38,100 matches
-
nesperat, regretând adesea că destinul nu i-a plasat în același vagon în urmă cu vreo două decenii. O frază recentă a Teodorei i-a prilejuit lungi perioade analitice, parcurse de unul singur. O frază care, după părerea mea de cititor, conține mai mult decât întregi pagini declarative din romane cu temă erotică, și mai vechi, și mai noi. Transcriu: „Nu știu dacă ți-am spus vreodată cât de mult însemnezi tu pentru mine...” O frază înregistrată de Domnul R. fără
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
umane, apar mereu asemănări surprinzătoare între om și om, grup și grup sau cuplu și cuplu. Ceea ce P.H.L. a scris și eu citesc acum conține, într-un fel, și un apel la solidaritate, la necesarul exercițiu al regăsirii în celălalt. Cititor al poveștii de față, caut, fără să conștientizez totdeauna, repere, tendințe, opțiuni ce sunt și ale mele (sau nu sunt!). Adopt sau resping soluții, încerc sentimente identice sau mă detașez pentru a mi le defini pe acelea trăite de mine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
opțiuni ce sunt și ale mele (sau nu sunt!). Adopt sau resping soluții, încerc sentimente identice sau mă detașez pentru a mi le defini pe acelea trăite de mine însumi, în împrejurări asemănătoare. Presupun că așa se întâmplă cu fiecare cititor de literatură. Întorc pagina și îl regăsesc pe Domnul R. în vechea „situație”: la fel de „prins” în dragostea pentru Teodora. A apărut însă ceva nou și decisiv pentru tot ce se va mai întâmpla de acum înainte: Teodora va avea un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fel de iubire, proprie viitoarei mame, cuprinzătoare și de neclintit în fața oricărui raționament „protector”, sau „preventiv”, sau ... „Raționamentul poate justifica până și asasinatul! Raționamentul este nimic în fața credinței și a iubirii” - comentează P.H. Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ar ghici despre ce este vorba, Doamna Elise Bacinski îmi sugerează că postfața mea ar putea să fie tipărită și separat, în vreo revistă, în cazul în care nu aș găsi editor interesat de un autor prea „învechit” pentru așteptările cititorului din „secolul două'ș'unu”. Am înțeles din discuție că Doamna E.B. chiar nu știe ce conține caietul. Sau nu-și mai amintește. Cu atât mai mult trebuie să-mi fac datoria, să mă țin de promisiune. Așa că reiau lectura
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
comunicare completă” între cei doi parteneri. Iar acest gen de comunicare se bazează mai puțin pe instinct și mai mult pe educație și convingeri formate într-un parcurs de durată. * * * Ce mi se pare demn de remarcat (mie, ca „simplu cititor”) este faptul că meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul pe cât m-am priceput mai bine, nu au rămas un secret al personajului. De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui, în dulap, în sertar ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie... Ca „simplu cititor”, aș pune problema altfel. Poate că femeia și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și mărturisit-o la începutul poveștii lor. S-o fi gândit să-l păstreze în sufletul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sta departe, pretextând că, oricum, are de terminat redactarea foiletonului pentru ziarul local. „- Mare scofală!” remarcă ironic scriitorul, după ce, nu-i așa?, tot el și-a plasat „eroul” într-o fundătură. Mi se pare cel puțin curios. Eu, ca „simplu cititor” (îmi permit să reiau formula...), i-aș mai da o șansă. Sper să nu fie „interpretată” generozitatea mea. La noi, vorba nu știu cui, cât ești tânăr ți se iartă multe, iar după ce treci de o vârstă, totul ți se interpretează! Cred
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rămas, deocamdată, în așteptarea coletului cu caietul lui P.H.L. și cu paginile reprezentând comentariul meu. I-am promis că îl pun la poștă chiar azi dupăamiază. Sper să își dea seama că opusculul meu este rezultatul unei „lecturi participative”, de cititor obișnuit să se implice sufletește în ceea ce parcurge cu ochii și cu mintea. Se întâmplă în această situație să am momente în care uit cu totul că este vorba de pură ficțiune sau de umbre rămase în ceața rece a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aș iubi la fel de mult ca Domnul R. și m-aș emoționa până la lacrimi ținând copilul în brațe. Nu exagerez deloc! Știind că atât P.H.L., cât și eroii din povestirea sa au fost oameni vii, reali ca mine și ca dumneata, cititorule, m-am străduit să nu le trădez nici „realitatea”, nici „dreptul la imagine”, cum se cere în ziua de azi. Am încercat în expozeul meu să le conserv identitatea conform prezentării făcute de scriitor, chiar dacă mi-am permis să interpretez
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
contează enorm subiectul, "mesajul", transparența lui, meșteșugul și, nu în ultimul rînd, comunicarea afectivă cu destinatarul unui text ce se cere "descifrat" și apoi, eventual, asumat; orice încercare de a trișa, aici, se vede imediat și e amendată sever: micul cititor aruncă "volumul", îl părăsește, îl uită. Dimpotrivă, cărțile bune (iubite!) se păstrează aproape cu sfințenie (știu multă lume care are încă, în bibliotecă, primele cărți citite și iubite la vîrsta deslușirii slovelor). O carte remarcabilă este "Aventurile Bărzăunului" (Editura Junimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tare și să fie foarte atenți la colții stalactitelor. După cîteva zile de la această expediție, în ziarul județean apăru un articol destul de amplu, reluat apoi în esență și de presa centrală, din care reproducem cîteva fraze: "...Arheologul Iancu Răgălie, cunoscut cititorilor noștri cu ocazia altor valoroase descoperiri, a făcut, zilele trecute, nu departe de localitatea Poiana, o descoperire extraordinară. În afară de faptul că s-a dat la iveală o nouă peșteră de o frumusețe inegalabilă, pentru descoperirea căreia au mai colaborat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia Bărzăunului, că autorul este elev din mediul rural și că în timpul vacanței muncește alături de părinți pe tarla, dar asta nu l-a încălzit cu nimic pe Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul M are noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie 187 Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul 196 În colecția Ulița copilăriei au apărut: Iuliana-Claudia CIOFU, Ana-Maria OVADIUC, Puck și graurul argintiu Victor ACIOCÎRLĂNOAIEI, Poezii pentru copii, simpatice și hazlii Passionaria STOICESCU: Mic dicționar deosebit: Cine a fost, ce-a devenit!" 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sufletul spiritul omului este nemuritor. Am înfrățit roboți din lumi diferite ca să apere Pămăntul și oamenii lui. Febra cunoașterii a dus la apariția unei adevărate industrii a Science Fiction-ului; mii de autori, milioane de volume de SF și milioane de cititori. Cred că milioanele de cititori ai SF așteaptă în continuare confirmări, infirmări care să mențină aprins focul și visul cunoaterii Universului chiar și printr-o poveste SF! De aceea vă propun ca împreună să ațățăm focul, să visăm și să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Am înfrățit roboți din lumi diferite ca să apere Pămăntul și oamenii lui. Febra cunoașterii a dus la apariția unei adevărate industrii a Science Fiction-ului; mii de autori, milioane de volume de SF și milioane de cititori. Cred că milioanele de cititori ai SF așteaptă în continuare confirmări, infirmări care să mențină aprins focul și visul cunoaterii Universului chiar și printr-o poveste SF! De aceea vă propun ca împreună să ațățăm focul, să visăm și să trăim un eveniment Cosmic, unic
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă parte, sufletul său este lumină dintâi, creatoare a unei noi lumi: a încerca să-i privești această lumină de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi inimi cu arìpe./ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe. Astfel, poezia gânditoare ne transpune fulgerător într-o lume a celei mai înalte eliberări spirituale. Fenomenologia receptării poeziei Cititorul luminat receptează o poezie cu ajutorul intuiției metafizice prin două apriorisme: un apriorism înnăscut constituit de necesitatea armoniei pentru ființa umană și, aparent paradoxal, năzuința eliberării din sistemul limitelor, pe de altă parte, un apriorism "secundar", adică o matrice formativă, dobândită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
operă de artă în general, omul receptează coerența sau incoerența, armonia sau dizarmonia, adică factorul care îi induce certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul secundar, el este, pe de o parte, cel al originilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni, este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Schumann. În ce privește experiența culturii poetice, artistice, filozofice acestea fie modulează actul receptării la prima lectură, intuind implicațiile din cele trei domenii în poemul respectiv, fie la lecturi ulterioare, mai ales când poemul este deschis polisemic, îmbogățind nuanțele, văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poemul respectiv, fie la lecturi ulterioare, mai ales când poemul este deschis polisemic, îmbogățind nuanțele, văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie pentru a izbucni artezian odată cu decriptarea. Dar, de pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muzicale, iar versurile și strofele modulate și orchestrare între ele similar frazelor muzicale, întregul poem devine o piesă simfonică. Pe inefabilul melodicității, se desfășoară tensiunile spațiale, temporale și cele ideatice, intim intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării eu-existență. Grecii recitau cuvintele însoțite de cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]