8,186 matches
-
din moment ce pentru o mare parte a populației munca a încetat chiar să mai fie coloana vertabrală a identității lor profesionale și existențiale, putându-se trăi bine și fără muncă, motivația și-a pierdut mult din importanță. Oricât ar părea de ciudat, ambele poziții sunt la fel de îndreptățite, chiar dacă par a fi, cel puțin la prima vedere, contradictorii. Tocmai în această aparentă contradicție își are originea nevoia de a întreprinde demersuri teoretice și investigații practice aprofundate asupra adevăratului rol al motivației în activitățile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și-ncolo prin provincii”. Prin „drumuri” vom Înțelege drumuri nepietruite, diguri pe care se putea călători, poteci forestiere, foste drumuri romane, diferite căi de circulație cu taxă, mai mult sau mai puțin bine pavate, precum și un Întreg ansamblu de drumuri ciudat denumite: „verzi”, „albe”, „maronii”, „adâncite”, „ferate”, „de slujbă” etc. Povestiri captivante Înțesate cu anecdote, cu glume și cu amintiri alcătuiesc un tablou „pitoresc” al Franței, bogat În culori și În arome, cu „datinile și obiceiurile” sale, cu ordinele religioase, confreriile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
marilor tradiții care au făurit lumea, În secolele al V-lea și al VI-lea Î.Hr. Peste această izolare absolută, creștinismul a organizat și creat o legătură „non-relațională” care va deveni forma de acosmism a popoarelor paria. Or, foarte ciudat, analiza omului modern „aruncat În el Însuși” pe care ne-o propune Arendt seamănă aproape cuvânt cu cuvânt cu descrierea sălbaticului de către Rousseau În Discurs asupra originii inegalității Între oameni: „Sălbaticul trăiește În el Însuși, pe când omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cum este cea a indienilor Aché din Paraguay (Veenhoven și Ewing, coordonatori, 1976, tom 4, pp. 351-403). Fără Îndoială, nu este surprinzător să constatăm o ignoranță care reflectă adesea o lipsă de interes față de atitudinile discriminatorii, de vreme ce comunitatea internațională rămâne ciudat de pasivă chiar și atunci când ecranele televizoarelor ne aduc În fața ochilor, zi după zi, Îngrozitoare masacre de bărbați, femei și copii. Astfel de atitudini pot fi etnocidare sau genocidare, conform terminologiei propuse de Robert Jaulin, care Înlocuiește În mod salutar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
hibridarea este cel mai adesea prezentată drept pierderea unei identități, fie ea etnică sau culturală, Însă cu puternică Încărcătură „națională”, ce ar fi trebuit păstrată. Termenul are de obicei conotații În domeniul moral și este utilizat cu sens negativ. ν Ciudat este că, În franceză, cuvântul hybride, atestat prima oară În secolul al XVI-lea, este el Însuși un hibrid ce provine dintr-o formă latină atestată, deși de origine obscură, Încrucișată cu un cuvânt grecesc, și el de origine obscură
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o dovedește Îndeajuns. Descriind violențele xenofobe ale unor locuitori din Guadelupa Îndreptate Împotriva unor dominicani (septembrie 1979 și decembrie 1981), Laënnec Hurbon (Hurbon, 1983, p. 1990) remarcă: „Dar toate acestea nu seamănă cumva cu rasismul? Și dacă da, nu este ciudat? Căci ne aflăm În prezența practicilor și discursurilor a două grupuri de populații negre. Poate că se va putea verifica din nou că rasismului puțin Îi pasă de problema rasei”. Ceea ce nu ne va surprinde, dacă ne amintim că, din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a obiectului, perceperea lui prin intermediul unei rețele de scheme și de elemente de calificare și descriere (norme, precizări, aproximări, poetizări etc.), precum și naturalizarea acestora (sau folosirea obiectivă a noilor cogniții, elaborate În timpul și după perceperea selectivă a obiectului nou sau ciudat). Cât privește ancorarea, aceasta presupune punerea În aplicare ușor modificată sau, dimpotrivă, alterarea completă a reprezentărilor existente În mintea actorului confruntat cu un obiect problematic sau straniu. Ea trimite la varietatea (legată de pluralitatea inserțiilor sociale și a modurilor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
autohton, aflat în plin proces de adaptare, schimbare și racordare la marele trend european. Altul trăiește într-o adevărată junglă urbană, unde a fi normal și a avea reacții civice de tip occidental te poate transforma într-un paria, un ciudat, și-ți poate periclita siguranța fizică. Enervările noastre provin din faptul că, atât conștient, cât și inconștient, comparăm societatea românească cu cele în care am trăit perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Această viață, în ceea ce noi considerăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
s-a transformat într-un circ grotesc, superficial, cu accente de vrăjitorie modernă. Episcopi ai BOR pozează pe micile ecrane alături de interlopi gen GB (te las să ghicești cine se ascunde sub sigla Great Britain). Ziare ce practică un amestec ciudat de new-age și de ortodoxie își dublează tirajele („Doriți și «Asul Verde»?“, întreabă vânzătorul pe cumpărătorii de o „anumită vârstă“ ai revistelor „people“, „Asul Verde“ fiind un ziar unde se amestecă reportaje la mănăstiri, cu icoane făcătoare de minuni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
despre colegul meu. În aceste două camere suntem de obicei trei persoane: eu, o colegă și un coleg. Acesta din urmă este însă o mare figură. Uneori îl simpatizez, alteori mă calcă pe nervi. Depinde, evident, și de dispoziția mea (ciudat cum îi receptăm pe apropiații noștri prin prisma unor detalii / evenimente care nu au nimic a face cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
12 iulie, în care îmi vorbești despre „fenomenul“ nunților transmise la TVȚ E o noutate ceea ce îmi spui, dar nu mă surprinde deloc. Neavând TV, nefiind deci „în rândul lumii“, nu mă pot bucura de deliciile acestei emisiuni. Apropo, este ciudat cum un cablu optic și 50 de canale purtătoare de semnal video (definiție tehnică) au ajuns să ne condiționeze viața. În schimb, am laptop cu DVD player. Actuala prietenă a fratelui meu filmează din când în când pe la nunți, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în minte astăzi. Spunea: „Într-o zi s-ar putea să-ți fie rușine cu mine”. Se referea la faptul că nu avea educație superioară și la mijloacele de trai modeste pe care ni le putea oferi. M-am simțit ciudat și nu am spus prea multe. Ei bine, nu mi-a fost niciodată rușine cu el; de fapt, a avut întotdeauna ceva la înălțimea căruia simțeau că nu pot să mă ridic, corectitudinea și bunătatea lui în relațiile cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
e o scuză). O altă premieră mondială a umplut sala celui mai mare cinematograf din Cluj - Puffball, în regia britanicului Nicolas Roeg, legendarul director de imagine al unor filme precum Dr. Zhivago sau Fahrenheit 451. Puffball e un film destul de ciudat, cu magie neagră, instincte dezlănțuite, obsesii și dureri nevindecabile, un film în care iubirea învinge până la urmă, cam neconvingător și patetic. În loc de plăcerea de a vedea un film pentru prima dată în lume („un gest de cinema pur“, așa cum precizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Fata cade pradă corectitudinii politice, apucă mânerele și împige. Căruciorul e greu și nu poate ține linia dreaptă. Țiganca vociferează, dă indicații. Pe partea cealaltă de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta mai împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și nu mai poate împinge. Țiganca urlă disperată să n-o lase în mijlocul drumului și aruncă niște blesteme pe care, din fericire, fata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
noi“. L-am întrebat pe Adrian Iorgulescu, prin intermediul Biroului său de presă, de ce a făcut această afirmație, din moment ce Marius Șolea a fost doar detașat la Secretariatul de Stat pentru Culte, aflat în cadrul Ministerului Culturii. Ni s-a răspuns cel puțin ciudat: „Nu cunoaștem contextul în care au fost puse întrebările, dar presupunem că răspunsurile domnului ministru vizau faptul că Secretariatul de stat pentru Culte funcționează la o altă adresă decât Ministerul Culturii și Cultelor. Altfel spus, domnul Marius Marian Șolea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
esențială: funcționarul sovietic. În prima zi, inginerul nostru a venit cu 5 minute înainte de ora stabilită, însă directorul cu care-și dăduse întâlnire nu veni nici peste o oră, nici peste două. „Cum, Gennosse Polâhaev (directorulă n-a venit încă? Ciudat“ - îl ironiza Skumbrievici. De unde să știe bietul neamț că Polâhaev „era plecat (7 zileă la Moscova să intervină în chestiunea localului“, iar cel care trebuia să se ocupe de el era asaltat de problema „reorganizării învățământului sindical“. Așa că bietul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pentru a separa părțile ce au fost legate într-un mod complex? Sau această opoziție dramatică „de sus în jos - de jos în sus” este ea însăși înșelătoare? Obiecția lui Culler la modelul lui Barthes este simplă, dar fundamentală: Este ciudat, dar modelul rămîne atomistic, prin lipsa oricărei specificări cu privire la încotro ne îndreptăm în timp ce adunăm nuclee și sateliți, grupîndu-i în secvențe...Iar Chatman poate să indice ca nucleu propoziția Pe vremuri era un maidan acolo numai pentru că are o oarecare idee
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prezentări destul de amănunțite ale unor momente din copilărie, de asemenea trăirile adolescentine ale lui Pnin, deseori limitate temporal și întrerupte în mod repetat de „prolepse” extrem de lungi privind viața lui Pnin între 1950 și 1951, și - ceea ce pare cel mai ciudat - foarte puține referiri la ce se întîmplă de-a lungul unei perioade lungi de timp, din 1920 pînă în 1950. Și, în special, timpul gramatical și datarea cronologică din primele pagini ne silesc să-l vedem pe Pnin, cel din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dacă Ralph voia s-o scutească de această grijă, n-avea decît (7). Isabel își pusese în gînd să fie cît mai răbdătoare și mai indulgentă (8). Probabil că el observase acest fapt și, prin urmare, era cu atît mai ciudat că nu zicea nimic (9). După ce trecură trei zile fără ca Ralph să pomenească ceva, tînăra noastră s-a plictisit să mai aștepte; oricît i-ar fi fost de neplăcut, putea cel puțin să îndeplinească o formă (10). Pentru noi, care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lupta cu două fetițe. În timp ce una de odihnește lângă ușa închisă a camerei 207, cu hainele în dezordine și pumnul strâns în jurul unei petale galbene, cealaltă pare gata de atac, cu părul lung, ridicat în șuvițe groase spre tavan, semănând ciudat cu crengile rupte și golașe de pe jos, folosite ca arme în înfruntarea cu monstruoasa floare, așteptând în capul scărilor. Expus la Tate Gallery, în Londra, inspirat de muzica lui Mozart, pe care Ernst și Tanning o ascultau în serile călduroase
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cine are [posedă] bani bea și mănâncă, cine nu, stă și se uită (Creangă); (3) Cine are bea și mănâncă; cine nu, stă și se uită (Zanne); (4) Noi avem [există, se află la noi] în veacul nostru acel fel ciudat de barzi, Care cearcă prin poeme să devie cumularzi (Eminescu); (5) Aveți [se află, există] pe acolo astfel de...?; (6) Îmbracă-te iute în pielea cea de urs pe care o ai [ai moștenit-o] de la tată-tău (Creangă); (7
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a avea, am selectat câteva situații în care se poate folosi și a fi, pentru a sublinia zona semantică pe care aceste verbe o au în comun − existența, configurația spațială/localizarea: (4) Noi avem/ Sunt în veacul nostru acel fel ciudat de barzi (5) Aveți/Sunt pe acolo astfel de...? (11) Adă-mi aice hărțile cele mici, ce le ai la tine/ce sunt la tine (20) Am mâinile reci/ Mâinile îmi sunt reci (21) Pe copiii tăi îi am mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Așa este și astăzi. Părintele Antonie, starețul, este tânăr și sfios ca o fecioară, însă totodată sever și autoritar prin felul său special de a te privi senin, cu o liniște de dincolo de lume. Are numele de familie Jeflea, și ciudat, s-a născut chiar în satul Jeflești, comuna Vidra, din județul Alba. De la 11 ani a fost paraclisier în biserica din satul Crai Nou, unde s-a mutat cu părinții, și a făcut mereu naveta între școală, mănăstirea Timișeni și
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
invenție tehnică, ordinatorul transformă învățarea tradițională a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
presiunea inabilă și brutală a cenzorilor sau datorită vehemenței revistei lui E. Barbu și Vadim Tudor, Luceafărul, care, În spiritul trist-revanșard al autorului Groapei, un prozator autentic, s-a Înregimentat În falsul „elan patriotic” al regimului, ultima diversiune ceaușistă și, ciudat, prima mișcare populistă În politica românească, ce continuă și azi la anumite nivele! Dar... ea, această unitate a vârfurilor literare - care azi s-a pierdut! - nu a reușit mereu În comparație cu sistemele politice similare de la nordul României, să producă nici un fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]