7,296 matches
-
lui îi aparțin aceste „notices” traduse de S. Gorceix) - publicului francez. Redăm traducerea D-nei Petruța Spânu: „... Viața lui a fost grea și întunecată: lovit de o boală necruțătoare, după fiecare cură era înspăimântat de recidivă și, pe lângă toate acestea, era chinuit și de grijile bănești. În 1889 a fost internat într-un sanatoriu. Într-un scurt studiu consacrat lui Eminescu, domnul Alexandru Vlahuță a povestit o vizită dureroasă pe care i-a făcut-o în acea perioadă.” Urmează fragmentul pe care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe bună dreptate să îi dea lui Chatterton certificatul de competență pe care îl vroia pentru a deveni asistent de medic la bordul unei nave africane; iar refuzul a fost încă o dezamăgire în plus adăugată acelora care deja îl chinuiau. Suferința lui era aproape să atingă apogeul. (Masson 1874: 243-246) Cu trei zile înainte de moartea sa, Chatterton se pare într-adevăr că a căzut într-un mormînt, ce tocmai fusese dezgropat în cimitirul St. Pancras; prietenul care era cu el
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de Floru, pag. 38-39)? „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor, se unea cu vitejia care apăra pământul patriei și nu-i lăsa cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonierii romani. Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi, și-i ard cu facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a acestor forme. Variația liberă 2 între forma de prezent tare și forma de prezent slab privește mai ales verbe din fondul vechi, majoritatea încadrate în conjugarea a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
acestor forme. Variația liberă 2 între forma de prezent tare și forma de prezent slab privește mai ales verbe din fondul vechi, majoritatea încadrate în conjugarea a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
ajunge vor fi acceptate cu mai multă probabilitate ca fiind ale noastre. Când nu ne asumăm propriile afirmații Mulți oameni își ascund propriile opinii. De exemplu, un colaborator i-a spus o dată lui Allan Pease; "Zi de zi te tot chinuiești muncind, simțindu-te mizerabil și te întrebi " De ce oare trebuie să te spetești atât, când tot ce câștigi e, de fapt, mai nimic?". Așa că, după o vreme, îți dai seama că nu te mai interesează nimic. Și atunci toți încep
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
însuși, dar formulările la persoana a II-a puteau să dea impresia că vorbește despre Allan. Totul ar fi fost mult mai clar dacă și-ar fi asumat propriile afirmații, construind fiecare propoziție la persoana I: "Zi de zi mă chinuiesc muncind, simțindu-mă mizerabil și mă întreb, de ce trebuie oare să mă spetesc atât, când tot ce câștig e, de fapt, mai nimic? Așa că după o vreme îmi dau seama că nu mă interesează nimic. Și atunci toți încep să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mai ocupă de ea și se relaxează sau trece temporar la alte preocupări, de preferință mai ușoare. 3.2 Incubația Cum spuneam mai înainte, dacă soluția la problemă refuză să vină, urmează un moment de saturație, în care creatorul este chinuit de frustrări și neliniști. Negăsind soluția dorită el se retrage într-o etapă de așteptare, de întrerupere voită a efortului. Cu toate că aparent, etapa este pasivă, „o baltă a liniștii” după cum spunea Sadoveanu, creatorul rămâne racordat la problemă, doar că terenul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
De ce miilor de oameni merele căzute în cap le-a produs doar cucuie, în timp ce mărul căzut în capul lui Newton a condus la descoperirea legii atracției universale? După cum am spus, întâmplarea nu poate ajuta decât o minte care s-a chinuit cu aflarea soluției. Atenția la orice fapt aparent fără importanță sau atenția la analogii care se ivesc din întâmplare ține de o aptitudine importantă a creatorului: spiritul de observație. În cadrul Anexei 2 este prezentat rolul spiritului de observație în creativitate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o legați de problema pe care o aveți de rezolvat. Găsiți câteva idei în acest sens. 4. Alegeți următorul obiect și repetați etapele. 5. Analizați toate ideile și alegeți-o pe cea mai bună. Inginerul de la NASA, James Crocker, se chinuia cu problema reparării telescopului Hubble care ieșise din funcțiune. O defecțiune la sistemul de repoziționare a panourilor fotovoltaice pentru a primi lumina soarelui făcea imposibilă funcționarea telescopului. Inginerul tocmai se afla într-un hotel din Germania și analiza modul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor: „Ar fi trebuit să adorm / Mai devreme când încă / Nu mă chinuiau câinii necurăției / Când creierul îmi era alb / Și gloatele mă împingeau / Spre un dureros sacrificiu // Atunci ar fi trebuit să adorm / În copilărie, când / M-am hotărât să schimb lumea / Nu acum, când lumea m-a schimbat” (Nu acum). Ț
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
liniștea, dar în alt fel decât Andrei Stoican, este lumea mic-burgheză, cu toate cusururile ei. Negoiță se teme, exprimându-și opiniile, să nu tulbure pe cineva ori ceva (ordinea socială). Dar realitatea îl strivește, soția și singurul său „prieten” îl chinuie, ca și instituțiile statului (poliție, armată etc.). Pentru că „evadează” din familie și din oraș, asumându-și altă identitate, va fi dat în urmărire generală, ca inamic al statului și al colectivității. Neverosimilul situației este evident, „vina” temătorului Negoiță se amplifică
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
trebuie urmat pentru a obține eliberarea. Atingând omnisciența, cel care a fost cândva prințul Siddhărtha, ajunge la concluzia că nu-i potrivită nici viața petrecută în plăcerile și desfătările lumii, nici cea dusă într o asceză în care omul se chinuie pe sine însuși. Una e lipsită de noblețe, cealaltă e plină de suferințe și nici una nu duce la țintă. Calea descoperită de Gautama se găsește la mijloc. În urma Trezirii, Gautama surprinde legea care dă posibilitate de manifestare ciclului samsaric, descoperă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și Ănanda îi pregătește un culcuș sub un tufiș de săla. Discipolul preferat izbucnește în hohote de plâns, dar muribundul, cu o privire liniștită, îl consolează, așa cum făcuse și Socrate înainte de moarte cu discipolii săi: „Destul, Ănanda; încetează să te chinui și să jelești. Nu-ți spuneam eu că suntem despărțiți, separați, rupți de tot ce ne e drag și de tot ce iubim? [...] Cum poți crede că ceea ce se naște nu moare? Acest lucru este cu neputință [...] M ai slujit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai,... degeaba: nu spune decât numai și numai coanii Joițichii. O caut și nu o găsesc; acasă nu-i, aici nu e... A! Iacăt-o... Coană Joițico! SCENA IV Pristanda și Zoe Zoe: (venind repede din fund
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de frică. (își ascunde obrazul.) Pristanda: (venind repede din stânga) Coană Joițico! Coană Joițico!... Tipătescu: Ghiță! Zoe: (tresărind) Ghiță... Ce e? Spune! Pristanda: (oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o s-o văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz! Tipătescu: Zoe! Ești nebună! Pristanda: (aparte) Curat nebună! Zoe: Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
eliberat, am auzit că Tito a trecut prin țara noastră spre București și Vida era cu el. Adică a fost, mă rog, În suita lui. O cunoșteați dinainte, din auzite măcar? Nu, nu. Bărbații erau foarte supărați, ei erau foarte chinuiți de ea. Avea o tehnică... Vă spun, era chiar o persoană frumoasă și foarte caldă, apropiată, așa, n-ai fi putut crede că atât de sadic s-a manifestat În anchetă. Cum ați reacționat când ați aflat despre ea și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un băiat foarte bun, Îmi spunea el că atâta a fost bătut, Încât i-a putrezit carnea pe fese. „Da”, zice, „eu n-am apucat timpul acela, am venit mai târziu la Pitești, că dacă și eu aș fi fost chinuit ca și Cornel, atunci probabil că și eu aș fi cedat. Că nu poți fi erou de lungă durată la chinurile la care au fost supuși.” Ați putut să comunicați În vreun fel cu familia cât timp ați fost Închisă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a trebuit să staționăm În Jilava și la Văcărești... Văcăreștiul era Încă Închisoare atunci... A durat câteva zile..., nu mai știu. Deci, plecarea din Peninsula a fost cam pe la 7 septembrie... Între timp, făcusem și o criză de apendicită, mă chinuia, țineam comprese. Scopul era să ajung la așa-zisul spital de deținuți din Aiud, care era deservit tot de deținuți, medici, studenți la Medicină... Dar, cum am ajuns, am fost luat la muncă În fabrică, În atelierul mecanic, și, după ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acum numele, a fost descoperit că aducea vești la deținuți, că Îl avea și pe frate-său acolo. Și când a fost descoperit a fost arestat, și frate-său era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... Ăla a și murit În Închisoare. Ce se Întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit..., că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost descoperit a fost arestat, și frate-său era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... Ăla a și murit În Închisoare. Ce se Întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit..., că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere, și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute În pereții lor, de pătrundeau Înăuntru. Și dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]