8,109 matches
-
mai mic Balduin, care nu avea domenii feudale, pleacă în fruntea celei de al patrulea grup de la Bouillon pe data de 15 august 1096. Trece pe la Ratisbona, Viena, Belgrad și Sofia, ajungând la Constantinopol unde armata este oprită de împăratul Bizantin Alexios I Comnen. După lungi negocieri, acesta permite cruciaților să traverseze Bosforul în primăvara lui 1097, nu înainte de a cere acestora să îi restituie toate teritoriile cucerite de Selgiucizi. Armatele cruciate intră în Asia Mică, cuceresc Niceea, îi înving pe
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
Nikephor Botaniates a fost un împărat bizantin, în perioada 3 aprilie 1078 - 1081. Nikephor Botaniates se număra pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate, în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului Bizantin, decât incapabilul Mihail al VII-lea
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Nikephor Botaniates a fost un împărat bizantin, în perioada 3 aprilie 1078 - 1081. Nikephor Botaniates se număra pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate, în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului Bizantin, decât incapabilul Mihail al VII-lea Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până și de independentul Philaretos Bahramios. Noul basileu l-a executat pe Nikephoritzes, care era detestat de mulți
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
orașul a preluat numele întemeietorului său, devenind Constantinopolis (orașul lui Constantin. Până în anul 476 e.N, când s-a prăbușit Imperiul Roman de Apus, Constantinopol-ul a rămas capitala Imperiului Roman de Răsărit. După această dată s-a intrat în perioada bizantină (denumită astfel din anul 1557 de către Hieronymus Wolf), dar și-a păstrat continuitatea funcției sale de capitală a unicului Imperiu Roman, cunoscut ca atare atât de supușii proprii, cât și de străini. Oricare l-ar fi fost limba maternă, locuitorii
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Rumi" și au desemnat un stat al lor drept "Sultanat de Rum", un stat pe care l-au considerat ca fondat pe teritorii câștigate de la "romani", deci, într-un fel "Sultanat al romanilor". Istoria Imperiului Roman de Răsărit, numit Imperiul Bizantin de istoriografia umanistă începând cu sec. al 16-lea, acoperă un mileniu extrem de dens în evenimente și evoluții, plin de victorii și înfrângeri, de personalități atinse geniul binelui sau de geniul răului, de lupte religioase, de fapte ale artei, culturii
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
mare parte a Italiei a căzut în mâna lonbarzi-lor. Vechiul principiu roman de separarea puterilor civile de cele militare a dispărut, fiind înlocuit de regimul theme-lor, diviziuni administrative guvernate de către un strateg cu puteri depline. Pentru prima dată echilibrul economiei bizantine a fost tulburat, arabii începând să controleze fluxul comerțului dinspre Orient, atât pe uscat, cât și pe Marea Roșie. Schimburile nu s-au întrerupt, dar o parte din beneficii au intrat în mâinile arabilor. Dinastia isauriană (716-802) a întărit imperiul, a
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
cucerit Constantinopolul prin viclenie, ca urmare a unei creize de succesiune pentru tronul imperial. A fost o perioadă intensă și încâlcită de războaie între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva trădătorilor creștini apuseni, iar Mihail al VIII-lea Paleolog a recucerit Constantinopol-ul, în 1261. Dar războiul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
creize de succesiune pentru tronul imperial. A fost o perioadă intensă și încâlcită de războaie între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva trădătorilor creștini apuseni, iar Mihail al VIII-lea Paleolog a recucerit Constantinopol-ul, în 1261. Dar războiul împotriva apusenilor, care se mențineau în Pelopones, a
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
imperiului s-a deteriorat progresiv, ca urmare a abandonării, tot progresive, a protecționismului statal și a ocupării de către Veneția, după 1204, a unor poziții strategice în Marea Egee, fapt ce îi permitea să controleze și să interzică orice navigație a flotei bizantine prin apele de acces și pe țărmurile pe care se găseau principalele puncte comerciale ale imperiului. Succesele politice ale Comnen-ilor au fost obținute în detrimentul intereselor economice primordiale ale imperiului. Pentru a-și asigura alianța Veneției, Genovei și a Pisei, contra
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
uniunea religioasă cu Roma papală. Doreau să obțină, pe această cale, ajutoare militare apusene contra turcilor otomani, care cucereau pe rând provinciile europene ale imperiului. Otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453 și Trebizonda în 1461. In ciuda slăbiciunilor sale, Imperiul bizantin a existat și rezistat eroic mai mult de un mileniu (395-1453). El a suferit de lipsa unei legi ferme de transmitere a puterii, fapt ce a dat frâu liber revoluțiilor de palat. Subtilitatea spiritului grecesc a multiplicat contradicțiile religioase. Confuziile
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
religioasă au compromis de multe ori interesele statului și ale Bisericii. Totuși imperiul a rezistat amenințărilor barbare de la nord ( Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Ruși, Pecenegi) și invaziilor de la răsărit și sud (Perși, Arabi și Turci). Prin vigoarea sa militară Imperiul Bizantin a salvat Europa de multe ori. Pe de altă parte, el a fost leagănul celei mai strălucitoare civilizații a evului mediu, a cărei influență s-a făcut simțită spre toate orizonturile. Prin propaganda religioasă, prin formele savante de guvernare, prin
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Murad al II-lea, în 1422. După două decenii, în 1453, Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul, a plănuit și organizat un asediu decisiv. El a desfășurat în fața orașului 200.000 de oameni, din care 60.000 eraucombatanți. Eroicul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Dragases le-a opus numai 6.000-7.000 de războinici (în mare parte de origine apuseană), cu care a reușit să reziste mai mult de două luni, până la cel din urmă atac victorios al otomanilor, la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
000 de războinici (în mare parte de origine apuseană), cu care a reușit să reziste mai mult de două luni, până la cel din urmă atac victorios al otomanilor, la 29 mai 1453. Căderea Constantinopol-ului a consacrat prăbușirea definitivă a Imperiului Bizantin, adică a Imperiului Roman De Răsărit, cu care marea capitală a sfârșit prin a se identifica. Din acel moment istoric crucial evoluția Constantinopol-ului s-a identificat cu cea a Impriului Otoman, care a cunoscut apogeul sub domnia sultanului Soliman I
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Constantinopol-ului în perioda otomană poate fi caracterizată de o enumerare a monumentelor de valoare cu care a fost înzestrat timp de patru secole: - primul Palat al lui Mahomed al II-lea, ridicat imediat după cucerire pe locul fostei biserici imperiale bizantine Sfinții Apostoli și pe locul de astăzi al Universității și al Moscheei lui Soliman Moschea lui Soliman,palat părăsit și distrus curând, - Palatul Topkapî, început în anul 1459 tot de Mahomrd al II-lea, Pavilionul de odihnă al lui Mahomed
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
lor Alexandru Barbu Știrbei în anul 1890”", fiind pierdute. Accesul în capelă se face pe o scară monumentală compusă din două rampe de formă semicirculară, construite din marmură de Carrara. În Capela Palatului, care cuprinde un cumul de elemente gotice, bizantine și renascentiste, au fost înhumate următoarele persoane din Neamul Știrbeilor: În 1992, în capela familiei Știrbei regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”. În 2002 capela a fost spartă și sicriele vandalizate de către niste băieți de
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
suita de mucenici, în arcade; panourile, tivite cu benzi colorate, cu reprezentarea Evangheliștilor și momente din viața lui Iisus Hristos, din care se mai disting Cina cea de taină și Judecata. Sub planul de naștere al bolții sunt zugrăviți împărații bizantini Constantin și Elena, mucenici. Pe timpanul de est al navei apare Friza Apostolilor.
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
nordică aflându-se cripta cu osemintele ctitorilor, străjuită de un monument funerar din marmură albă. Pronaosul are o cupolă semicilindrică susținută și întărită pe arcuri transversale. Deasupra pronaosului se înalță turla clopotniței de formă pătrată cu patru ferestre în arc bizantin și cu acoperișul în cupolă, în formă de bulb cu o cruce în vârf. Pronaosul este despărțit de naos prin pilaștri aflați la nivelul zidurilor pe care se reazemă arcul de boltă despărțitor. Naosul are formă circulară, cu diametrul de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
cu sculpturi simbolice și având un vultur ca suport pentru evanghelie. Altarul are o absidă semicirculară, cu adâncimea de 5,60 m. Biserica nu a fost pictată, pe pereții ei aflându-se icoane pictate în ulei pe lemn în stil bizantin, aparținând secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Catapeteasma este din lemn de tei cu 8 colonete verticale, cu baze și capiteluri ornamentate cu ramuri și frunze de viță de vie, sculpturi aplicate și poleite cu aur. Icoanele de pe
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
notabil al epocii este "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", scris în jurul lui 1521. Cartea este o compilație de surse biblice și patristice, cu multe reflecții morale și politice, dintr-un punct de vedere ascetic. Ea ilustrează teocrația bizantină și propune un model de prinț-călugăr. La mijlocul secolului 17, româna dobândește statul de limbă liturgică pe lângă greacă și slavonă, și începe să-și dezvolte vocabularul filosofic. Nicolae Milescu (1638-1708) a făcut prima traducere în română a unui text filosofic (tratatul
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
produse în Țările Române în perioada modernă, el nu uită să le pună în relație atât cu tradiția istorică și culturală locale, cât și să le plaseze în dialog, pe de-o parte, cu moștenirea religioasă și culturală a spațiului bizantin cât și cu evoluțiile culturale ale Occidentului european. Formarea sa ca specialist în literatură comparată, istoric, teolog și jurist, cultura sa enciclopedică i-au permis să pună în relație idei și interpretări provenind din mai multe domenii de cercetare. Înțelegerea
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
Aegyptus (Egipt) a fost din anul 30 î.Hr. până în anul 646 AD. (după expansiunea islamică) o provincie a Imperiului Roman, respectiv a Imperiului Bizantin. Capitala provinciei era Alexandria. În anul 30 î.Hr. Octavian (viitorul împărat Augustus) l-a învins pe rivalul său Marc Antoniu și a detronat pe iubita acestuia, Regina Cleopatra a VII, anexând astfel regatul ptolemeic al Egiptului și transformându-l într-
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
rol în scădere în zonă, în timp ce limba greacă continuă să fie limba dominantă a guvernului și în sistemul de învățământ. Persanii au cucerit Egiptul începând cu anul 619 sau 618, fiind una din ultimele victorii ale Imperiului Sasanizilor contra Imperiului Bizantin. Khosrau al II-lea Parvez, regele Persiei între anii 590 -628 a început acest război, ca represalii pentru asasinarea împăratului Mauriciu (cca.539 - cca.602); și a realizat o serie de succese timpurii culminând cu cucerirea Ierusalimului (614) și a
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
Parvez, regele Persiei între anii 590 -628 a început acest război, ca represalii pentru asasinarea împăratului Mauriciu (cca.539 - cca.602); și a realizat o serie de succese timpurii culminând cu cucerirea Ierusalimului (614) și a Alexandriei (619). O contraofensivă bizantină lansată de către împăratul Heraclius I în primăvara anului 622 a anulat acest avantaj, cu toate acestea război s-a terminat prin moartea regelui Khosrow la 25 februarie 628 (Frye, pp.. 167-70). Egiptenii nu iubeau pe împăratul de la Constantinopol și au
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
1), decalogul samaritean începe cu „Să nu ai alți Dumnezei, în afară de Mine”. A zecea poruncă în decalogul samaritean, denumită porunca Muntelui Garizim, afirmă că acest munte este locul unde va fi ridicat un altar lui Dumnezeu. În timpul ocupației romane și bizantine, samaritenii s-au bucurat de autonomie. Însă, după cucerirea musulmană nu au fost recunoscuți ca făcând parte din Poporul Cărții. Comunitatea mamă se află azi la Sihem și în împrejurimi, cu o ramură la Holon aproape de Tel-Aviv. Ei formează un
Samariteni () [Corola-website/Science/316201_a_317530]
-
că, după ce a cucerit insula, a forțat 540 de evrei să treacă la creștinism Calugărul Barsauma (ulterior episcop de Nisibis) adună un grup de susținători și, trei ani consecutiv, distruge sinagogile din Palestina. Împăratul Teodosiu al II-lea al Imperiului Bizantin ordonă ca toți banii strânși de evrei pentru susținerea școlilor să fie returnați trezoreriei imperiale. Este adoptat "Codex Theodosianus", prima compilație juridică imperială. Evreilor le sunt interzise funcțiile din domeniul financiar, cele juridice și executive. Se menține în continuare interdicția
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]