7,201 matches
-
uităm să repetăm asta! - datează din Epoca de Aur, când se foloseau la baie ziarele „Scânteia“? E.B.: Haha! Eu nici acolo nu citeam „Scânteia“!!! Păi, știu eu, chestia cu timpul... Uite că timpul trece, trece, trece și într-un veceu banal de bloc... Mai ales acolo... V.N.: Hahaha! Și e tocmai ziua Răposatului! (Va urma) BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE După cincizeci de ani Am văzut recent, pe un forum, o discuție pornind de la textele mele din „Suplimentul de cultură“ grupate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ferm și hotărât ''Bună Andreea!'' Eu, încercând parcă să te înduioșez, îți răspund cu interjecția mea caracteristică, de la cel mai înalt sunet până la cel mai slab ''Hei Doru!'' Și îmi reușește de fiecare dată. Imediat începem să ne spunem lucruri banale ajunând în sfârșit la acea scrisoare dedicată ție. Ca de obicei îți citesc ușor emoționată, știind că mă asculți în cea m-ai profundă liniște, deși în jurul tău aud cum latră câinii. Mă intimidez, de parcă ar fi prima oară când
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
un comportament adecvat, determinându-i pe oameni să se poarte mai bine ca membri ai unei societăți. Nu este o idee abstractă, măreață, ci se regăsește în lucrurile mărunte: "Michael Billig a scris o carte bună și nosti-mă intitulată Naționalismul banal. El arată că naționalismul este prezent în fiecare zi, e în aerul pe care îl respirăm. Avem vreme națională, timp național, știri naționale, feluri de mâncare na-ționale..." 84. Și, mai avem un spațiu național, fie el aerian sau terestru, aș
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ultimă categorie. Au fost dialoguri foarte vii, iar Iosif Sava a reușit ca dintr-un tânăr cu evident comportament provincial să extragă acea parte de energie care să-l poată plasa pe o altă orbită de expresie publică. Ar fi banal și tipic să vă spun că emisiunile mele cu Iosif Sava au semănat cu niște examene, dar acesta este adevărul. Era o validare suplimentară - cu un bun adaos de emoție de ambele părți și cu o tensiune palpabilă, fizică, între
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
se dăduse dispoziție de către Nicolae Ceaușescu să aibă o menire dublă aproape toți lucrătorii din Externe - una pe Externe, dar și racolați de către Direcția de Informații Externe. Noi nu mai avem DIE, avem SIE la ora actuală. E o chestiune banală, există o legătură între ceea ce face Ministerul de Externe și ceea ce face, bănuiesc, Serviciul de Informații Externe. Nu vă cer, desigur, să precizați în ce fel sau... Mihai-Răzvan Ungureanu: ...între cele două instituții există un protocol. Evident că există colaborare
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Cătălin Sturza Pentru mine numele lui Mihai Zamfir se asociază cu Pierre Guiraud sau cu Paul Ricoeur. Cu greu mi-l închipui coborând din Arcadia structuralismului și a semiologiei în bătătura unei narațiuni banale. Cum să povestești, după Kristeva și Grillet, cu fir epic coerent, unitate de spațiu și timp, construind, pe deasupra, niște personaje consistente, autentice (!?), ca-n vremea lui Proust & comp.? Imaginați-l pe Rebreanu făcând cursuri cu Eco, luând lecții de la Barthes
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
spatele lumii și preferă să se lase înghițit (dar nu alterat!) de mediocritatea ei. La 40 de ani e singur și în pragul crizei de la mijlocul vieții. Apare frumoasa Adriana, o Emilie perfectă (în exterior), cu 10 ani mai tânără, banală și nulă spiritual care, dintr-un snobism "sănătos" (fetișist?) hotărăște că, pe durata iernii, are nevoie de o "cură intelectuală". Stere, cu pardesiul și cravata lui de Colombo, neîndemânatic și demodat, cade, ușor, în plasă. Cea mai veche poveste din
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
privirea. Există aici o analiză intitulată Nautilus și Corabia beată. Iată ce scrie onorabilul domn Barthes: "Imaginarea călătoriei corespunde, de fapt, la Verne cu o explorare a spațiului închis, iar acordul dintre autor și vârsta copilăriei nu vine dintr-o banală mistică a aventurii ci, dimpotrivă, din fericirea comună a finitului, pe care o regăsim în pasiunea comună a copiilor pentru colibe și corturi: să te închizi și să te așezi confortabil - iată visul existențial al copiilor și, deopotrivă, al lui
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
joc și în alte locuri. Mijloacele de dezambiguizare folosite în scris - ghilimelele și punctele de suspensie -, ca și cele specifice comunicării orale - o anume intonație și, în ultimul timp, gestul de "punere a ghilimelelor" - reduc subtilitatea ironiei la o destul de banală folosire a unor cuvinte cu sens schimbat. Tipice semnale lexicalizate sînt mărcile distanțării, în relatarea ironică a opiniei altuia: cică, vezi Doamne, pasămite, chipurile, măi să fie! Există însă și un alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
o emigrație cvasi colectivă. Am retrăit acea suferință pe care am avut-o cînd am venit în Occident, cînd mi s-a părut că "am picat ca musca în lapte"; nu fusesem pregătit să fac nici cele mai elementare gesturi, banale în Apus, erau o mulțime de lucruri cotidiene pe care trebuia să le învăț, trebuia să mă re-socializez, să fiu din nou copil. Acest proces de învățare s-a petrecut însă aici în Occident, într-o societate gata făcută, solidă
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
cu ochiul liber că ele nu prea mai au un acasă indiscutabil. În cea mai pură tradiție balcanico-ortodoxo-contemplativă, dacă îmi este permisă o asemenea asociere, era nesigură pînă în ultima clipă începerea lor la data fixată, și asta din motivul banal că se intrase într-o asemenea criză de timp cu amenajările, construcțiile și cu pregătirile infrastructurii, în general, încît doar eforturile non stop și premiile maximale, ca la vînătoarea de bandiți din Vestul Sălbatic, au mai zdruncinat oarecum încremenirea cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
acesta. Foarte curioasă, mi-am dorit o clarificare și deși ideea respingerii de plano a unei concepții înnoitoare îmi repugnă, trebuie să recunosc că am fost la fel de indignată ca mulți alți spectatori de inepția celor văzute. Sub acoperirea unei demagogii banale (toate războaiele sunt criminale, distrugerea planetei, omniprezența morții etc.)sunt asociate grămezi de semne care nu au nici o legătură cu Parsifal, iar scena este supraîncărcată cu cele mai disparate obiecte, imagini. Pe turnanta care se mișcă mereu sunt aglutinate fațade
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
încurcat cu o fetiță de zece ani? Și vorbește despre asta ca despre un fapt divers... În orice caz bărbații sunt niște ființe de pe altă planetă... - Ascultă, Arkadi, eu efectiv nu pot să pricep... Vorbești despre asta ca despre ceva banal? Așa ceva nu intră-n capul meu, cum să se culce un bărbat în toată firea cu o puștoaică de zece ani... El își holbă ochii: - Ce tot îndrugi tu acolo Jenia? Care puștoaică? - Lialka a împlinit treisprezece ani acum o
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
seamănă în România cu viața din perioada comunistă. În locul celor două ore de program tv din ,anii de aur", avem sutele de posturi tv recepționate prin cablu, xerox-ul și fax-ul, considerate subversive de regimul comunist, au devenit obiecte banale care pot fi achiziționate de oricine dintr-un magazin de electrotehnice, mașinile de scris înregistrate la Miliție au fost înlocuite cu computerele personale cuplate la Internet, țigările Kent - fosta valută forte, cu ajutorul căreia se deschideau ușile spitalelor și ale facultăților
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
Mircea Mihăieș Unul din cele mai stranii obiecte din istoria veacului trecut este canapeaua lui Freud. Stranie prin funcțiile sale, nu prin înfățișare. Așa cum o poate vedea astăzi oricine la Muzeul Freud din Londra, e vorba de o banală sofa, acoperită cu o cuvertură în nuanțe maronii, ce reproduce, în gustul vremii, o formulă grafică nostalgic-medievală, cu ușoare inflexiuni orientale. Nu lipsesc, firește, pernele moi, îmbrăcate în catifea, iar la căpătâi, în stil ,Empire", un fotoliu, îmbrăcat și el
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
vindeca. Au fost și destule eșecuri, însă drumul glorios al mântuirii prin tăierea firului în patru a urmat un parcurs ascendent, astfel încât, pe măsură ce societățile s-au îmbogățit, crește exponențial numărul cabinetelor de psihanaliză. ,Shrink"-ul a devenit un personaj la fel de banal și la fel de inevitabil precum preoții în târgușoarele de altădată. Util precum dentistul sau mecanicul auto, psihanalistul e parte a sistemelor de drenaj care fac posibilă viețuirea în lumea modernă. El nu e neapărat medic. Ca realizator de televiziune ori jurnalist
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
învățămîntului), dar și prin inevitabila pierdere a acestora. Rareori mi-a fost dat să întîlnesc un om mai cu capul pe umeri decît Mihai Șora. Un om care să cunoască atît de bine măsura lucrurilor și care să fi transformat banalul gest al unui zîmbet într-o filozofie a vieții. În calitate de ministru al învățămîntului, de membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, al Alianței Civice și, mai apoi, al Partidului Alianței Civice, ar fi putut fi unul dintre personajele esențiale ale
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
scuzele, cerându-i să-și retragă injuriile. Tell a refuzat și Bălcescu l-a provocat ,a-i da satisfacție prin arme". Christian Tell s-a eschivat, spunând că ,nu este vremea, nici locul". Evident, a fost vorba de un incident banal, care a scos la lumină antipatii mai vechi și mai profunde (inclusiv subordonarea totală a lui Tell fața de I. Heliade-Rădulescu). Duelul n-a avut loc și pentru că cei doi adversari s-au despărțit curând. De la Panciova, Tell a plecat
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
prototipică a unui partid sau a unei instituții (PCR, CFR). Ca, de obicei, contează și ușurința pronunțării, și întîmplarea (destule celebrități cu nume triplu nu au fost niciodată identificate prin sigle). Fenomenul e mai probabil, oricum, în cazul unui nume banal, frecvent - precum Popescu - căruia i se substituie o etichetă mult mai pregnantă și mai individualizantă. În momentul de față, reducerea numelui la siglă este folosită sporadic pentru Corneliu Vadim Tudor - ,un redactor dă pe post o știre în ideea că
Nume devenite sigle by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11409_a_12734]
-
Băncii Naționale și Băncii Românești. Ne stăpânește pumnul fragil al lui Hagi-Tudose". Dezamăgirea lui Ion Vinea, în 1925 seamănă izbitor cu experiențe de astăzi, umilind personalitatea ziaristului prin cenzura economică a patronului sau a firmei, obligând la ,disciplină întru amorf, banal și tern". Concluzia e de un scepticism paralizant în legătură cu șansele de independență ale ziaristului: ,Suspect cel ce nu s-a înduplecat la rolul de informator simplu sau de blajin comentator de fapte. Suspect cel însuflețit de o cauză. Suspect cel
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
o idee de filosofie a istoriei verificată în fenomenul creșterii și descreșterii imperiilor. Tot acest epilog are o importanță filosofică esențială pentru ecologia umană. A spune că acest roman al lui Capek e postmodern ar fi o încadrare pe cât de banală, tot pe atât de vagă, de inexpresivă. Este o carte care conține în ea toate vârstele romanului și ceva în plus: ideea! în sinteză, ideea privește efectul de bumerang pedepsitor al oricărui fenomen social excesiv.
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
mese de lemn, obiecte uzuale în orice timp, fără să elaboreze nimic sofisticat. De aceea, descoperirea ritmului de pe scenă într-un loc în care pare că nu se întîmplă nimic devine principalul suport al spectacolului, cheia lui. Ceva atît de banal, care nu-ți atrage privirea prin nimic, posedă vitalitate, energie debordantă. O lume năstrușnică, surprinzătoare prin ce face, și cum, prin voluptăți și insațietăți, prin continua agitație pe o temă cu variațiuni, prin inocența cu care privește același obiect ca
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
care și-au luat un răgaz de meditație, pentru că, într-adevăr,despre ce să scrii? Țara cască plictisită, românii umblă buimaci dintr-un loc în altul, neînțelegînd nici ce se întâmplă în lume, nici ce se întâmplă cu ei. Un banal "eveniment rutier" în care am fost implicat ( un camion a "șters" aripa și-a smuls radiatorul unui automobil în care mă aflam) mi-a dovedit cu asupra de măsură infantilismul vivace ce domină "mentalul colectiv" al concetățenilor mei. Dacă, până la
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
a o pune alături de prima. Aici las detaliile pe seama dumneavoastră, povestea se cheamă Memoria lui Shakespeare. Un tip are înmagazinată în creierul său uluitoarea, formidabila memorie a scriitorului englez. Descoperă în ea și chestii grozave, dar mai ales lucruri mărunte, banale, așa că, la un moment dat, tipul se plictisește cumplit de formidabila, uluitoarea memorie și hotărăște să scape de ea. I-o dă altui tip, unul pe care nici măcar nu-l cunoștea, în același fel în care o primise. Cum anume
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
îi întîmpina pe participanți, îi adresa fiecăruia o vorbă de bun venit, îl conducea la locul lui: părea foarte fericit. Era primul lui caz de crimă și îl rezolvase în mai puțin de-o săptămînă: în această poveste sordidă și banală, el era singurul erou adevărat. Aișa se ghemuise pe un scaun, vizibil copleșită, cu chipul încadrat de părul negru; abia dacă s-a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla fratele ucigaș
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]