7,134 matches
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit o campanie împotriva Bulgariei pe uscat și pe mare, și a învins armata bulgară condusă de Vineh la Marcellae (Karnobat
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit o campanie împotriva Bulgariei pe uscat și pe mare, și a învins armata bulgară condusă de Vineh la Marcellae (Karnobat). Vineh învins s-a angajat să-și trimită copiii săi ca ostatici la Constantinopol. În 759, Constantin al V-lea a invadat Bulgaria, din nou, dar de data aceasta armata lui a fost înfrântă
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
invadat Bulgaria, din nou, dar de data aceasta armata lui a fost înfrântă într-o ambuscadă în timp ce trecea Stara Planina (Bătălia din pasul Rișki). Vineh a încercat după ce această victorie să închidă pace. Acest lucru i-a adus opoziția nobilimii bulgar, care l-au ucis alături de familia sa.
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
Cneaz Asparuh (numit și Asparukh, Isperih sau Ispor) () a fost un conducător a Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați hanii bulgari, Asparuh
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Cneaz Asparuh (numit și Asparukh, Isperih sau Ispor) () a fost un conducător a Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați hanii bulgari, Asparuh este membru al clanului Dulo și a domnit 61 de ani. Această
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
în 680. Forțat să-și abandoneze armata din cauza unor afecțiuni, moralul trupelor sale scade drastic. Forța bizantină dezorganizată este distrusă de cea bulgară în bătălia de la Ongala din vara lui 680. Prin acestă victorie, Asparuh cucerește Moesia, fondând Primul Imperiu Bulgar. Victoria bulgarilor le-a permis ocuparea Moesiei locuită de triburi slave, cu care se vor încheia alianțe. Asparuh va conduce un raid peste munți în provincia bizantină, Tracia, în 681, iar Constantin al IV-lea decide să încheie un tratat
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
vor încheia alianțe. Asparuh va conduce un raid peste munți în provincia bizantină, Tracia, în 681, iar Constantin al IV-lea decide să încheie un tratat, prin care Imperiul Bizantin plătea un tribut anual. Aceste evenimente au marcat stabilirea statului bulgar și recunoașterea acestuia de către bizantini. În tradiția târzie, Asparuh este creditat de construirea marilor orașe precum Pliska și Silistra, și a unuia dintre zidurile bulgare de la Dunăre la Marea Neagră. În timp ce caracterul tribal și hegemonic a statului bulgar, în primele secole
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
tratat, prin care Imperiul Bizantin plătea un tribut anual. Aceste evenimente au marcat stabilirea statului bulgar și recunoașterea acestuia de către bizantini. În tradiția târzie, Asparuh este creditat de construirea marilor orașe precum Pliska și Silistra, și a unuia dintre zidurile bulgare de la Dunăre la Marea Neagră. În timp ce caracterul tribal și hegemonic a statului bulgar, în primele secole după înființarea acesteia este evident, istoricii bulgari au subliniat stabilirea unei capitale și de o tradiție de stat care ar putea fi privită ca națională
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
marcat stabilirea statului bulgar și recunoașterea acestuia de către bizantini. În tradiția târzie, Asparuh este creditat de construirea marilor orașe precum Pliska și Silistra, și a unuia dintre zidurile bulgare de la Dunăre la Marea Neagră. În timp ce caracterul tribal și hegemonic a statului bulgar, în primele secole după înființarea acesteia este evident, istoricii bulgari au subliniat stabilirea unei capitale și de o tradiție de stat care ar putea fi privită ca națională. În acord cu tradiția, Asparuh a murit în lupta cu hazarii pe
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
tradiția târzie, Asparuh este creditat de construirea marilor orașe precum Pliska și Silistra, și a unuia dintre zidurile bulgare de la Dunăre la Marea Neagră. În timp ce caracterul tribal și hegemonic a statului bulgar, în primele secole după înființarea acesteia este evident, istoricii bulgari au subliniat stabilirea unei capitale și de o tradiție de stat care ar putea fi privită ca națională. În acord cu tradiția, Asparuh a murit în lupta cu hazarii pe Dunăre. O teorie avansată de istoricul bulgar Vaklinov, cî mormântul
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
este evident, istoricii bulgari au subliniat stabilirea unei capitale și de o tradiție de stat care ar putea fi privită ca națională. În acord cu tradiția, Asparuh a murit în lupta cu hazarii pe Dunăre. O teorie avansată de istoricul bulgar Vaklinov, cî mormântul acestuia se află în apropriere de Voznesenka pe Nipru în Ucraina. Vârful Asparuh de pe insula Livingston din insulele South Shetland, Antarctica este numit după Asparuh al Bulgaria.
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Tito. În toate țările din Blocul de Est, între sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, conducătorii comuniști locali s-au folosit de acuzația de titoism pentru a se debarasa de rivalii lor. Așa s-a întâmplat în Republică Populară Bulgară pentru eliminarea lui , în Republică Populară Ungară pentru a-l elimina pe László Rajk, în Republică Populară Albania împotriva lui , în Republică Socialistă Cehoslovaca pentru (1952) unde au fost condamnați la moarte și alte persoane din conducerea partidului, în Republică
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), spaniolă („Un hombre grande”, în vol. "Relatos fantásticos", Editorial Kairós, Barcelona, 1999; traducere de Joaquín Garrigós Bueno), rusă („Великан”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Marianna Kojevnikova), bulgară („Един голям човек”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („Um homem grande”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de Anca Ferro) și altele
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Press, New York, 1982; traducere de Mac Linscott Ricketts), franceză („Adieu!...”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit, reeditată în 2009), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), bulgară („Адио!...”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și altele.
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
1996; traducere de Georgiana Fârnoagă și Sharon King), rusă („Дочь капитана”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Sveșnikova), ucraineană („Дочь капитана”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de N.A. Stratanovskaia), bulgară („Дъщерята на капитана”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și altele.
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit), spaniolă („El Puente”, în vol. "El burdel de las gitanas", Ediciones Siruela, Madrid, Col. Libros del Tiempo, nr. 65, 1994; traducere din franceză de María Teresa Gallego Urrutia și María Isabel Reverte Cejudo), bulgară („Мостът”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), engleză („The Bridge”, în revista "Archaeus. Studies in the History of Religions", București, anul XV, nr. 1-2, 2011, pp. 15-35; traducere de Mac Linscott
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Una foto de hace catorce años”, în vol. "A la sombra de una flor de lis", Fondo de Cultura Económica, México, 1989; traducere de Mónica Mansour), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), bulgară („Снимка отпреди четиринайсет години”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („Uma fotografia de há catorze anos”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
doi erau veri primari ai lui Ferdinand și prin mama sa, prințesa de Orléans. Ferdinand a avut printre strămoși conducători ai Bulgariei medievale atât din partea tatălui cât și a memei. Primul "Knyaz" (prinț regent) al celui de-Al Treilea Stat bulgar, Alexandru de Battenberg, a abdicat în 1886 după numai șase ani de la alegerea să. Ferdinand a fost ales Knyaz de Marea Adunare Națională a Bulgariei la 7 iulie 1887 după calendarul gregorian. În desperate attempts to prevent Russian occupation of
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
Puteri ale vremii. Conform celor scrise de Titu Maiorescu în volumul „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, în iunie 1886 bulgarii (prin cneazul Alexandru de Battenberg) i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederații româno - bulgare sub sceptrul său, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar, care să fie o federație cu guverne separate, dar cu comandă militară unică în caz de război. Unirea României și Bulgariei, sub sceptrul lui Carol I, a fost pregătită
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
cinci ani, după hotărârea sultanului Abdul Hamid al II-lea. Totuși, nemulțumirile ofițerilor participanți în campania de unificare, degenerată în urma revoluției de la Plovdiv de la 18 septembrie 1885, au dus apoi la o stare generală de nemulțumire în rândul întregului popor bulgar. S-a format un complot militar, iar în noaptea de 20 august 1886 conspiratorii l-au obligat pe Prinț, în palatul său din Sofia, să semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni și l-au predat autorităților ruse care
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
a interzis să pedepsească liderii conspirației militare, de asemenea a subminat poziția lui Alexandru. El a emis un manifest demisionar și a părăsit Bulgaria la 8 septembrie 1886. Tronul vacant reprezenta însă o altă intrigă la nivel european, deoarece comisiile bulgare desemnate să caute un nou principe au avut în vedere, printre alții, alegerea lui Carol I al României, ipoteză devenită apoi interes al națiunii bulgare datorită învecinării cu Regatul României, dar mai ales pentru posibilitatea formării unui stat puternic din
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
8 septembrie 1886. Tronul vacant reprezenta însă o altă intrigă la nivel european, deoarece comisiile bulgare desemnate să caute un nou principe au avut în vedere, printre alții, alegerea lui Carol I al României, ipoteză devenită apoi interes al națiunii bulgare datorită învecinării cu Regatul României, dar mai ales pentru posibilitatea formării unui stat puternic din punct de vedere militar; acest scenariu era prost văzut de Marile Puteri ale vremii, în special de Rusia și de Imperiul Otoman. Astfel, tronul îi
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
al Partidului Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea. În numărul 12 al ziarului, apărut la 16 iulie 1887, la pagina 3 a fost publicat articolul „Unirea Bulgariei cu România în persoana Regelui Carol I”, despre oferirea tronului bulgar de către regenții acestuia regelui României, după sistemul Austro-Ungariei.
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
a fost de 59 loc/km. Toate localitățile din componența „muncipalității” sunt localități de tip rural iar principala ocupație a locuitorilor este agricultura (un loc aparte îl deține cultivarea tutunului). Alături de greci, în regiune locuiesc și importante comunități turcești și bulgare. Întrucât statul grec nu recunoaște oficial existența minorităților etnice, nu sunt publicate date precise referitoare la aceste comunități. Se estimează că ponderea populației musulmane din fosta prefectură (actuala „unitate regională”) Xanthi, din care face parte „municipalitatea” Avdira, este de peste o
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
urcat la nord -vest creasta la un punct foarte aproape de vârf înainte de a cădea în partea de sud-vest. Cu toate acestea, o analiză mai detaliată a constatărilor de alpiniști italieni, cum ar fi culoarea de îmbrăcăminte și prezența de tablete bulgare făcute cu corpul, indică faptul că cel mai probabil, a fost corpul de alpinist bulgar Yordanka Dimitrova, care a fost ucis de către o avalanșă pe fata de sud-vest a vârfului Kangchenjunga în octombrie 1994. Nu se știe dacă a atins
Wanda Rutkiewicz () [Corola-website/Science/330697_a_332026]