9,188 matches
-
insulelor) și holm (insulă). Dar pentru originalitatea și frumusețea sa unică, orașul a fost supranumit Veneția Nordului, Orașul de pe ape, Frumoasa Pescăriță, Regina Mälaren (lacul Mälaren: pe malul acestuia, după ce în anul 500 d. H. suedezii i-au înfrânt și alungat pe goți, au ridicat nucleul puterii statale și centrul urban al acesteia). Băieți, le spun eu celor doi elevi, când avionul a aterizat pe pista aeroportului Stockholm: prindeți-vă în piept insignele de Cruce Roșie! Acesta-i consemnul ce ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sau zona din jurul lacului Mälaren unde, prin secolul al XIII-lea va apărea noua capitală, Stockholm. Prin secolul al III-lea d.H., aceste triburi au preluat de la goți și longobarzi vechea scriere germană. Pe la anii 500-600 i-au înfrânt și alungat pe goți și unii dintre ei, deveniți corsari, fac primele incursiuni pe țărmurile nord-estice ale Angliei, atacând și prădând Mănăstirea Lindisfarme. Trăind într-un teritoriu împădurit și pietros după datele actuale din cei 449.793 km2 ai Suediei, 54% sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
jumătate din locuitorii țării au case proprii. Dar aici este iarăși o înțelegere. Cine primește loc și aprobare de construcții, dacă nu-i în stare s-o ridice în așa fel încât să fie pe placul întregii comunități locale, este alungat de oameni și terenul ce i s-a acordat este redat colectivității respective. Prin acest sistem nu pot rezulta și exista cocioabe, cum ziceți voi. Cele mai multe apartamente-vilă și case proprii sunt construite într-un cadru natural, îmbietor, reconfortant, liniștit, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
catedrala catolică din centrul municipiului. Îi plăcea liniștea. Singurătatea. Când copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz, nătâng. Ieșea în fața scărilor. Avea o jordie lungă de alun, pe care o lua de după ușă, și-i amenința și alunga de sub geamul garsonierei sale, strigându-le: Măi, împielițaților și neastâmpăraților, mergeți și vă vedeți de joaca voastră peste drum, pe maidanul școlii! Ori mai la vale, pe Stadion, că e liber! Nu vi-i vouă milă, că unii dintre oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au îndoit de legitimitatea menținerii lor la statul român. Și după protestele și frământările care-au cuprins și încins, în toamnă, toată țara, s-au ridicat în fruntea țării partizanii alianței cu Axa, cu Germania, cu Italia. Regele a fost alungat și țara a alunecat în război, cu nădejdea că recuperează ceea ce fusese silită să cedeze fără luptă. În familia Dimitriu liniștea s-a spulberat. A intrat în casă și-n inimi ca o dihonie înspăimântătoare grija, mâhnirea. Băiatul mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vegheată de turnul unui castel de apă. Cine m-a pus, dracu’ m-a pus... Când am ajuns În fața casei a apărut dinspre grădină o femeie În halat albastru. Îi alunecase basmaua de pe claia de păr cărunt și Înfoiat, În timp ce alunga câinii cu o sapă, și figura ei nu prevestea nimic bun. A trebuit s-o Întreb de patru ori de Andrei ca să se dumirească. — Ce-ai cu el? rupse Într-un târziu. — El m-a chemat. Sunt frate-său. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia și s-o pândim pe Steluța și pe bărbatu-su. — Și ce nu-ți convine, Relule? vezi doar că n-avem Încotro. Pepino ne bagă pe fir cu văr-su. Pepino ne scapă... Andrei scutură din cap să-și alunge somnul, i se Închid ochii și pare să fi pierdut firul, Pepino, da, da’ și Steluța... Un grup de cinci-șase puradei cobora În fugă scările de la etajul de deasupra, zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de jos, Încât lesne ți-l puteai Închipui o saltea Întinsă pe mocheta verde-ruginie, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
satirice unde a apărut. Era bineînțeles vorba despre comuniștii ieșiți din te miri ce peșteri și grote, ca o invazie de oameni-maimuță În acest ținut de verdeață și răcoare, toată povestea pretându-se la deznodământul optimist că Revoluția Îi va alunga și-i va sili să se reîntoarcă În grotele lor. Între timp se petrecuseră destule evenimente pe care le consemnasem și le analizasem sârguincios de unul singur sau cu ajutorul Ortansei, fără să reușesc să public nici un rând din acea istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
1944... Sfârșit de martie... Era într-o zi de miercuri... Vreme rece și umedă. Tunurile, după nici trei ani de liniște și calm aparent, se auzeau din nou bubuind la Prut. Armatele germano-române, zdrențuite și sleite de puteri... se retrăgeau, alungate din urmă de puhoiul asiatic. În minte, încă, ne mai stăruia porunca Mareșalului de în urmă cu nici trei ani.. : „ Ostași, vă ordon treceți Prutul!... Urmați-mă!... Războiul Sfânt a început!”... ... Când, tunurile de toate calibrele începură să bubuie, iar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și luna lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii înfloriți își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine. Fluturii plăpânzi se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși... de nu-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire la viață a cerului, a păsărilor.. a plantelor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
știri senzaționale... „..S-au împărțit celor mulți, pământurile moșierilor..!” „Sabotajul moșieresc”...învins cu actele de proprietate veșnică acordate plugarilor..!” „ O lume nouă, tovarăși, a muncitorilor și țăranilor..!”, striga cât îl ținea gura activistul. „ Uraaa... uraaa..!”, aclama, cu însuflețire mulțimea. „ Vom alunga, tovarăși, pe burgheji și moșieri din țară..!”, striga activistul, cu o ură de neînchipuit. „ Trăiască tovarășul Stalin, genialul conducător al tuturor popoarelor..!”, răcni un agitator din mijlocul mulțimii. „ Uraaa !.. uraaa !”, ovaționa mulțimea în delir. „ Jos moșierii... jos burghejii..!”, urla activistul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost luate... Teama și îngrijorarea îi rodea zi și noapte... amenințarea permanentă a comuniștilor, pe care nu i oprea nici o lege, și teama de a-și vedea și restul bunurilor confiscate, îi urmăreau tot timpul, până și în vis. „ ... Vom alunga moșierii și burghezii din țară, pe toți... pe toți, tovarăși..!”, striga din tot plămânul, vorbitorul. „ Huoo... huooo !.. Jos moșierii!”, răspundea mulțimea înfierbântată... Piața clocotea de urale și huiduieli. Bieții nerozi erau întărâtați cu vorbe mincinoase, făgăduindu-le un viitor ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a scurs veninul „istoric”,... În rândul acestei prese, s-a putut citi ura de clasă, voce în deșert, de care n-a ținut seama guvernul..” După ce a pus stăpânire pe oraș... comunismul a intrat și pe ulițele satului; l-a alungat pe Dumnezeu din sat și l-a adus pe activistul de partid. Muncitorii scoși din fabrici și trimiși la sate ca activiști, lucrau pentru noul regim. Ziarul „Opinia”, joi 2 ianuarie.. relua o declarație a Guvernului: „...Nu vom face socializări
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru conducătorii iubiți, și sloganele răzbăteau în tot orașul... Străzile înguste, lăturalnice, erau tixite de mulțimi de gură-cască, care se înghesuiau spre piață... Orașul se afla într-o larmă înăbușită. În Piața Unirii, marele miting era în plină desfășurare.. „ .. Vom alunga pe moșieri din țară, tovarăși !.. Pe toți.. pe toți !.. care au supt sângele poporului !”, cuvânta vorbitorul. „ Afară cu moșierii din țară..!”, glasul puternic al unui agitator, despica liniștea Pieții. „ Jos moșierii !.. Jos moșierii !.. Huoo !.. huooo !”, vuia Piața în delir, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor. Cârțu făcu un semn cu mâna, parcă ar fi alungat un gând urât și, trase mai adânc din țigară. Prin minte le treceau fel de fel de gânduri... cele mai multe erau rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de crengile liliacului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bunătate rară... ne petrecea plângând și râzând, totodată,.. știa că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul ei... Cât de mult ne iubea... și cât de mult îl iubeam și noi pe el. Alungați din școala noastră, cu ultimele planuri ale vieții năruite, începeam o nouă pribegie, dar, nu ca aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
surprins de cele două realități trăite la șaizeci de ani, departe una de alta... Uralele, de atunci, din Piața Unirii... „Stalin... Stalin...” îmi mai stăruiau în minte. Primul gând mă duse în clasa noastră.. pentru ultimele clipe... înainte de a fi alungați pe poartă.. Și acum, după atâta prăpastie de timp, mă simții cutremurat de aceeași emoție, de atunci.. Gânduri triste mi-au bântuit sufletul, ca stafiile o casă pustie... mi-au răscolit amintiri care păreau îngropate în uitare pentru totdeauna... că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din ușa căsuței, înfundată cu carton, în locul perdeluței, părea oarbă. Iar deasupra ușii, pe o placă scria.. cu vopsea roșie, „xerox”. Am pășit pe alee, cu emoția elevului de atunci.. din `948, când am pornit în lunga viață de pribegi, alungați din școala noastră.. și, drumul noilor zări se deslușeau greu dintre neguri. „.. șaizeci de ani.. șaizeci de ani au trecut, de atunci..!” și, mintea îmi repeta mereu, ca o mașinărie stricată... „șaizeci de ani... șaizeci de ani, au trecut de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că mai sunt legat de starea pură a nenașterii din pântecul matern, chiar dacă uneori mă simt copleșit de o adâncă apăsare metafizică: în jur mișună spiritele răzbunătoare ale celor care au trăit pe pământul ăsta și acum vor să mă alunge. Le simt cum freamătă, cum se adună amenințătoare la un loc; știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
era considerată de către tradiție o ființă cu puteri extraordinare. Grecii se temeau enorm de incantațiile și de secera ei vrăjită cu care recolta ierburi aducătoare de rău. Se considera chiar că avea puterea să mute luna de pe orbită și să alunge în beznă caii soarelui. Se credea că e-n stare să oprească brusc ziua să-nlocuiască noaptea și să țină râurile în loc, să facă pietrele să umble și să miște codrii uriași și sălbatici. Unii jurau că au văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă mai accepte. Sunt foarte puțini cei care-și mai amintesc de mine. Orice loc ne poate accepta doar atâta timp cât nu-l trădăm definitiv. Acum rădăcinile mele sunt înfipte în acest pământ, și nimeni nu va mai putea să mă alunge de aici. Până și aerul ăsta nou a început să țină la mine și să mă apere. Asceză Cu toată furoarea dionisiacă presupusă, în natura inșilor de pe-aici nu există avânturi pasionale. Dimpotrivă, comportamentul cel mai răspândit tinde către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am mai scris nimic prietenilor de la Roma din cauza senzației acute a acestui gol permanent. Acum se întâmplă la fel și cu discursul meu vorbit. Totul mi se pare gol: am simțământul că acest gol infinit îmi umple toate celulele corpului, alungându-mă din el. Cred că nu mai exist deloc, absorbit de senzația acută de gol. Umbre De fapt noi nici nu existăm. N-avem decât inconsistența unor umbre firave ce rătăcesc cu disperare printre pliurile gândurilor noastre atât de orgolioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lumea mea onirică se populează cu chipurile lor fugare: imagini fragile și fără consistență care se destramă imediat, așa cum, în memoria mea, s-au destrămat figurile tuturor amantelor mele. Nu-mi mai amintesc absolut nimic. Stratagemă E adevărat: ca să fiu alungat din Roma, am recurs la o stratagemă. Am făcut în așa fel ca toți să vadă în mine un poet subversiv, un dușman declarat al lui Augustus. Titlul pe care l-am ales pentru ultima mea carte, Metamorfozele, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]