KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...273 274 275 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

unică care mi-a modelat modul de gândire în momentul când am devenit consilier pentru probleme de politică al guvernului Statelor Unite. Acest proiect mi-a arătat drumul pe care îl urmez și azi. În deceniile care au urmat, m-am aplecat asupra găsirii de noi modalități de a „privi” în miezul viitorului. Aceasta nu înseamnă să spui vorbe liniștitoare sau să îți ațintești privirea asupra unui glob de cristal. Mă refer la abordarea unei perspective fundamentate și informate asupra viitorului care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
și să faceți distincția între tendințele importante și cele comune. Cu alte cuvinte, acesta este un proiect pentru dezvoltarea a ceea ce eu numesc „conștientizarea previzională.” Dezvoltarea unei conștientizări previzionale referitoare la viitor înseamnă să știi asupra căror aspecte să te apleci, ce trebuie să vezi și cum să le aplici pentru a obține un beneficiu. Unii își propun să provoace viabilitatea progonozării. Pentru aceștia, simpla idee că cineva poate emite prognoze legate de viitor, ca să nu mai amintim de modelarea viitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
trasare a tendințelor IGF Spoturi luminoase asimterice 7 iunie Specialiștii științei bizare la lucru Stan Williams era șeful Quantum Science Research Lab [Laboratorului de Cercetare pentru Știință Cuantică] de la Hewlett-Packard. Acesta reunește un grup de oameni de știință care se apleacă asupra studiului structurii universului așa cum îl știm - pasionați de știința bizară, ați putea spune. Stam inventează viitorul. Multă lume este de părere că în permananță face dezordine cu invențiile sale legate de combinațiile moleculare. Actualmente este pe punctul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

dată la doctorul Gross? Aha, își spuse Alex. Știa ce urma. Aveau de gând să sublinieze natura spectaculoasă a tratamentului. Aruncă o privire către avocatul care stătea lângă ea și care, în mod clar, încerca să găsească o strategie. Se aplecă spre el și șopti: — Oprește-l. Avocatul clătină din cap, confuz. — Nu știu cât slăbisem, spunea tatăl ei. Cam douăzeci și cinci sau treizeci de kilograme. — Așa că hainele nu vă mai veneau. — Deloc. — Și ce energie aveați, în acea perioadă? Puteați urca un șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Zilele petrecute în tribunal erau deosebit de lucrative. Și, mai ales, Barry realiză că acea testare genetică putea deveni o procedură standard pentru toate cazurile de custodie. Sindler ar fi fost un pionier pe acest teritoriu. Ar fi obținut publicitate! Se aplecă în față, incitat. — Continuați, domnule Diehl ... — Să o testăm pentru gene de diabet, cancer la sân din gene BRCA și tot restul. Și este posibil ca soția mea să aibă și gena pentru boala Huntington, care provoacă o degenerare fatală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
privire ciudată pe față. În mașină se simțea un miros slab. — Adam. — Ce e? — Ce ai făcut? — Nimic. Porni motorul. Mirosul acela... Ceva argintiu îi atrase atenția. Se uită pe podea, între picioarele fratelui lui, și văzu cilindrul argintiu. Se aplecă și îl ridică. Era ușor. — Adam ... — N-am făcut nimic! Josh clătină cilindrul. Era gol. — Am crezut că era ceva azotos, spuse fratele lui. — Idiotule. — De ce? N-am făcut nimic. — Este pentru șobolani, Adam. Tocmai ai inhalat un virus pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
că nu era fata lui John Weller. — Nici tu nu crezi asta, îi spuse ea lui Tom. — Ba da. Tu spui doar ce vrea mama să spui. Lisa lua un muc de țigară dintr-o scrumieră plină ochi și se aplecă peste aragaz, ca să o aprindă de la arzător. — Era beat când a avut accidentul? — Nu știu. Pariez că era mangă. Sau că luase steroizii ăia, pentru culturism. Tatăl lui Tom fusese culturist. Se apucase târziu de asta și chiar participase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
doresc să fi putut. Tom înclină din cap și se întoarse la mama și la sora lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă mama lui. — L-am întrebat ceva. Tom se uită în spate și văzu că dr. Roberts era acum aplecat, cu corpul pe jumătate în sicriu. Patologul se ridică brusc. Se apropie ca să-i vorbească lui Tom la ureche, așa încât să nu mai fie auzit de nimeni. — Domnule Weller, poate că ar trebui să cruțăm sentimentele familiei dumneavoastră. Dacă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Ei bine, cineva a luat oasele. Raza porni spre birou. — Cum îl cheamă pe individ? — Weller. — Ah, iar tipul ăla? E individul pentru care am pierdut țesuturile, nu? — Exact. Așa că familia l-a exhumat. Pentru că a fost înmormântat. Raza se aplecă peste birou și tastă numele pacientului. Se uită la ecran. — Oh, da. Ai dreptate. A fost o înmormântare. Dar nu eu am făcut-o. — Nu tu ai făcut-o? zise Marty. Dar cine mama mă-si a făcut-o? Raza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
zise Marty. Cine i-a dat fetei proba de sânge? Lisei Weller. — OK, spuse Raza. Mai face și greșeli, uneori. — Lucrează și după-amiaza, uneori? — Numai duminicile, Marty. Dacă am eu vreo întâlnire. Marty strânse marginea biroului, ca să se calmeze. Se aplecă peste birou și inspiră adânc. — Un nenorocit care nici măcar nu lucrează pentru spital a dat sânge, fără autorizație, unei femei, pentru că ea l-a cerut? Asta vrei să-mi spui? — Nu e „un nenorocit“. E fratele meu. — Iisuse! — A spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să urinezi la dușuri. Eu nu mi-aș pune prea multe speranțe. Ce crezi despre afacerea Radial Genomics? — Ce afacere Radial Genomics? — Presupun că încă nu s-a aflat. Dar am crezut că tu știi ceva despre asta. Watson se aplecă și începu să-și desfacă șireturile de la pantofi. — Credeam c-o să fii îngrijorat, spuse el. Nu ai fost jefuit, de curând? — Da. Mi-a fost furată mașina din parcare, zise Diehl. Dar trec printr-un divorț, iar în momentul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era personificarea eleganței: cam treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre el. Brad se ridică repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
parțial de teama unor acte de vandalism ale activiștilor. Henry parcă la poarta exterioară, apăsă pe buton și spuse: — Henry Kendall. Apoi spuse numărul său de cod. Nu mai fusese acolo de patru ani, dar codul era încă valabil. Se aplecă afară din mașină, așa încât camera video să îi vadă clar fața. — Mulțumesc, dr. Kendall. Poarta se deschise. Trecu și se opri la a doua poartă. Prima se închise în spatele lui. Un paznic veni și îi verifică actele. Henry și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
experiență. Erau fugari de când ea avea cinci ani. Nu mai dăduseră niciodată de individul acela. — S-a întâmplat doar o dată, spuse Dolly. — Ba de mai multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cu ac fin. Sunt pregătit. Vasco făcu o pauză. — Ai băut, Nick? Nu. Nu, la dracu. — Simt un miros în respirația ta. — Nu, nu. Haide, Vasco, știi că n-aș ... — Am un nas bun, Nick. Nu. — Deschide gura. Vasco se aplecă în față și mirosi. — Am doar un gust în gură, asta e tot, zise Nick. Vasco întinse mâna. — Sticla. Nick băgă mâna sub banchetă și îi întinse o sticluță mică de Jack Daniel’s. — Minunat, spuse Vasco și se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în cameră, din moment ce Jennifer și le arunca hainele peste tot, pe podeaua băii. Georgia Bellarmino se aplecă și le ridică, fără să fie cu mintea la ele. În momentul acela observă niște dâre pe podeaua din baie. Urme de cauciuc. Slabe. Și paralele. Știa ce putea produce acele dungi: o scară. Se uită la tavan și văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și se întoarse spre fiica Georgiei. — Ți-au fost prescrise de un doctor? — Da. — Este vorba de probleme de reproducere? — Da. Câți ani ai? — Șaisprezece. Pot să văd un act de identitate? — Așa este, are șaisprezece ani, spuse Georgia Bellarmino, aplecându-se în față. Și vreau să știu ... Îmi pare rău, doamnă, zise polițista. Dacă are șaisprezece ani, iar aceste medicamente sunt legate de probleme reproductive, nu aveți nici un drept să fiți informată. — Cum adică nu am nici un drept să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o perioadă de așteptare de zece zile. Alex îi întinse arma înapoi. — Mă mai gândesc, zise ea. Se întoarse la Jamie, îi cumpără jucăria Spider Man cu care se juca și ieșiră în parcare. Un bărbat stătea în spatele mașinii ei, aplecat spre plăcuța de înmatriculare. Nota numărul. Era un bărbat în vârstă, într-un gen de uniformă. Arăta ca un paznic de la magazin. Fugi. Pleacă acum, își spuse Alex. Dar nu avea ce face. Avea nevoie de mașină. Trebuia să gândească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
din mijlocul nostru. Spumegând de mânie, nu se aștepta să o vadă pe doamna Malouf, doamna de culoare care locuia la etajul doi al clădirii lui, stând afară, cu cei doi copii ai ei. Când trecură pe lângă ea, femeia se aplecă și începu să urle la el: — Ticălosule! Mi-ai pus familia în pericol! Ai pus în pericol viața copiilor mei! Frankenstein! Frankenstein! Sanger era extrem de conștient cum avea să apară acel moment la știrile de seară. O mamă de culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
doar pentru o clipă. Și apoi continuă să înainteze. — Te simți norocos, șmechere? Da? Ce zici? Animalul se apropia foarte încet. Adulmecându-l pe Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de patru după-amiaza. Mai era o veșnicie până atunci. Porni spre La Jolla. Capitolul 82 E ultimul lucru de care aveam nevoie, își spuse Henry Kendall. Musafiri! Privea neliniștit cum Lynn își arunca brațele în jurul lui Alex Burnet și se apleca să-l sărute pe copilul lui Alex, Jamie. Alex și Jamie tocmai apăruseră, fără nici un avertisment prealabil. Femeile discutau agitate, fluturându-și brațele, fericite să se revadă, în timp ce mergeau în bucătărie ca să găsească ceva de mâncare pentru Jamie al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Simțea miros de porumb și de alte cereale. Mai simțea și un miros urât. Dar foamea era copleșitoare. — Vreau de mâncare. Ce mâncare vrei? întrebă copilul. Băgă mâna în găleată și scoase o mână de mâncare. Vrei asta? Gerard se aplecă și gustă. O scuipă imediat. — Ihhh! — E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de afară. Știu imediat că era Dave. Sări în sus și alergă spre ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
înapoi. Ce vrei să spui? — Trebuie să-l ducem înapoi unde l-am găsit. Asta e răpire, la naiba. În clipa următoare, Vasco înjură și urlă. Dave era pe acoperișul ambulanței, între bara luminoasă și porțiunea înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se pe oglinda retrovizoare, și își introduse brațul pe geamul deschis. Degetele lui puternice îl prinseră pe bărbos de nas, iar bărbatul urlă și își smuci capul. Degetele lui Dave alunecară, dar el se întinse mai mult și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]