7,719 matches
-
trei grupuri principale: creștin-democrații, liberalii, și social-democrații. Alte partide notabile s-au înființat mult după jumătatea secolului al XX-lea, în principal în jurul unor tematici lingvistice, naționaliste sau ecologiste sau pe agende liberale de nișă. O serie de guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de contaminarea alimentelor. A apărut o „coaliție-curcubeu” de șase partide: liberali, verzi și social democrați flamanzi și francofoni. Ulterior, „coaliția violet” a
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de contaminarea alimentelor. A apărut o „coaliție-curcubeu” de șase partide: liberali, verzi și social democrați flamanzi și francofoni. Ulterior, „coaliția violet” a liberalilor și social-democraților s-a format în urma dispariției din Parlament a verzilor după alegerile din 2003. Guvernul condus de premierul Guy Verhofstadt între 1999 și 2007 a guvernat cu bugete echilibrate, cu unele reforme fiscale, o reformă a
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
crimelor de război și erau mai indulgente cu utilizarea drogurilor ușoare. Restricțiile asupra eutanasiei au fost reduse și căsătoriile între persoane de același sex au fost legalizate. Guvernul a promovat diplomația activă în Africa și s-a opus invadării Irakului. Coaliția lui Verhofstadt a obținut rezultate slabe în alegerile din iunie 2007. Timp de peste un an, țara s-a aflat într-o criză politică. Această criză a fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
s-a aflat într-o criză politică. Această criză a fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei. Din 2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
al Consiliului European la 2009, el a prezentat demisia guvernului la 2009. După câteva ore, a depus jurământul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme. La 2010, Leterme a oferit din nou demisia guvernului după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la guvernare, iar la 2010 regele Albert i-a acceptat demisia. Alegerile legislative din Belgia din 2010 au făcut din gruparea naționalistă flamandă N-VA cel mai mare partid din Flandra, și din Partidul Socialist cel
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională, separându-se din Ceho-Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut Germania, cu coaliția lui Hitler. Restul teritoriului ceh a fost ocupat de Germania, care l-a transformat în așa-numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei. Protectoratul a fost declarat parte a celui de al Treilea Reich, iar președintele și primul ministru au fost
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
atitudine populară favorabilă față de URSS, datorită rolului sovieticilor în eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația germană. În alegerile din 1946, comuniștii au obținut 38% din voturi și au devenit cel mai mare partid din parlamentul cehoslovac. Ei au format un guvern de coaliție cu alte partide din Frontul Național și au acționat rapid pentru a-și consolida puterea. Pasul decisiv a avut loc în februarie 1948, într-un șir de evenimente caracterizate de comuniști ca „revoluție” și de anticomuniști ca o „preluare a
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Camerunul francez și Cameroons-urile britanice în 1919. În 1960, Camerunul francez și-a declarat independența, devenind republica Camerun. În 1961 i s-a alăturat partea sudică a Camerunului britanic. Restul Camerunului britanic a fost încorporat în Nigeria. Noul guvern de coaliție a fost condus de Ahmadou Ahidjo, care a anihilat grupurile rebele rămase dinainte de câștigarea independenței. Ahidjo s-a retras în 1982 și a fost înlocuit de actualul președinte, Paul Biya. Acesta a câștigat numeroase alegeri, deși s-au semnalat unele
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
implicațiile acestui comportament trebuie încă înțelese, deoarece multe specii nu au fost studiate complet. Se pare că relațiile de excitare sexuală între indivizi de același sex iau naștere de multe ori în contexte de joacă, de dominare și formare de coaliții. Conform lui Bagemihl, "regnul animal are o mult mai mare diversitate sexuală - inclusiv homosexualitate, bisexualitate și sex nereproductiv - decât comunitatea științifică și societatea acceptaseră anterior". Potrivit lui Nathan Bailey, biolog specializat în evoluția speciilor, din cadrul Universității California, comportamentul homosexual este rezultatul
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
statului, cât și al Guvernului. Din martie 2014, această poziție este deținută de Michelle Bachelet Jeria, la al doilea mandat (după cel din 11 March 2006 - 11 March 2010), care este membru al unui partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat consecutiv. Președintele țării numește miniștrii, iar guvernele provinciilor chiliene sunt conduse de către guvernatori
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
conduse de către guvernatori. Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binom a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent, cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt: Un alt partid cu o reprezentare minoră este "Partidul Independent Regional". " Inclusiv Teritoriul Antarctic Chilian, măsurând 1.382.291,1 km" " Estimare la 30 iunie 2006 - Compendiu
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binom a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent, cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt: Un alt partid cu o reprezentare minoră este "Partidul Independent Regional". " Inclusiv Teritoriul Antarctic Chilian, măsurând 1.382.291,1 km" " Estimare la 30 iunie 2006 - Compendiu Statistic 2006" Cu un trecut economic dezastruos, cunoscând multiple dictaturi
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
din Haiti. Președinte al statului devine preotul Jean-Bertrand Aristide, sub controlul ONU. Septembrie 1991: puci militar. Aristide e nevoit să fugă în Venezuela, iar mai târziu în SUA. 1994: Aristide revine în funcția de președinte de stat. În 1995, o coaliție în frunte cu partidul lui Aristide „Lavalas” câștigă alegerile parlamentare. 1996: René Préval, care până atunci fusese prim-ministru, devine președinte. 2000: Aristide este reales președinte. Situație de război civil în tot Haiti. 2004: Aristide este din nou alungat. Pentru
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
săi și o facțiune stalinistă loială Moscovei, condusă de generalul Huson Austin. CIA precizează că la aceasta au participat 50 de consilieri militari cubanezi și 700 de muncitori înarmați. După șase zile, insula a fost invadată de o forță de coaliție formată din trupe americane, dominicane și a altor cinci state caraibiene. Acțiunea militară ("Operation Urgent Fury") a fost declanșată la cererea primului ministru de Dominica, Eugenia Charles. Mai târziu, guvernatorul-general al Grenadei, Paul Scoon, a recunoscut că a cerut invazia
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
a încetat să mai existe. În 1992, Kirghiztan a aderat la ONU și la OSCE. „Revoluția Lalelelor”, de după alegerile parlamentare din martie 2005, l-a obligat pe președintele Akaev să demisioneze la 4 aprilie 2005. Liderii opoziției au format o coaliție și un nou guvern condus de președintele Kurmanbek Bakiev și de primul ministru Feliks Kulov. Stabilitatea politică a rămas subțire, însă, diferite grupări și facțiuni suspectate de legături cu crima organizată dând lupte pentru putere. Trei dintre cei 75 de
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
avea o influență redusă asupra Ucrainei. Hrușciov a fost ales în sovietul muncitoresc din Rutcenkovo, iar în mai a devenit președintele sovietului. El s-a alăturat bolșevicilor abia în 1918, an în care Războiul Civil Rus, între bolșevici și o coaliție de adversari ai acestora, denumită Armata Albă, a căpătat amploare. Biograful sugerează că întârzierea lui Hrușciov în a se ralia bolșevicilor a fost cauzată de faptul că el se simțea mai aproape de menșevici, care acordau prioritate progresului economic, în timp ce bolșevicii
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
declanșată de armata franceză în Libia, De asemenea, nave americane au lansat primele rachete asupra Libiei, iar un submarin britanic a lansat mai multe rachete Tomahawk spre artileria antiaeriană a Libiei. Rusia și China și-au exprimat regretul față de bombardamentele coaliției internaționale din Libia.. După câteva operațiuni militare împotriva orașelor controlate de guvernul socialist, ele sunt capturate și Gaddafi este ucis, marcând victoria revoluționarilor libieni, susținuți de NATO. Vezi și: Libia este în prezent guvernată de Consiliul Național de Tranziție. Vezi
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
secolului al XX-lea, o mișcare puternică de independență a lovit Africa, Nigeria devenind astfel un stat independent în anul 1960. Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența față de Marea Britanie. La conducerea guvernul nigerian a ajuns o coaliție de partide conservatoare: Partidul National Nigerian, un partid dominat de locuitorii din nord și cei afiliați credinței islamice, precum și Consiliul Național al Nigeriei și Camerunului condus de Nnamdi Azikiwe, un partid afiliat etniei Igbo și credinței creștine. Azikiwe a devenit
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
nu a avut succes în totalitate: deși complotiștii au reușit să ucidă pe prim-ministrul Abubakar Tafawa Balewa, premierul Ahmadu Bello al regiunii de nord și premierul Ladoke Akintola din regiunea de vest, aceștia nu au reușit să formeze o coaliție de guvernare. Prin urmare, președintele Nwafor Orizu a predat controlul guvernului armatei, sub comanda generalului Johnson Aguiyi-Ironsi. Mai târziu în 1966 a avut loc o contra-lovitură de stat susținută în principal de către ofițeri militari din regiunea nordică, locotenent-colonelul Yakubu Gowon
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
politice. (4 lovituri de stat eșuate în 1981 1982) și de stagnare economică. Alegerile legislative din 1991 și 1996, în ciuda fărâmițării politice între mai multe partide, par a crea premisele revenirii la normalitate, din 25 mai 2000, sunt câștigate de coaliția "Noului Front", aflată în opoziție (32 din cele 51 de locuri din Parlament) condusă de fostul președinte, Ronald Venetiaan (1991 -1996), care în primii doi ani ai mandatului său reușește să asigure o oarecare stabilitate economică a țării, greu încercată
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
durat până la debutul regimului autoritar condus de Augusto B. Leguía. Marea criză economică a cauzat prăbușirea lui Leguía, tulburările politice au reînnoit, și a apărut Alianța Populară American Revoluționară (APRA). În următoarele trei decenii a urmat rivalitatea organizației și o coaliție între elită și politica militară Peruviană. În 1968, Forțele Armate, condusă de generalul Juan Velasco Alvarado, a organizat o lovitură de stat împotriva președintelui Fernando Belaunde. Noul regim a întreprins reforme radicale menite să favorizeze dezvoltarea, dar nu a reușit
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
dinastiei Ming, capitala Chinei a fost mutată de la Nanjing la Beijing. În timpul dinastiei Ming, filosofi, cum ar fi Wang Yangming au analizat și extins neo-confucianismul, formulând conceptele de individualism și moralitate înnăscută. În 1644, Beijingul a fost capturat de către o coaliție de forțe rebele, conduse de Li Zicheng, un funcționar minor Ming, care a condus o revoltă țărănească. Ultimul împărat Ming, Chongzhen, s-a sinucis atunci când orașul a căzut. Dinastia manciuriană Qing, aflată în alință cu generalul dinastiei Ming. Wu Sangui
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
vechilor epiroți, "molossus", dar Šarplaninec a fost recunoscută ca rasă de sine stătătoare abia în 1939 sub numele de „ciobănesc iliric”, iar din 1956 a primit denumirea de "Šarplaninec". Macedonia este o democrație parlamentară cu un guvern format de o coaliție de partide din parlamentul unicameral () și cu o putere judecătorească independentă cu o . Ansamblul este format din 120 de locuri, iar membrii sunt aleși la fiecare patru ani. Rolul președintelui Republicii este mai mult ceremonial, puterea reală stând în mâinile
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Macedonia a trecut printr-o schimbare de guvernare relativ liniștită și democratică după . Alegerile au fost marcate de o victorie decisivă a partidului de centru-dreapta VMRO-DPMNE, condus de Nikola Gruevski. Decizia lui Gruevski de a include în noul guvern , în locul coaliției între și , care câștigase majoritatea voturilor minorității albaneze, a declanșat proteste în zona majoritar albaneză a țării. Cu toate acestea, s-a stabilit ulterior un dialog între Uniunea Democrată pentru Integrare și partidul VMRO-DMPNE în încercarea de a discuta divergențele
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
pentru Integrare și partidul VMRO-DMPNE în încercarea de a discuta divergențele dintre cele două părți și pentru a sprijini aspirațiile europene și euro-atlantice ale țării. După alegerile parlamentare anticipate din 2008, VMRO-DPMNE și Uniunea Democrată pentru Integrare au format o coaliție de guvernare în Macedonia. În aprilie 2009, alegerile prezidențiale și locale din țară s-au desfășurat în mod pașnic, ceea ce a fost crucial pentru aspirațiile Macedoniei de aderare la UE. Partidul conservator de guvernământ VMRO-DPMNE a câștigat alegerile locale și
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]