7,041 matches
-
ordinului franciscan (Ad coenaculum) și, în apropierea Bisericii Adormirii (Dormition). Clădirea adăpostește două obiective principale de importanță religioasă și istorică: Mormântul legendar al regelui David la parter, cu o anexă cuprinzând încă un monument funerar fictiv la nivelul superior, și Cenaclul la est, la nivelul superior, împreună cu Capela coborării Sfântului Duh. La parter, în partea de vest, se mai află și odaia unde se comemorează Spălarea picioarelor. Edificiul are un minaret și o cupolă mică. Și în vremea lui Iisus, când
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Înviere.( Luca 24,36 urm.) și (Ioan, 20,19-29). De asemenea camera este identificată cu acea odaie la etaj în care ucenicii , Maria și femeile au așteptat în reculegere și rugăciune vreme de 10 zile după Înălțarea la cer (Perioada Cenaclului), până ce Sfântul Duh a descins deasupra lor cu „limbi de foc" în ziua Rusaliilor sau a Pentecostului (Fapte, 1 12-14) sau 2. 1-4 Aici s-ar fi întâmplat și alte evenimente semnificative în viața bisericii creștine: Cenaculum se află la
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Muntele identificat ca muntele Sion de către creștini a devenit centrul primilor creștini din Ierusalim. Clădirea originară ar fi fost o sinagogă, intrată mai apoi în uzul iudeo-creștinilor sau al primilor creștini. În timpul cuceririi Ierusalimului de către Titus în anul 70 e.n. cenaclul a rămas nevătămat și a redevenit curând o biserică sub numele Biserica Apostolilor sau Biserica de Sus a Apostolilor. Trei ziduri au supraviețuit - cele de nord, est și sud ai actualului „Mormânt al lui David” Comunitatea creștină a Noului Ierusalim
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
cursul secolului al XIV-lea- al XVI-lea în numele cultului mormântului presupus al regelui David, și unii rabini evrei au încercat să facă demersuri pentru a obține dreptul deschiderii locului pentru religia lor. Hotărârea privind excluderea creștinilor, inclusiv a franciscanilor din Cenaclu, comunicată de sultanul Soliman Magnificul mai multor monarhi europeni, între care regilor Franței și Portugaliei, a devenit neclintită începând din anul 1554. Sultanul a permis uzul Cenaclului (camera de sus) exclusiv ca moschee (Makam al Nabi Daud - Moscheea Nabi Da
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
deschiderii locului pentru religia lor. Hotărârea privind excluderea creștinilor, inclusiv a franciscanilor din Cenaclu, comunicată de sultanul Soliman Magnificul mai multor monarhi europeni, între care regilor Franței și Portugaliei, a devenit neclintită începând din anul 1554. Sultanul a permis uzul Cenaclului (camera de sus) exclusiv ca moschee (Makam al Nabi Daud - Moscheea Nabi Da'ud, adică a proorocului David). Încă din 1453 sub regimul mameluc musulmanii adăugaseră Cenaclului și un mihrab, o nișă indicând direcția rugăciunii spre Mecca, iar din 1524
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
și Portugaliei, a devenit neclintită începând din anul 1554. Sultanul a permis uzul Cenaclului (camera de sus) exclusiv ca moschee (Makam al Nabi Daud - Moscheea Nabi Da'ud, adică a proorocului David). Încă din 1453 sub regimul mameluc musulmanii adăugaseră Cenaclului și un mihrab, o nișă indicând direcția rugăciunii spre Mecca, iar din 1524 au adăugat în preajmă o inscripție în limba arabă, în slava sultanului Soliman Magnificul care „a curățat” locul de „ghiauri”. De asemenea, musulmanii au creat ferestre colorate
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
care „a curățat” locul de „ghiauri”. De asemenea, musulmanii au creat ferestre colorate cu versete din Coran, inclusiv referitoare la David. Bolta cu nervuri este caracteristică perioadei regilor din casa Lusignan și goticului cipriot. Una din cele trei coloane ale cenaclului, rămase din vremea administrației franciscane, este decorată cu imagini reprezentând pelicani, pasăre care migrează în mod regulat spre Israel. De asemenea, s-a prezervat și imaginea pe o piatră a stemei orașului german Regensburg (Ratisbona). Sultanul Soliman Magnificul a încredințat
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
de către Israel și fuga familiei Dadjani și a majorității locuitorilor musulmani în 1948, în locul moscheii de la parter s-a înființat o sinagogă, iar în jurul ei au luat ființă ieșive și alte școli religioase evreiești. În așteptarea posibilității de a recupera Cenaclul, franciscanii au construit ulterior un alt sanctuar adiacent, „Ad Sanctum Coenaculum” pe locul unde s-au așezat în trecut cei dintâi membri ai ordinului lor în Țara Sfântă. De asemenea, la începutul secolului al XX-lea (1910), nu departe de
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
franciscanii au construit ulterior un alt sanctuar adiacent, „Ad Sanctum Coenaculum” pe locul unde s-au așezat în trecut cei dintâi membri ai ordinului lor în Țara Sfântă. De asemenea, la începutul secolului al XX-lea (1910), nu departe de cenaclu s-a ridicat, sub patronajul catolicilor din Germania, Biserica actuală a Muntelui Sion, având o criptă în amintirea Adormirii Mariei (Biserica e denumită de aceea în engleză Dormition, în pronunția ebraică Dormitzion). După războiul arabo - israelian din 1948-1949 în care
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Muntelui Sion, având o criptă în amintirea Adormirii Mariei (Biserica e denumită de aceea în engleză Dormition, în pronunția ebraică Dormitzion). După războiul arabo - israelian din 1948-1949 în care Orașul vechi al Ierusalimului a căzut sub dominația arabă a Iordaniei, Cenaclul a intrat sub controlul Israelului. Pe acoperișul său se află un punct de observație de unde până în 1967 puteau evreii să zărească Zidul de apus, la care nu mai aveau acces. În preajma ieșirii spre acoperiș se află așa numita „Odaie a
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
lungi perioade de hegemonie musulmană la fața locului, chiar și în vremea regimului mandatului britanic (anglican), creștinii catolici au recâștigat accesul la Cenaculum abia în 1948, când locul a fost cucerit de Israel. Papa Paul al VI-lea a vizitat Cenaclul în cursul vizitei sale fulger în Israel în 1964. Iar papa Ioan Paul al II-lea a putut deja celebra aici Misa în cursul pelerinajului jubiliar din anul 2000, pe locul unde Iisus a stabilit Sacra Euharistie. Papa Francisc a
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
de cântece și dansuri „Ciprian Porumbescu” (înființat în 1947), Teatrul popular „Matei Millo” (înființat în 1975), Teatrul popular pentru tineret (1985), Corul de cameră „Voces Bucovinae” (1970), Formația de muzică ușoară „Ethos”, formații de dans modern și clasic, plus alte cenacluri și cercuri literar-artistice. În prezent, în sălile sale se organizează spectacole de muzică (ușoară, folclorică sau clasică), de balet sau de teatru, discotecă, expoziții de fotografie, pictură și sculptură, proiecții de filme, conferințe etc.
Casa de Cultură din Suceava () [Corola-website/Science/321914_a_323243]
-
de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc", "Săgetătorul", "Nicolae Labiș", "1CAS", "Modul 13", "George Bacovia". "Luceafărul", "Solaris", "Marțienii". "Salonul Artelor", "Eroica", "Club A", "Arhitext", "Clubul Profesionist de Lectură", "Amurg sentimental", "Club Z", "Quasar
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
au stimulat voința fermă de a se consacra unor lucrări de certă valoare artistică. La Bienala națională de gravură (1959), și-a adjudecat premiul I. Din 1958, participa la expoziții interjudețene: Iași (1963-1970), Bacău (1964), Suceava (1958-1975), ș.a.; la expozițiile "Cenaclului U.A.P. Suceava", la unele expoziții republicane. Expoziții personale în 1963 și 1970, în Suceava. Pe măsura trecerii vremii a fost atras irezistibil de peisaj și de portret. A participat cu lucrări originale la numeroase expoziții din țară și de peste
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
Comuna Grația, Teleorman), este un muzician, compozitor, interpret și jurnalist român. Este unul dintre cei mai avangardiști muzicieni rock din România. Studiază vioară la clasa profesorului Ion Ciofiac. Încă din liceu, înființează grupul "Progresiv ABC", debutând în februarie 1976 în Cenaclul "Flacăra". În anul 1982, grupul își încetează activitatea, continuând să cânte că solist. Este cooptat că solist permanent într-o formulă de concert alături de Dida Dragan, Roșu și Negru și actorul Alexandru Basarabeanu, efectuând numeroase și lungi turnee. Colaborează ocazional
Ilie Stoian () [Corola-website/Science/316422_a_317751]
-
început să cânte la Onești împreună cu Ion Moraru și Marcela Saftiuc însă lansarea să că solist de muzică folk s-a realizat în timpul studenției, când a înființat, împreună cu Ion Moraru și Cezar Ionescu, grupul "Folk 73". A participat la spectacolele "Cenaclului Flacăra" condus de Adrian Păunescu. Colaborarea la "Cenaclul Flacăra" s-a realizat în două etape: o primă perioadă între 1973 și 1975, si apoi, după o pauză de câțiva ani, între 1981-1989. În 1983 a fost distins cu două premii
Gil Ioniță () [Corola-website/Science/322370_a_323699]
-
și Marcela Saftiuc însă lansarea să că solist de muzică folk s-a realizat în timpul studenției, când a înființat, împreună cu Ion Moraru și Cezar Ionescu, grupul "Folk 73". A participat la spectacolele "Cenaclului Flacăra" condus de Adrian Păunescu. Colaborarea la "Cenaclul Flacăra" s-a realizat în două etape: o primă perioadă între 1973 și 1975, si apoi, după o pauză de câțiva ani, între 1981-1989. În 1983 a fost distins cu două premii speciale ale Cenaclului, pentru creație și compoziție. Începând
Gil Ioniță () [Corola-website/Science/322370_a_323699]
-
de Adrian Păunescu. Colaborarea la "Cenaclul Flacăra" s-a realizat în două etape: o primă perioadă între 1973 și 1975, si apoi, după o pauză de câțiva ani, între 1981-1989. În 1983 a fost distins cu două premii speciale ale Cenaclului, pentru creație și compoziție. Începând din 2005 este organizată în fiecare an la Bibliotecă „Radu Rosetti” din Onești „Gală folk "În memoriam Gil Ioniță"”. albume: Lăsați-mă să merg pe bicicletă; producător: Fundația Om Bun; an: 2004
Gil Ioniță () [Corola-website/Science/322370_a_323699]
-
2008, Pitești) a fost un pictor român și a fost fratele pictorului piteștean Ion Pantilie. a fost membru fondator al Galeriei de Artă "Metopa" din Pitești, membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1976) și inițiatorul Cenaclului „"Ioan Andreescu"” (1976). Se poate spune ca Gheorghe Pantelie a fost formator de opinie și a fost beneficiarul unor importante recunoașteri comunitare autume și postume. Gheorghe Pantelie deține Premiul Național pentru Pictură din anul 1974. Gheorghe Pantelie s-a născut
Gheorghe Pantelie () [Corola-website/Science/328883_a_330212]
-
șef la Direcția pentru Cultură (1990) și inspector la Inspectoratul Școlar (1997 - 2000). Gheorghe Pantelie a fost membru fondator al Galeriei de Artă "Metopa" din Pitești, membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1976) și inițiatorul Cenaclului „"Ioan Andreescu"” (1976). Se poate spune ca Gheorghe Pantelie a fost formator de opinie și a fost beneficiarul de importante recunoașteri comunitare autume și postume. Gheorghe Pantelie deține Premiul Național pentru Pictură din anul 1974. În data de 18 februarie
Gheorghe Pantelie () [Corola-website/Science/328883_a_330212]
-
să scrie scenarii de film. a început să scrie literatură încă din ultimii ani de liceu. Debutul său a avut loc în anul 1945, când a publicat schița umoristică «Diferendul» în revista «Humorul». Începând din 1956 a fost membru al cenaclului literar „H.G. Lecca” și membru fondator al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. A publicat sute de articole în ziare și reviste locale și naționale printre care „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” etc. În a doua parte a
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
C. Fedeleș). A debutat pe 27 decembrie 1979, la Radio Iași, cu Povestiri istorice, după ce a publicat, sporadic, în presa locală. A îndeplinit funcția de primar al comunei Scânteia din județul Iași. În această calitate, în anul 1984, a înființat Cenaclul "Mihail Sadoveanu" și un muzeu al satului, iar în anul 1986, a inițiat Tabăra de sculptură în piatră "Poiana cu Schit", interzisă de autoritățile comuniste în 1988, pentru că "eram prea mulți oameni acolo în pădure, de capul nostru, fără radio
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
și a presiunilor politice, nu s-a angajat în niciun partid, nedevenind membru nici măcar al Partidului Comunist. A fost membru fondator al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979. Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
scriitorul, s-a remarcat și ca autor de literatură științifico-fantastică (romane și povestiri în colecțiile “Fantastic Club”, "Povestiri științifico-fantastice", ”Clubul temerarilor” sau în volume de anticipație colective, cu lucrări ca: "Uluitoarea transmigrație", "Misterioasa sirenă", "Întâlnire cu Hebe") , participând la activitatea cenaclurilor de anticipație din Timișoara În memorialistică, Mircea Șerbănescu s-a evidențiat prin evocarea itoriei literare și culturale a orașului Timișoara ("Timișoara, memorie literară 1919-1947" și "[...] 1949-2000"). Pentru activitatea sa literară, scriitorul a fost distins cu premiile Asociației Scriitorilor din Timișoara
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
(n. 28 martie 1939, Armeniș, județul Caraș Severin, d. 11 iulie 2003, Arad) a fost un medic, prozator, traducător și coordonator de cenaclu român. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1975 și membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A fost fiul Elenei-Brândușa (n. Imbrea), învățătoare, și al lui Marcu Bănescu, preot ortodox, doctor în teologie. Școala
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]