămâneți cu bine!” Capitolul IV ULTIMUL SPECTACOL... 1945... După un întreg an de pribegie, ne întorceam acasă... Trenul aluneca prin codrii Bârnovei, ca un șarpe lung și negru. Urmează stația Bârnova..!”, se auzi glasul gros al cheferistului de pe culuar. Ne apropiam de casă. După verificarea frânelor... trenul își dădu drumul prin tunel într-un iureș amețitor. „Încă o jumătate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu Iuliu Maniu, descoperit în ziua de 4 iulie, când o parte din organizatori au fost prinși în momentul când vroiau să părăsească clandestin țara. Era cunoscută activitatea antinațională, dusă de PNȚ, care devenise de mult refugiul elementelor fasciste și alunecase pe panta unei acțiuni complotiste și teroriste. S-au pus în serviciul cercurilor străine, împotriva intereselor naționale. Faptele constituie crime delicte contra siguranței Statului pedepsite de legile țării.” După o clipă de tăcere, ca de mormânt, Ichim, „Juristul”, repetă ultima
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înstelat. Trebuia să-și schimbe locul.. știa că în urma lui veneau, în valuri, ceilalți. O rupse la fugă, mai mult într-un picior, până ieși din bătaia gloanțelor... și gâfâind, se opri în fața unui gorun bătrân. Se lăsă ușor, să alunece pe trunchiul gros, și, liniștit, rămase în așteptare. Cu mâinile atârnându-i pe genunchi. Dimineața era răcoroasă cu... dulcele miros al pădurii. În nemișcarea lui părea o stană de piatră... doar, cu ochii stăpânea totul în jur. Era privirea aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ci, a însemnat, de fapt, dărâmarea unui sistem de învățământ care ajunsese printre cele mai bune din Europa. În clasă era o tăcere deasă, că-ți auzeai bătăile inimii... Ploaia bătea în fereastră de azi dimineață... O pânză de apă aluneca pe geamul crăpat la un colț, în partea de jos,. Nu știu de ce, dar nu-mi puteam dezlipi privirea de pe el. Afară era o vreme întunecată și sumbră. Priveam pentru ultima oară pereții, băncile, catedra, tabla, harta României.. Ne erau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nicidecum, domnule... ce linte..., e o crimă domnule!.. îi răspunse indignat senatorul. Păi, bine domnule... chiar de bună voie..!”, și făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum, dom’le Senator, oare... oamenii ăștia, chiar nu văd în spre ce alunecăm..?!”, se mira acelaș domn scund. „ - Ba da, domnule... văd, cum să nu vadă!.. îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită de o adiere de vânt care pătrunse în casă cu răcoarea dimineții. Simții cum pleoapele grele îmi căzură peste ochi, ca niște obloane... „ da, da... să nu uit...pe 25 octombrie.. la.. Se-mi...”, și alunecai fără să știu, într-un somn adânc... adânc fără capăt. Noaptea amintirilor se sfârșise. EPILOG Ne vom întoarce într-o zi... Capitolul I DUPĂ ȘAIZECI DE ANI... 2008... octombrie, 25.. Sâmbătă, în ajunul Sf. Dumitru... Scurtul răstimp pe care ni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
povestea lui Baltă mi-a adus în amintire și pe colegul nostru Florin Constantinescu.. amândoi, purtați spre acelaș destin. De Florin.. n-am mai auzit niciodată. Amintirea lui Florin mi-a tulburat sufletul mult de tot.. Și, gândul mi-a alunecat spre o întâmplare... .. Eram de plantonul doi.. tocmai când somnul e cel mai dulce.. Pe coridor era frig.. Am intrat pentru puțin în dormitor, și m-am întins cu fața în sus, pe patul meu. Razele lunii pătrundeau prin ferestrele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]