8,699 matches
-
fost patrimoniul unui singur domn”. Domnul a fost cel care i-a dăruit cu moșii pe boierii noștri. Ceea ce înseamnă că domeniul feudal (boieresc) s-ar fi format prin acordarea unui feud (domeniu) vasalilor săi, așa cum s-a întâmplat în apusul Europei. În anaforaua, pe care boierii moldoveni au alcătuit-o în 1817, se arăta că atunci când a venit Dragoș în țară, “pământul era locuit și moșiile au fost stăpânite din moși și strămoși”. Cercetând documentele de la sfârștul secolului al XIV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut altceva decât să întărească stăpânirea unei moșii, care nu este, totuși, un feud. Cercetările făcute, mai ales după anul 1950, au încercat să demostreze că domeniile (moșiile) boierești de la noi au fost alcătuite și organizate aidoma domeniilor feudale din apusul Europei. Având o organizare economică autarhică, ele “reprezentau și pe tărâm politic o forță aproape de sine stătătoare. Ele dădeau stăpânilor lor o putere foarte întinsă, atât în timp de pace, cât și în timp de război; nu este vorba numai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
formând o enclavă, cu imunitate, deci un stat în stat”. B. T. Câmpina considera și el că domeniul feudal (boieresc) era unitar din punct de vedere teritorial, având în mijlocul său o curte întărită, așa cum era organizat un domeniu feudal din apusul Europei. Pentru a vedea cum erau alcătuite moșiile boierești în Moldova, în secolul al XV-lea, trebuie să avem în vedere privilegiile din prima jumătate a secolului, deoarece în ele sunt menționate satele care au format cele mai mari moșii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Galați), iar alte două lângă Tecuci, făcând azi parte din această localitate. Din felul în care sunt răspândite satele lui Oană Porcu, numai 11 se aflau grupate în dreapta Siretului, între Roman și Filipești, având curtea la Porcești, în latura de apus a moșiilor. Dintr-un document din 9 martie 1490, aflăm că domnul le întărea lui Petriman și surorii lui, și lui Isac, “a lor drepte ocini", satele anume Porceștii și Brebii și Hociungii, din județul Neamțului. Într-un alt document
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi sporit și mai mult, având în vedere că a primit o vamă de trecere, locul morilor domnești din Baia, unde putea să își facă pive, dârste, etc. Din cele prezentate până aici, reiese limpede că, spre deosebire de domeniul feudal din apusul Europei, domeniul unui boier moldovean nu era unitar și nu se forma în jurul unei curți întărite, de unde putea sfida puterea domnului. În ceea ce privește soarta domeniului lui Mihul, după hiclenirea sa ne-am fi așteptat ca acesta să fie confiscat de către domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sima vistiernicul “și pre alții pre mulți i-au prins vii și le-au tăiat capitele în târg, în Roman”. Instabilitatea domeniului boieresc O altă particularitate a domeniului de la noi o constituie felul în care acesta este moștenit. În timp ce în Apus, domeniul îi revenea primului născut, la noi au drept de moștenire toți copiii boierului și cum, în epocă, unele domenii erau moștenite de un neam întreg, a existat posibilitatea, la un moment dat, ca unii să dorească să iasă din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau mică, dregătorii domnești nu aveau voie să judece pe oamenii din satele mânăstirii, ci numai egumenul și oamenii săi. Oamenii din satele mânăstirii erau obligați să meargă la oaste “când domnia mea va merge cu viața sa”. Când în Apus se acorda imunitate unui domeniu feudal, suzeranul renunța la toate drepturile sale, el nu mai putea să revină și să se amestece în viața domeniului. Acordarea privilegiului de la 27 august 1447 se explica prin schimbarea de domn, Petru voievod suindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumbrăvița, Clococina, Cobâcini, Bilosăuți și Hlapești ca și obligația locuitorilor satelor mânăstirii de a merge la oaste. Așadar nu este o imunitate completă, ci una parțială. Mânăstirea Neamț nu s-a sustras în întregime autorității domnești, așa cum se întâmpla în Apus. Domnul-suzeran este cel care acordă privilegiul și tot el este cel de a cărui mărinimie depinde în continuare creșterea domeniului mânăstirii Neamț. La 3 septembrie 1448, erau dăruite mânăstirii patru sălașe de țigani. Înainte de 10 octombrie 1448, boierul Crâstea dăruia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de a-i judeca pe oamenii din cele trei sate. Încă o dovadă că scutirile, chiar și atunci când sunt cât mai largi, cât mai multe, ele nu erau echivalente cu o imunitate deplină, de care se bucurau domeniile feudale din apusul Europei. La 30 martie 1500, Ștefan cel Mare întărea două sate ale Pobratei, Verejani, unde a fost Dan, și Ciulinești, unde a fost Manoil. La mânăstirea Pobrata se odihnesc osemintele doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. O însemnare târzie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
daniile particulare 30 de sate, devenind alături de Bistrița, posesoare unuia dintre cele mai mari domenii din Moldova secolului al XV-lea. Ștefan cel Mare a acordat scutiri de dări și slujbe, care pot fi asemuite cu imunitatea domeniilor feudale din apusul Europei. Dar, domeniile ecleziastice depind totuși de bunăvoința domnului. Episcopia Romanului primește în aceași zi, 12 martie 1488, trei privilegii prin care este întărită stăpânirea asupra domeniului său. Pentru a grupa cât mai aproape de Putna satele dăruite acesteia, domnul face
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale, imunitatea reprezintă actul final prin care este consfințită fărâmițarea. Marii principi au reușit să obțină de la rege imunitatea asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste. Dacă locuitorii satului Balasinăuți erau scutiți de a merge la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul îi acorda odată pentru totdeauna vasalului imunitatea pe domeniul său, care devine perfect autonom în cadrul regatului, ducatului, senioriei. Funcționarii seniorului nu mai au voie să pătrundă pe domeniul care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la oaste, locuitorii unui alt sat mânăstiresc erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul îi acorda odată pentru totdeauna vasalului imunitatea pe domeniul său, care devine perfect autonom în cadrul regatului, ducatului, senioriei. Funcționarii seniorului nu mai au voie să pătrundă pe domeniul care se bucură de imunitate, iar locuitorii unui asemenea domeniu nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se aflau în ținutul Neamț. Și ceea ce este foarte important, locuitorii din satele Bistriței erau obligați să meargă cu toții la oaste, la chemarea domnului. Este deci, vorba de o scutire parțială și nu de o imunitate completă ca în Apus. În afară de aceasta, în Apus, un domeniu imunitar exclude orice amestec în organizarea domeniului. Pe când la noi, în cazul Bistriței, la 22 martie 1500, domnul face schimb de sate cu mânăstirea. Domnul dă din satele proprietatea lui și primește, în schimb
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ținutul Neamț. Și ceea ce este foarte important, locuitorii din satele Bistriței erau obligați să meargă cu toții la oaste, la chemarea domnului. Este deci, vorba de o scutire parțială și nu de o imunitate completă ca în Apus. În afară de aceasta, în Apus, un domeniu imunitar exclude orice amestec în organizarea domeniului. Pe când la noi, în cazul Bistriței, la 22 martie 1500, domnul face schimb de sate cu mânăstirea. Domnul dă din satele proprietatea lui și primește, în schimb, cinci sate pentru care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când va merge și domnul. Sunt scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia că întreaga populație a țării era obligată să meargă la oaste. Din dorința de a face o paralelă perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei s-a spus că abia “la sfârșitul anului 1473 înregistrează prima confirmare sigură (căci provenind din surse interne) a știrilor lui Dlugosz despre mobilizarea răzeșilor de către Ștefan cel Mare . Boierii fuseseră aceia care îi împiedicaseră pe domnii de până
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se menționează prezența țăranilor în oastea moldovenească. Și cu toate că se scrisese despre oastea cea mare înainte de 1950, ea a fost exclusă din instituțiile medievale românești, ca să se poată construi o imagine a societății feudale românești aidoma celei statelor feudale din Apusul continentului. Existența oastei mari are însă o importanță cu totul aparte, atunci când se face o reală istorie comparată. De obicei, au fost citate documentele în care se vorbea despre “oastea cea mare”, dar nu și de rostul acesteia pe un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toți bărbații valizi, în stare să poarte o armă, erau datori să meargă la oaste, la chemarea domnului. Datorită acestui fapt, oștile românești au fost foarte numeroase în comparație cu ceea ce puteau să prezinte pe un câmp de luptă țările feudale din Apusul continentului. Pentru domnia lui Ștefan cel Mare, avem mărturia cronicarului polon, contemporan cu evenimentele, care afirma că, la Vaslui, în 1475, oastea moldovenească număra 40.000 de oameni. Același cronicar ne informează că Ștefan “nu numai pe ostași și pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată documentele interne sau cronicarii poloni. În cele patru mari campanii, care s-au desfășurat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1467, 1475, 1476 și 1497), oastea Moldovei s-a înfruntat cu trupe organizate și înarmate după sistemul oștilor din apusul Europei, când este vorba de oștile ungare și polone, ceea ce înseamnă că erau alcătuite, în cea mai mare parte din cavaleri și mercenari greu înarmați. Și oștile otomane aveau un nucleu format din oameni care posedau un armament greu (platoșe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în mijlocul iernii pasc pe câmp și învățați de desprinderea zilnică și de nevoie ei zdrobesc cu copitele lor, deși nu au potcoave, gheața acoperă iarba.” Așadar, oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care este aproape fundamental deosebit de acela folosit de oștile feudale din Apusul continentului. Istoricii militari sunt de acord cu faptul că tactica și strategia oștilor occidentale feudale se rezuma, până către sfârșitul secolului al XV-lea, aproape la un singur principiu, atacul cavaleriei executat în masă. J. B. Liddell Hart arăta că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adversar. Domnii români au imaginat și anumite procedee tactice: simularea unui atac, apoi retragerea în fugă, atrăgându-l pe inamic într-un loc unde putea fi atacat din toate părțile și, ceea ce nu întâlnim în confruntările dintre oștile feudale din apusul Europei, organizarea unui atac de noapte. Așa a procedat Țepeș, în 1462, așa a făcut Ștefan cel Mare la Baia, în 1467. Dând foc caselor sau corturilor, se crea confuzie, mai ales că dușmanul era surprins în timp ce dormea. În ambele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
armata lui Ștefan cel Mare. Curțile boierești. Documentele moldovenești din secolul al XV-lea, referitoare la domeniul boieresc, menționează în mai multe cazuri existența unor curți boierești. Din dorința de a demonstra că societatea feudală românească era aidoma celei din apusul Europei, s-a afirmat că: „în Moldova, în secolul al XV-lea nu se cunoșteau alte instrumente de execuție administrativă decât curțile, organ de represiune socială în timp de pace și cete militare în timp de război. Este cu atât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Întrebarea, care ar trebui să se pună, este de ce în secolul al XV-lea, dar și după aceea, nu au fost ridicate în Țările Române clădiri puternice din piatră, mai ales că, în anumite zone, nu lipsea materia primă. În Apus, între 1050-1150 este secolul castelelor, care răsar peste tot și fac ca fărâmițarea feudală să atingă apogeul. Portughezii au ridicat castelul de la Guimaraes, în jurul căruia s-au dus luptele pentru independența Portugaliei, spaniolii nereușind să îl cucerească. Răspunsul la întrebare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]