8,321 matches
-
care integrează perspectiva de gen, aduc în atenție trei niveluri problematice (generatoare de inegalități de gen)2: a) munca remunerată și munca neremunerată sau diviziunea sexuată și inegalitară a muncii; b) accesul și menținerea pe piața muncii, care oferă, în aparență, egalitate de șanse pentru ambele genuri, însă problema se pune diferențiat și inechitabil pentru femeile care au copii, mult mai predispuse la retragerea de pe piața muncii sau la acceptarea unui orar de muncă parțial (part time), care le afectează veniturile
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în sensul că sunt cultivate și mai bine valorizate social caracteristicile asociate standardului masculin ce se impune, astfel, ca dominant: raționalitatea în detrimentul empatiei și a afectivității/emoționalului, competiția în detrimentul cooperării, aspectul cantitativ/măsurabil și mai puțin cel calitativ (de profunzime), aparența și mai puțin esența/substanța/ sensul unui comportament sau al unei acțiuni. Realizată în baza principiilor enunțate mai sus, socializarea de gen diferențiată/stereotipă, dihotomică și asimetrică induce un dezechilibru de putere în relațiile de gen, produce disparități sociale și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
la locul de muncă. Ghid practic pentru sindicate și organizații neguvernamentale, București, CPE, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2008, p. 8: " Există un caz de discriminarea indirectă în situația în care o prevedere, un criteriu sau o practică, care sunt în aparență neutre și fără potențial discriminatoriu, dezavantajează, în realitate, anumite persoane, prin comparație cu alte persoane, având un impact negativ disproporționat asupra unui grup". 18 Mihaela Miroiu, Iulia Hașdeu, "En Roumanie, le féminisme académique a un ascendant sur le féminisme militant
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de studiu răpește din originalitatea și specificitatea operei stendhaliene, oferind doar o viziune nivelatoare a acesteia. 2. Jean Starobinski La Starobinski senzația este Înlocuită de privire, ea fiind cea care mediază relația conștiință - obiect. Însă privirea se lovește de obstacolul aparențelor și de aceea criticul Încearcă, printr-o privire mai atentă, să treacă dincolo de exterior pentru a ajunge la semnificațiile reale și profunde. “Privirea constituie legătura vie dintre persoană și lume, dintre eu și ceilalți. Fiecare aruncătură de ochi spre scriitor
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
tip de lectură a operei, lectură concepută de Starobinski În trei timpi specifici: simpatia spontană, studiul obiectiv și refecția liberă. Reflecția lui Starobinski e dominată de tematica privirii, căreia i se subsumează meditația asupra raportului dintre mască și realitate, dintre aparență și esență: transparența și obstacolul la Rousseau, simbolurile privirii În teatrul lui Corneille și Racine, pseudonimia lui Stendhal, “teatrul lumii” și măștile sale la Montaigne. 3. Georges Poulet Dacă la Starobinski inteligența este cea care dă transparență obstacolelor și permite
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
la condițiile sub care aceasta ar putea fi verificată empiric. Dacă acceptăm acest principiu, ne aflăm, aparent, în următoarea situație: fie respingem propozițiile matematicii ca nonsensuri, fie încercăm să arătăm, cum a făcut-o și Mill, că acestea sunt în ciuda aparențelor despre lume. Prima opțiune este clar inacceptabilă, iar în legătură cu a doua pozitiviștii folosesc afirmația lui Kant că "deși nu încape nici o îndoială că orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, nu înseamnă totuși că ea provine întreagă din experiență." (Kant
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Prin modele sunt avute în vedere modelele matematice, în sensul de structuri relaționale. Susținătorii acestei viziuni consideră că, pentru a reprezenta cât mai bine relația dintre matematică și fizică pe de o parte și pe cea dintre structurile teoretice și "aparențe" (în sensul lui van Fraassen) pe de altă parte, trebuie să suplimentăm această viziune cu o așa numită abordare a structurilor parțiale (în special French 2000 și O. Bueno, S. French, J. Ladyman 2002). Printr-o structură parțială ce se
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ne permite să dăm seama de surplusul de structură care poate fi adus de matematică într-o situație fizică. De asemenea, această perspectivă ne servește foarte bine și când vine vorba despre reprezentarea relației dintre teoriile matematico-științifice și lume sau "aparențe" (în funcție de atitudinea ontologică a fiecăruia). Această relație este reprezentată în termenii unui izomorfism parțial care nu se lovește de aceleași probleme care apăreau în cazul reprezentării relației în termenii izomorfismului. În plus, abordarea din perspectiva structurilor parțiale furnizează un cadru
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
implică nici o contradicție. Ce nu ar fi putut accepta kantianismul este ideea că o astfel de geometrie neeuclidiană poate fi luată în serios ca o propunere științifică pentru structura geometrică a spațiului chiar acel spațiu în care ne sunt date aparențele. Asta este exact ce a propus Einstein." (Maudlin 2005: 157). Am văzut, totuși, mai sus că dezvoltările care s-au produs în matematica secolului al XlX-lea sunt mai mult decât suficiente pentru a pune într-o dificultate foarte mare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de autoconservare [...] care începuseră să submineze fundamentele Poporului și ale Reich-ului cu mulți ani înainte"423, apoi pe seama evreului, expresie exterioară a "păcatului împotriva sângelui și al degradării rasiale"424, cu alte cuvinte, al "decăderii morale"425 care, doar în aparență, reflectă o stare interioară a națiunii germane. În fapt, cauza bolii naționale este mereu aceeași și, așa cum toate drumurile (materiale) duc la München, tot așa toate raționamentele discursive ale lui Hitler duc la semnul "evreului", elementul central al întregii sale
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
retoricii lui Reagan, cât și răspunsul"514 publicului vizat de demersurile discursive ale președintelui american. Desigur, a pune atât succesul, cât și suspiciunile cu care publicul își aproprie retorica lui Reagan pe seama capacității cunoscute a demersului retoric de a "influența aparențele"515, cu alte cuvinte, a "demonstra" caracterul manipulant al "limbajului, strategiei sau stilului"516 lui Reagan, menit să îl portretizeze, atât pe președintele însuși, cât și ideile sale, într-o manieră cât se poate de atractivă, poate constitui o "explicație
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
devine în rugăciune, o bisericuță unde Domnul Iisus Hristos intră să locuiască și să fie cârma vieții sale. „Nu mai locuiesc eu, ci Hristos locuiește în mine”, spune Sf. Apostol Pavel. în rugăciune și meditație, omul adevărat descoperă masca tuturor aparențelor din el. De multe ori, în dorința de a-și acoperi interiorul, cineva împrumută masca bunătății și a dreptății, masca cinstei și a omeniei. Pentru aceasta, pentru a combate acest păcat atât de înșelător și de degradant, Mântuitorul se adresează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu, prin credință, rugăciune și fapte bune, pe drumul pocăinței adevărate, așa cum ne cere El, trebuie să știe că va veni o zi când se va întâlni față în față cu Dumnezeu. Atunci se va smulge de pe fața fiecăruia masca aparențelor și sufletul va apărea în fața lui Dumnezeu, așa cum este, în toată realitatea lui. Atunci se va vedea câtă vanitate s-a ascuns sub masca unui țel aparent bun, câtă ură și răutate sub o blândețe falsă, câtă necredință sub masca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a ajuns să pască porcii în țară străină. într-o zi își vine în fire, și omul păcătos se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. Moartea sufletului, cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparența ei de fericire, nu satisface pe nici un om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire și poate deosebi binele de rău. Dar precizez: fiul risipitor avea nevoie să se mărturisească pentru a se ușura, pentru a se liniști
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
școala lor nelumească să se pogoare și asupră-ne. Manolio al lui Kazantzakis nu mai este din această lume. Îl smulge o cumplită boală care îi distruge fața. Interfața cu ceilalți e compromisă. Nu se mai poate înfățișa lumii ca aparență încântătoare. Singura lui apariție rămâne interioritatea a cărei frumusețe n-o pot gusta decât cei ce-l iubesc, prietenii lui. Forma de prietenie cea mai autentică este să-l urmezi pe cel aflat în nenorocire. Să continui să-l frecventezi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui apariție rămâne interioritatea a cărei frumusețe n-o pot gusta decât cei ce-l iubesc, prietenii lui. Forma de prietenie cea mai autentică este să-l urmezi pe cel aflat în nenorocire. Să continui să-l frecventezi și atunci când aparența nu-l mai face frecventabil. Boala schimbă perspectiva asupra lucrurilor. Întâi te adună dramatic în tine, te răsucește spre interior, te întoarce spre centru. Întorci pentru o vreme spatele lumii, stai față în față cu tine. Te aduni din risipirile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub mult mai plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale cu Dumnezeu. Apoi regăsim în Foamea toate acele consecințe nefaste asupra individului și asupra celor din jurul său. Intelectualul vanitos (care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o mizerie cruntă, poți afla mai ales dacă acesta posedă instrumentele unei acute introspecții. Un om rămas fără adăpost, nevoit să-și petreacă noaptea în frigul pădurii, expus violențelor sălbăticiei, frigului, foamei, mai poate rămâne om? Cum își poate salva aparențele sociale? Cum își poate salva mintea întreagă? Cum poate interacționa cu alți oameni cărora nu le-a fost refuzată supraviețuirea? Aceleași haine, purtate zi și noapte, aceleași ghete purtate zi de zi, nu sunt ele premise ale excluderii? O cămașă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la care tocmai apelasem ca la specialistul în comportamentul uman, afirmă: „Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care îl face să se gândească mai mult la sine și care îl face să nu țină seama decât cel mult de felul în care e judecat de alții, vanitatea îl duce cu ușurință la pierderea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
om, cum a fost el numit de Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această formulă cu conținutul vieții sale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
trece în monstruos. Iar oamenii își doresc să devină monstruoși. Dovadă că unii nu se sfiesc să apară ubicuu la interfața realității, adică în presă. Chiar în cea de scandal sau mai ales în aceea. Asta și pentru că imaginea secundă, aparența, a devenit idolatrizantă. Important a devenit ceea ce apare, nu ceea ce este. Jocul sofisticat al luminii dirijate profesionist pe secvențe alese cu grijă, induce în mase iluzii optice care hrănesc vanități și creează mituri. Societatea postmodernă nu este deci eliberată de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei recente. O lume sprijinită pe consum indistinct, succese cu orice preț, aparență, egoisme zdrobitoare, pare o lume decadentă. Aceasta este doar partea fadă a lumii. Partea irigată subzistă într-un registru discret, aproape neștiut. Istoria recentă în general, și a României în particular, are sertare care conservă și alt tip de om
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să facă parte dintr-o comunitate creștină. Descoperă, imersat în noua comunitate, că viața pe care o propune creștinismul (asemănător creștinismului primelor veacuri) este liberă. Descoperim un creștinism injectat de fluidul fierbinte al conștiinței că efemeritatea umană este doar o aparență iar moartea doar un culoar de trecere. Creștinismul descoperit de Jabob Kroner în acea pseudoinsulă nu se concentrează exclusiv pe ameliorarea condiției fizice, deși integrarea omului într-un câmp natural, revigorează implicit și latura fizică slăbită de atâta artificialitate. Gândul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
valorilor etice. Marele său pariu este sacrificiul maselor sub pretextul unui bine care ar urma pentru cei rămași. Diavolul se cuibărește în jurul ideii de resurse. Și în Faust-ul lui Goethe, Mefisto e meșter în apariția resurselor. El e maestru el aparențelor. Tată al minciunii, pare că-i inspiră pe politicienii care organizează un sistem de exterminare a populației sub pretextul gestionării unei crize generată în principal de suprapopulare. Inspirații săi una spun, alta fac, sunt actori ai disimulării, discursul lor e
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de exterminare a populației sub pretextul gestionării unei crize generată în principal de suprapopulare. Inspirații săi una spun, alta fac, sunt actori ai disimulării, discursul lor e schizoid, una spun în auzul celorlalți, alta în ascuns. Adoptă de la demon părelnicia, aparența. Par că respectă legea dar în ascuns, o încalcă. Par că sunt sortiți unei fericiri eterne, dar viața lor se destramă neașteptat. Modul cum sfârșesc ei este cutremurător. Ca și cum ar fi suportat explozii, ca și cum răul din ei ar fi expandat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]