9,447 matches
-
capul locului, fără iluzii, ceea ce spun cireșele amare: fără iluzii - dintre cireșe le-aleg pe cele amare Șerban Codrin Să alegi toate roadele vieții cu o conștiință mai trează, care resimte că darurile sînt ambigui și paradoxale - și dulci, și amare. Și să refuzi pentru ele ceea ce este doar chilipir mălăieț.
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a scris cărțile de istorie cum își scrie articolele de polemică, profesorul trebuie viu felicitat. E locul să i se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poetica, p. 258). E semnificativ acest episod al capitulării voluntare într-o epocă în care "se preferă în scris fermoarul, care închide și deschide dintr-odată", pentru că ironia argheziană, altă dată arma briliantă în disputele cotidiene, disimulează acum un zâmbet amar, resemnat, în fața unui croitor de pantaloni "învățat cu purtarea în partea stângă" ("Răscrucea", în Ars poetica, p. 270). 116 Liga ortodoxă, București, an I, nr. 9/30 iulie 1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala, București, 1998, p. 18
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în ireductibilitatea valorilor la adevăruri. Unitatea speciei omenești este un postulat al rațiunii, imperativ categoric întemeiat pe genom și geometrie. Dar nu pe o comunitate de semnificații. Însumarea biologiei cu progresul științific nu este suficientă pentru a anula greutatea istoriilor. Amară pilulă: umanitudinea este în noi un sentiment natural, biologic și ecologic. Nu un dat cultural niciun grup nu poate alege să se instaleze în umanitate (esperanto nefiind o limbă de cultură, ci un artefact fără profunzime de timp). Fără îndoială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doar, doar, vor găsi un text care ar părea de acord cu rătăcirea lor. Să nu-mi spui mie că Scriptura e de vină. Nu-i de vină Scriptura, ci nesocotința lor. Și mierea e dulce, dar bolnavul o socoate amară. Nu mierea e de vină, ci boala. Tot așa și nebunii care nu văd lucrurile așa cum sunt ele, dar nu-s de vină lucrurile, ci mintea stricată a celui nebun. Dumnezeu a făcut cerul ca să-i vedem creația și să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nici o judecată dreaptă. Și de fapt au și amăgit pe unii, făcându-i nu numai să-și plece urechea la cuvântul lor stricăcios, ci și să ia și să guste, ca Eva, și apoi să socotească, din nepricepere, ceea ce e amar, ca dulce (Is. 5, 20) și să numească grețoasa erezie, frumoasă”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul Întâi împotriva arienilor, I, în PSB, vol. 15, p. 157) „Căci a trebuit să fie și erezii, pentru ca cei probați
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
noi migdalii care n-au fructe, ci cei care au un fruct ce nu se poate mânca, tot așa spunem că ereticii sunt goi de hotărârile lui Dumnezeu și de tradițiile lui Hristos, pentru că sunt întemeietorii unor învățături cu adevărat amare, ca și migdalul sălbatic, afară de unele învățături, care, din pricina evidenței adevărurilor lor, n-au putut fi îndepărtate și ascunse”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII a, cap. XVI, 99.4.-99.5., în PSB, vol. 5, p. 539) „Dar-ar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
clasă inferioară asupra lumii sociale, dar o asimilează cu coloratura idiosincrazică dată de părinți (sau de alte persoane care se îngrijesc de socializarea sa primară). Aceeași perspectivă de clasă inferioară poate provoca un sentiment de neputință, de resemnare, un resentiment amar sau o stare acută de revoltă. Drept consecință, copilul dintr-o clasă inferioară nu numai că va trăi într-o lume foarte diferită de cea a unui copil dintr-o clasă superioară, dar poate face aceasta într-un fel diferit
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care ai iubit-o. Din pricina aceasta plâng lacrimi grele și amare, hohotind, Priam și Hecabe, Andromaca și Elena, Ahile și, știindu-și fiul osândit, Tetis, nemuritoarea 68 care-a învățat ce e durerea omenească. Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai apoi aceste vieți fracturate să se recompună în durata fără hotar a unei mai cuprinzătoare amintiri, în care durerea și biruința devin comemorare și cânt. Îi spune Elena 71 lui Hector: „Zeus ne-a făcut să avem o soartă amară, dar astfel vrednici de cânt o să fim cândva pentru oameni.“ Iar Hector, cu câteva clipe înainte de moarte, va spune: „Nu, n-o să mor fără luptă și slavă, rămână marea mea faptă spre știre celor ce cândva vor fi.“ După ce, cât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă lui Ahile. Antiloh, când e chemat și el în ajutor, auzind că Patrocles a murit, încremenește, se înfioară, rămâne fără glas, doar plânge amar (Antiloh e singurul care reacționează în felul acesta - asemeni cailor lui Ahile - ca și când durerea lui ar fi fost mai mare decât a celorlalți. Poate să existe o legătură între aceasta și faptul, relatat în Odiseea, că, după moartea lui Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie neașteptate la omul acesta violent și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care ai iubit-o. Din pricina aceasta plâng lacrimi grele și amare, hohotind, Priam și Hecabe, Andromaca și Elena, Ahile și, știindu-și fiul osândit, Tetis, nemuritoarea care-a învățat ce e durerea omenească. Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Pentru ca mai apoi aceste vieți fracturate să se recompună în durata fără hotar a unei mai cuprinzătoare amintiri, în care durerea și biruința devin comemorare și cânt. Îi spune Elena lui Hector: „Zeus ne-a făcut să avem o soartă amară, dar astfel vrednici de cânt o să fim cândva pentru oameni.“ Iar Hector, cu câteva clipe înainte de moarte, va spune: „Nu, n-o să mor fără luptă și slavă, rămână marea mea faptă spre știre celor ce cândva vor fi.“ După ce, cât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă lui Ahile. Antiloh, când e chemat și el în ajutor, auzind că Patrocles a murit, încremenește, se înfioară, rămâne fără glas, doar plânge amar (Antiloh e singurul care reacționează în felul acesta - asemeni cailor lui Ahile - ca și când durerea lui ar fi fost mai mare decât a celorlalți. Poate să existe o legătură între aceasta și faptul, relatat în Odiseea, că, după moartea lui Patrocles
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie neașteptate la omul acesta violent și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu devin literalmente asemenea curcubeului, iar atunci cand ne uităm la ouă ochi, ochii noștri nu se transformă în ouă ochi. Anumite calități pot afecta direct organele de simt, adică pot fi receptate natural a pu tem simți gustul dulce sau amar al unei băuturi, putem să ne încălzim mâinile la gură sobei a, insă altele nu pot afec ta direct organele noastre de simt, ci au nevoie, după Toma, de anumite vehicule, cum sunt speciile, pentru a pu tea afecta simtu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu calitățile a caror traversare o permit. Mai exact, transparentul și transparentul din ochi nu trebuie să fie colorate; aerul nu trebuie să aibă nici un miros, la fel și apa; limba nu trebuie să fie, de exemplu, nici dulce, nici amară, pentru ca, altfel, recep tarea propriu-zisă este alterată. Dacă limba lui X ar fi dulce, tot ceea ce ar percepe a chiar și o doză respectabila de chi nina a ar fi dulce, la fel cum, daca aerul ar fi violet, colile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
exemplu, daca gustul nu ar simți decât propria să afectare, [atunci] când cineva cu simțul gustului sănătos ar judeca mierea ca fiind dulce ar judeca adevărat; și tot așa când cineva cu simțul gustului alterat ar judeca mierea ca fiind amară ar judeca adevărat, căci amândoi ar judeca în funcție de felul în care le este afectat simțul gustului. De aici rezultă că fiecare opinie ar fi la fel de adevărată și în general orice receptare. Așadar, trebuie spus că specia inteligibila este pentru intelect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
exemplu, daca gustul nu ar simți decât propria să afectare, [atunci] când cineva cu simțul gustului sănătos ar judeca mierea ca fiind dulce ar judeca adevărat; și, tot așa, când cineva cu simțul gustului alterat ar judeca mierea ca fiind amară ar judeca adevărat, căci amândoi ar judeca în funcție de felul în care le este afectat simțul gustului. De aici rezultă că fiecare opinie ar fi la fel de adevărată și, în general, orice receptare. Așadar, trebuie spus că specia inteligibila este pentru intelect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
philosophus, în III de anima, comparat, quantum ad hoc, intellectum sensui. Sensus enim circa proprium obiectum non decipitur, si cut visus circa colorem; nisi forțe per accidens, ex impe di mento circa organum contingențe, sicut cum gustus febrientium dulcia iudicat amară, propter hoc quod lingua malis humoribus est repleta. Circa sensibilia vero communia decipitur sensus, sicut în diiudicando de mag nitudine vel figură; ut cum iudicat solem esse pedalem, qui tamen est maior terra. Et multo magis decipitur circa sensibilia per
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu simțul. Simțul nu se înșală în ceea ce privește obiectul lui propriu, cum văzul [nu se înșală] în privința culorii, decât poate [în mod] accidental, printr-un impediment în organul [de simt], ca atunci cand gustul celui care are febră judeca dulcele ca fiind amar, deoarece limba [îi] este plină de fluide dăuna toare. Dar simțul se poate înșela în privința sensibilelor comune, cum ar fi în judecarea dimensiunii sau a figurii, așa cum se întâmplă atunci când judeca soarele ca având treizeci de centimetri, deși este mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Numeri 23, 19) și își îndeplinește cu fermitate toate făgăduințele. Mai precizăm că substantivul emunah exprimă o credință mai mult teoretică în existența lui Dum-nezeu întrucât Biblia îl cataloghează ca fiind total lipsit de minte pecel necredincios după cum grăiește psalmistul: amar nabal belibo ein Elohim „Zis-a cel nebun în inima lui, nu este Dumnezeu” (Psalm 14, 153, 1), ci una practică ce se concretizează prin mărturisirea cufermitate a lucrărilor lui Dumnezeu în viața personală, atunci cândacest fapt s-ar impune
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]