15,743 matches
-
cu negrii americani (v. mai Încolo nota 10). 8 Cercul revistei Commentaire Îi păstrează lui Bloom o frumoasă amintire, Îi discută ideile și Îi traduce opera În limba franceză. Cartea cea mai celebră a lui Bloom, The Closing of the American Mind: How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today's Students (New York, Simon and Schuster,1987), a fost tradusă de Paul Alexandre În același an: L'Âme désarmée. Essai sur le déclin de la culture générale, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reluate În volum, la insistențele prietenilor, sau postum). A tradus, adnotat și interpretat opere de Platon (Republica), Rousseau, Kojève. A semnat cărți ca Shakespeare's Politics (În colaborare cu Harry V. Jaffa, 1964; reeditată În 1981), The Closing of the American Mind, deja amintită, la care revin În text; Confronting the Constitution (volum coordonat, la care are o importantă introducere, 1990), Giants and Dwarfs: Essays 1960‑1990 (culegere de articole, 1990, tot la Simon and Schuster). 10 Nu mă pot extinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
protestul public al lui Leon Volovici, acordă eminentului istoric literar israelian de origine română reparația citării. Cei mai mulți români au continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai Încearcă să‑l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintîi care a citit articolele pro‑legionare În discuție, printr‑o ciudată Îngăduință a autorităților românești (care Însă i‑au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l‑a putut totuși traduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chinui așa, de ce? ’Mnezeii mă-sii! Ți-am dat și duminicile și zilele de lucru, și cu ce m-am ales? Ce mi-ai dat tu în schimb? Mă piș pe tine, Dumnezeu de căcat! Tu-vă muma voastră de americani! Pizdă! de patruzeci și unu de ori. Curvă! de o sută trei ori. Băuse, ce-i drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a luat-o așa prin mâzgă spre Obor, a poposit la birtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la franțuji, și la nemți, că cică să învețe omul că fără pâine se mai poate, da’ fără deodorant Rexona, ba! Să învețe că-i om civilizat, bre, se dă cu șmacuri și mănâncă fleici, nu tocană, ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cunoaște omul după lemne, alta aude țâncii când plâng de pe celălalt tărâm, vă spun eu, am cunoștințe în domeniu, nici vorbă să le poată fi încredințat unora ca dânșii. Acest nou-născut va fi plasat în grija Centrului de Orfani pentru Americani și precis îl ia o familie avută, respectabilă, de profesioniști serioși, nu ca la noi, cererea e mare, o să ajungă băiatul, cine știe? Ca Moise, mâna dreaptă a Faraonului, e politica statului nostru, de altfel justă, dreptul copilului... Care băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
costum din serge albastru și o haină mâncată de molii cu guler de blană. S-a întâmplat ca doar cu două zile înainte Armata a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
celălalt. Avea să arate cum într-o lume ajunsă la demență, doi îndrăgostiți au putut supraviețui fiind loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dacă vin lângă dumneata ca să nu mai trebuiască să strigăm unul la altul? — Cum doriți, am zis. — Cum doriți, repetă el ca un ecou, venind spre banca mea. Sună ca niște vorbe pe care le-ar folosi un englez. — Un american, am precizat. A ridicat din sprâncene: — E adevărat? Încercam să ghicesc ce-ai putea fi, dar n-aș fi bănuit așa ceva. — Mulțumesc, am zis. — Crezi că e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am întrebat pe omul din parc. — Lasă-mă să-mi termin mai întâi povestea, zise el. Așadar tânărul ăsta știe că se apropie un război, își închipuie că America va fi de-o parte și Germania de alta. Prin urmare, americanul ăsta care până atunci nu fusese decât politicos cu naziștii, se hotărăște să se prefacă el însuși că e nazist și când izbucnește războiul rămâne în Germania și ajunge un foarte util spion american. — Știi cine sunt? am întrebat. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
singurătate în mansarda imobilului din str. Bethune nr. 27. Asta e soarta oamenilor cu cap și cu destul curaj pentru a spune adevărul despre conspirația internațională a bancherilor evrei și a comuniștilor evrei care nu va înceta până ce sângele tuturor americanilor nu va fi iremediabil poluat cu sânge de negri și/sau de orientali. CAPITOLUL TREISPREZECE REVERENDUL DR. LIONEL JASON DAVID JONES, D.C.D., D.T. Rămân îndatorat Institutului din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război pentru materialele puse la dispoziție, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ciocanul și steagul Statelor Unite. Desenasem cele trei simboluri cu săptămâni în urmă, la sfârșitul unei dispute despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a fost prinsă a doua zi de niște asiatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
melodios, luminos. Ce i s-a părut așa de caraghios au fost fetele-tamburi din capul paradei, care dădeau spasmodic din fund și roteau în aer niște penisuri cromate. — Așa ceva n-am mai văzut, mi se adresă ea. Probabil că pentru americani războiul e ceva foarte sexy. Continuă să râdă și își scoase pieptul înainte să vadă dacă n-ar putea să fie și ea tambur-major la fel de bine ca fetele din capul paradei. Cu fiecare secundă devenea mai tânără, mai veselă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas și vă vorbesc din Berlinul liber. Vreau să-i salut pe concetățenii mei, adică pe americanii creștini albi din divizia 106, care astă-seară își ocupă pozițiile în fața bisericii Sfântului Vith. Pe părinții acestor tineri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas și vă vorbesc din Berlinul liber. Vreau să-i salut pe concetățenii mei, adică pe americanii creștini albi din divizia 106, care astă-seară își ocupă pozițiile în fața bisericii Sfântului Vith. Pe părinții acestor tineri din divizia verde pot să-i asigur că în prezent zona este liniștită. Sunt aliniate regimentele 442 și 444 - regimentul 423 stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care să fi primit de la Washington o telegramă care să înceapă cu fraza: „Ministerul de Război dorește să-și exprime regretul profund pentru faptul că fiul dumneavoastră...“ Și așa mai departe. În total cincisprezece minute cu Howard W. Campbell, Jr., americanul liber, petrecute acolo în bezna din subsol. Nu intenționez să-mi ascund infamia în spatele unui oarecare „și așa mai departe“. Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război are înregistrările absolut tuturor transmisiilor făcute vreodată de Howard W. Campbell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Vor să te arate lumii ca pe o primă și excelentă ilustrare a genului de criminal de război fascist adăpostit de această țară, mi-a explicat Wirtanen. Totodată speră că vei face mărturisiri privind tot felul de înțelegeri secrete între americani și naziști din perioada de început a regimului nazist. De ce-aș face asemenea mărturisiri? am întrebat eu. Cu ce au de gând să mă amenințe? E foarte simplu, a zis Wirtanen. E foarte clar. — Cu tortura? am întrebat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
el a fost de acord cu mine, a spus Resi. Și tot el a venit cu visurile astea despre Mexic, unde aveam să scăpăm sdin capcană - să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. — Cum ai aflat? m-a întrebat Kraft. — Agenții americani au fost de la bun început la curent cu tot planul, i-am spus. Casa este încercuită. V-ați ars. CAPITOLUL TREIZECI ȘI OPT AH, DULCE MISTER AL VIEȚII... Despre descindere - Despre Resi Noth - Despre cum a murit - Despre cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bine de tot. Sora mai mare a lu’ Soporan, ăl de era să te bage la închisoare, atunci când cu colectivizarea. ’Ceau p-atunci, nu-i așa, că matale părinte l-ai sfătuit să nu intre în colectivă, că venea acușilea americanii și rezolva situația. Mai e și chestia aia cu stejarul de la răscrucea dinspre Obancea, cu băiatu’ ăla, Sifon, Sirop, cum i-o fi spus, băiatu’ bulibașei. Că s-ar fi spovedit Rela la matale și... P-ormă l-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dom’Goncea, se trase părintele speriat. Doar a fost anchetă, s-a stabilit că nu am participat la lămurirea pentru colectivă, nici cu vorba, nici cu fapta. Tovarășa Rela știe cum a fost situația. Doar dumneaei m-a scăpat. Ce americani! Și ce s-a inundat atunci s-a evacuat. Ce să rămână? Și ce să combat... Da’ dacă ziceți că e cazul și primesc și binecuvântarea Prea Sfințitului... Goncea se opri. Se răsuci iarăși, ușor, spre preot. Surâse, sprijinidu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost el de belit la colectivizare, nu zici că s-a dus la primărie să se treacă voluntar, când a auzit că au intrat rușii în Cehoslovacia și bulgarii sărise să ne ia Dobrogea? Da’ nu i-a lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dar noi, diplomații? - Eu respect, mai ales diplomații, se avântă tânărul. Că știu ce-a făcut. Cum a muncit. Că Ceaușescu de ce se ținea de mare diplomat? Ce-l critici matale! Nu le dădea lecții și la ruși, și la americani, și la africani, de-l chema să le explice politica? Crezi că poporul nu știa asta?! Și dacă-l mai plânge unii și-n ziua de azi, îl plânge că avea diplomație românească și se ținea de ea. Flutură neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a lui Ceaușescu, care a derutat poporul cu vizita din vară, chiar de 23 august, a președintelui Nixon la București. De peste o lună dezbat problema, și tot nu sunt de acord. Limonadă o ține friptă că n-avea ce căuta americanul aicea. Că n-a venit când l-a așteptat poporu’, acuma ce mai cată. Să ne prostească la diplomație? Mi-a spus nepotul Lim onadă să vă zic mersi pentru tratație și să vă pup mâna în locul lui.“ Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea aprobare să plece în Israel. A plecat chiar pe 7 mai 1971, când Ceauscu anunța, la semicentenarul partidului comunist, că România intrase în etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Începuse din nou să le dea drumul la evrei. Ceruseră americanii să-i lase, ceva cu clauza, drepturile omului, oricum presiune serioasă, și Ceaușescu ce să facă, i-a lăsat. A plătit nu-i vorbă caricaturista, și-a vândut toată colecția de Iseri, doi Pallady, (al treilea l-a făcut cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]