7,208 matches
-
fi nevoit să intervin, am să recurg la exemple din alte domenii, pe care deja mi le-am pregătit. Unul, veritabilă anecdotă, figurează într-o „Viață” a lui Abraham Lincoln, deci a unui mare om politic. Iată-l: Indignați de chefurile generalului Ulysses Grant (șeful nordiștilor, învingătorul de la Richmond Virginia), mai mulți puritani s-au prezentat la Casa Albă și i-au cerut președintelui să-l îndepărteze de la conducerea armatei. Lincoln a raționat pe loc și corect. Replica sa a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Olos) pe cel al lui Goethe. Nici nu se putea altă alegere la un scriitor aflat acum în raza Puterii. *„Să mergem! Dacă-i «Nunta Zamfirei», să mergem!”, m-a îndemnat Sp. Ce era? Era „ediția a II-a” a chefului organizat de G. după premiera piesei sale Conversație în oglindă. Cum cîțiva dintre noi am lipsit la cea de sîmbătă, au fost aduse două platouri cu parizer, salam, șuncă și murături; plus, firește, sticle cu vin. Cu aerul că ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care mi le inspirase începutul discuției. *22 iunie 1986: 171 de ani de la a doua abdicare a lui Napoleon și „ziua mea”: 46 de ani! Dimineața și după prînz, lecturi amestecate: Montaigne („Cele trei legături”) și „Readerˇs Digest”. Neavînd nici un chef de scris, spre seară am reluat munca de „cap limpede” la revistă. Nimic deosebit în paginile citite, în afară de cîteva reflecții ale lui Mihai șora despre o etică a iubirii celuilalt (aproapelui). *Care din zile merită a fi sărbătorită: cea onomastică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna la periheliu: fascinantă, dar în același timp greu de privit. „Nu mai lucrez nimic”, mi-a spus. „N-am chef, nu mai pot. Ca să poți, ar trebui să aștepți ceva, să speri în ceva, să gîndești la ceva. Or, eu nu aștept, nu sper, nu gîndesc la nimic. Vegetez...” Altădată aș fi protestat, aș fi contrazis-o, aș fi îndemnat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și s-au certat Sergiu cu Ovidiu. N-ai fi rezistat să vezi așa ceva!” M. e nevasta lui Nanianu, ale cărei ieșiri intimidează și oripilează. „E o isterică”, susțin ceilalți, „e doar exasperată”, cred eu. Pentru că nu prea stau la chefuri, mă bucur de o oarecare încredere în ochii ei. Dacă N. Îi zice că am participat și eu, e mai indulgentă, consideră că a fost necesar sau chiar obligatoriu. A ajuns astfel să-l verifice prin mine, lucru numai în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cîte ori m-am lăsat cuprins de ele - în vreo discuție, în vreo activitate, în vreo relație -, am greșit grav. La fel mi s-a întîmplat și atunci cînd am vrut să fiu la fel cu ceilalți: „bun” la chef, vesel nevoie mare, generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crape, tovarăși!” *Al. Zub despre Ardeleanu, Mușat & Co.: „Sînt exacți în anumite detalii, dar construcția în ansamblu e eronată. Și ei știu acest lucru...” *„Dans ce vague d’un Dimanche” (Verlaine, Sagesse, III, VIII) mă simt total moleșit. Privesc fără chef niște însemnări făcute la Bîrlad, în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
banalități, iată un lucru oneros și greu de înțeles! „Totul nu-i decît o îngălare de fraze”, e de părere și Sp. „Clișee, lucruri știute de ani și ani!” *Sporici se plînge de „căldura insuportabilă de afară”. Nimeni n-are chef să comenteze în vreun fel situația. Tăcerea e întreruptă însă de Genoiu care, pîndind reacția celorlalți, cugetă cu voce tare: „Acuma, vara, nu prea merge tăria...” Sp. sare ca ars: „Ce vară, Gigioacă? Nu mai e nici o vară, sîntem în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni. Sînt propriul meu stăpîn”. Ne-am întîlnit pe o alee a parcului, în dreptul „Cariatidelor” lui Vasile Aciobăniței Mera. Avea chef de vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși merita. A optat să fie activist, ca să nu ajungă în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat „opera”. Curat masochism! Conflictul lor a durat numai două zile. Azi, în perspectiva unui chef, părțile (era să scriu „caracterele”) s-au împăcat. O pildă care ar trebui cunoscută de toți cei ce vor să se salveze dintr-o situație aparent fără de ieșire, cum e a noastră, azi. Căzut prizonier la germani, Fernand Braudel, viitorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
friguroasă și vara, În care soarele nu pătrundea niciodată! Bine Înțeles, am refuzat, invocând că am fost bolnav de plămâni și-și ia o mare răspundere. A renunțat, deși cămăruța cu pricina ar fi servit de minune ca refugiu pentru chefuri... și alte „guleaiuri”. 142 Din păcate, autorii Ghidului Fălticenilor, au menționat numai opera cea mai cunoscută: Bustul Maiorului Ioan, dar nu și pe autoare. Subsemnatul, am fost citat de mai multe ori În subsol. 607 Tatăl Muzeului 143 lipsește, este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
biblioteca; au fotografiat apoi pe fiica mea Tansi și pe mine, de vreo 3-4 ori, În camera ei. Eram tare mahmur, ca după o noapte de insomnie, tare indispus; dar a trebuit să fac mină bună, ca să nu-i stric cheful bunului Moscaliuc, după atâtea sacrificii făcute pentru niște sarbede amintiri. Acum, că ți-am satisfăcut curiozitatea cu privire la d. Moscaliuc, să ne ocupăm și de-ale matale! Nu știu ce medici curanți ai și dacă d. Dr. Spiridon Îți poate ajuta cu ceva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
director, vă rugăm să citiți această scrisoare să audă și cei care conduc această ramură comercială și să ne lase să ne facem meseria liniștiți. Mai adăugăm că mulți ofițeri de Securitate și miliție pleacă cu pachete de la restaurante, fac chefuri pe spatele nostru și la închiderea restaurantelor fac chete la fiecare ca să acoperim suma consumată. Noi, lucrători ai sindicatului din comerțul de stat, vă mulțumim din suflet și vă dorim dvs. și colaboratorilor dvs. multă sănătate, fericire și să vă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se cheamă. Nu-i cere nimeni să plece voluntar într-un război care nu există, dar ca să-și îndeplinească o obligație elementară i se poate cere. Până și Nicușor Ceaușescu a făcut armata, la Buzău, unde a rămas celebru pentru chefurile și aventurile sale. Dar a făcut-o. Păunescu, obez cum zice că este, stă noapte de noapte cu chitarele alături, se laudă că ține tineretul câte opt și zece ore în șir pe stadioane, dar le ascunde lașitatea sa. Ca să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de turism. în ambele cazuri, mizeriile încep la punctele de frontieră (Borș, Nădlac, Curtici, Turnu-Severin, Otopeni). Vameșii scotocesc și răscolesc bagajele, se servesc cu o dezinvoltură nemaipomenită din cadourile pe care turistul le aduce rudelor din țară, luând orice au chef pentru a pune, chipurile, vama mai mică: pun vamă exorbitantă obiectelor pe care le socotesc ei că le-ai lăsa rudelor (de exemplu, magnetofonul personal sau radioul portabil), vamă pe care o recuperezi la ieșirea din țară cu obiectul respectiv
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu ne mai putem feri de un flagel devenit coșmar, de balega asta mare de om care-ți intră în casă când ți-e lumea mai dragă: pe la opt seara, pe la nouă, pe la cinci, pe la ora cucuvelelor; ai, n-ai chef de el, îți pătrunde în dormitor, te persecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de pușcării, belește ochii ăia mari ai lui și te amenință: Nu scapi de mine! Mă dorești, nu mă dorești, eu tot dau năvală! La
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
relație cu noi. Cel puțin 30-40 de agenți și milițieni, între care și câțiva colonei, sunt permanent pe urmele noastre, ne sustrag corespondența (chiar și pe cea trimisă de frați), ne înregistrează convorbirile telefonice și ni le întrerup oricând au chef. Noi protestăm, iar ei aud, tac sau ne amenință și râd ironic. Orice abuz la ei e o virtute. Ținând cont de numărul imens de agenți care ne urmăresc, de camerele de luat vederi îndreptate spre apartamentul nostru, de posturile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Atelierul Hidro I al Institutului de proiectări metalurgice, IPROMET, din București, livrând, ca toți colegii din imensa Încăpere, desene și calcule pentru construirea alimentării cu apă a combinatului siderurgic și a orașului Galați. „Celălalt” reapărea, fără avertisment, când avea chef, În mijlocul vreunui calcul de deversor sau stație de pompare. Gând Întrerupt, deviat. În urmă și În mine, nor de cuvinte, translândumă instantaneu În altă limbă, o limbă secretă, În surdină, doar pentru auzul „dublului” posesiv și despotic. Limba secundă Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Atacat de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al Dinei Georgescu. Cooptarea mea În acel restrâns cerc de scriitori care nu renunțaseră a fi și cititori se produsese, de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mi fie favorabil, căci În rest... Veștile ce primesc nu sunt deloc bune și semnalele mele intime Îmi spun și mai rău. Oricum, nu știu cât voi rămâne, cât voi rezista: mă Întorc de fiecare dată stresat și bolnav sufletește. Dacă ai chef să-mi scrii acolo, adresa mea e tot aceeași, iar dacă ai uitat-o, o repet: 3400 Cluj, str. Bisericii ortodoxe 12. De Întors poate mă voi Întoarce spre toamnă, dacă Însă nu rezist, o să revin prin iunie deja. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce a continuat, În același fel. „Sunt răi. Sunt răi, să știi.” N-am comentat decât printr-un zâmbet. Subiectul nu mă Înveselea, aș fi vrut să-l dezbatem, dar nu aveam chef să revin la murdăriile care mă ajunseseră până și peste ocean. Speram că zâmbetul meu Îi ajungea. Îi ajungea, se pare, nu a insistat. Ne-am regăsit la tribună, alături. M-a Întrebat, Înainte de Începerea dezbaterilor, În ce limbă voi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pas, cu Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu nimeni. N-avem nici chef, nici răbdare, nici condiții nu prea sunt” - scrie vechiul meu prieten din București. „Am intrat Într-o (lungă) fază de dependență față de alții și de nesiguranță (fază și mai lungă, indefinită) - Va trebui să ne acomodăm cu viața de pe o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele câteva zile pe care le-am petrecut În 1998 În Vermont În casa de vară a scriitorului, am aflat că frumoasa vilă fusese construită la dorința Alexandrei Bagdasar. Bellow vorbea cu anume ezitare, chiar sfială despre Alexandra, nu avea chef să intre În amănunte. Era evident că rana nu se Închisese. Prezența noii sale soții nu Încuraja, bineînțeles, confesiunea; faptul că ne aflam În casa dorită de fosta iubită și soție nu putea fi cu totul separat de iradiațiile prelungite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bine În primele două veri consecutive când ne-a invitat, pe Cella și pe mine, la reședința sa estivală din Vermont. Dimineața purta blugi cu multe buzunare și T-shirt, o șapcă americană, cu cozoroc lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ba da, fusesem În liceu În fruntea unui soi de concurs neoficial de memorizare a poeziilor lui Eminescu și nu numai. „Și tu, Saul, ce părere ai?”, Întrebase, alintându-se, grăsuța redactoare, În iulie 2001, la cina de la restaurantul Petit Chef din Vermont. Despre cultura Americii de azi, adică. Bellow a privit-o lung și a răspuns scurt și simplu: „Când mi-am decis calea În viață, știam că societatea este Împotriva acestei opțiuni. Știam totuși că voi Învinge... Și că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]