6,859 matches
-
Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de arestări, epurări și procese. Polonezii au avut și noroc: Gomu³ka a rezistat interogatoriului, refuzând să semneze o confesiune falsă; dosarul nu era instrumentat când Stalin a murit, iar Beria, omul lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată Începe. În fine, unii lideri sovietici au considerat că este imprudent să distrugă Încă din primii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale legăturilor lui Slánský cu CIA, iar Gottwald a cedat. La 23 noiembrie 1951 Slánský a fost arestat; i-au urmat, În câteva zile, comuniștii evrei de marcă aflați Încă În libertate. Serviciile secrete și-au propus apoi să obțină confesiuni și „dovezi” de la numeroșii lor prizonieri pentru a construi un dosar solid Împotriva lui Slánský și a colaboratorilor lui. Cum victimele au rezistat eroic (mai ales Însuși fostul secretar general), deși au fost torturate cu barbarie, misiunea le-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazul În care unul dintre acuzați ar fi retractat declarațiile anterioare, precum Kostov. Nu a fost nevoie. Procesul s-a desfășurat Între 20 și 27 noiembrie 1952. Conform precedentului Împământenit, acuzații erau Învinuiți de fapte și afirmații fictive (pe baza confesiunilor smulse cu forța de la alți martori, inclusiv de la ceilalți acuzați); au fost inculpați și de fapte comise, dar cărora li se atribuiau semnificații noi (trei dintre ei au fost inculpați că au favorizat Israelul În acordurile comerciale, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
5 martie 1953, Înainte de a fi luat o decizie. Prejudecățile lui Stalin nu necesită o explicație: În Rusia și În estul Europei, antisemitismul era avantajos În sine. Mai interesant este obiectivul lui Stalin În orchestrarea acestor parodii de epurări, rechizitorii, confesiuni și procese. Ce nevoie avea dictatorul sovietic de procese? Moscova putea elimina pe oricine dorea, oriunde În blocul sovietic, prin „măsuri administrative”. Prin comparație, procesele par complicate; mărturiile și confesiunile evident false, persecuția fățișă a anumitor indivizi și categorii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiectivul lui Stalin În orchestrarea acestor parodii de epurări, rechizitorii, confesiuni și procese. Ce nevoie avea dictatorul sovietic de procese? Moscova putea elimina pe oricine dorea, oriunde În blocul sovietic, prin „măsuri administrative”. Prin comparație, procesele par complicate; mărturiile și confesiunile evident false, persecuția fățișă a anumitor indivizi și categorii sociale nu erau deloc făcute să-i convingă pe observatorii străini de buna-credință a procedurilor judiciare sovietice. Dar procesele-spectacol din blocul comunist nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai teme de schimbare și nu se opune liberal-democrației, economiei mixte, științei moderne, gândirii raționale - nici măcar politicii seculare. S-au făcut primii pași - foarte timizi - spre reconcilierea cu celelalte confesiuni creștine și s-a recunoscut Întrucâtva - nu complet - că stătea În puterea Bisericii să descurajeze antisemitismul prin reformularea ideii mai vechi că evreii l-au ucis pe Iisus. Mai presus de orice, Biserica Catolică nu mai era un suporter al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ultimii ani: jurnaliști, crainici, eseiști, romancieri, dramaturgi, regizori de film sau lideri ai studenților 15. De urmărirea și epurarea acestor intelectuali se ocupau funcționari mărunți, polițiști și activiști de partid - adesea chiar colegii victimelor. Scopul lor era să extragă confesiuni meschine, nu atât pentru a-și incrimina victimele, cât pentru a le umili, făcându-le să participe astfel la autosubjugarea unei societăți răzvrătite. Mesajul propagat era că țara suferise În 1968 o psihoză În masă, că „falși profeți” exploataseră isteria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției erau pline de „confesiuni” utile, iar comuniștii reformiști fuseseră exilați sau reduși la tăcere: „ordinea”, cum scria o victimă a normalizării Într-un eseu amar și strălucit, fusese „restabilită”16. Unde de protest au traversat blocul comunist. La 25 august 1968, printre demonstranții din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
detalii, dar nu depășea ca fervoare morală și impact emoțional alte scrieri cu greutatea experienței: Călătoria În vâltoare a Evgheniei Ginzburg, publicată În 1967; memoriile Margaretei Buber-Neumann din lagărele sovietice și naziste, apărute pentru prima oară În germană În 1957; confesiunea amară a unei credințe rătăcite, scrisă de Wolfgang Leonhard În 1955, sau demistificarea chiar mai timpurie a Uniunii Sovietice de către Victor Serge și Boris Souvarine 1. Dar venea la momentul oportun. Criticii intelectuali ai comunismului n-au lipsit niciodată, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opoziția sa față de „iluziile consumismului”, considerând că reeducarea populației În acest sens cădea În sarcina partidului conducător. Opoziția anticomunistă propriu-zisă din RDG tindea să se coaguleze, ca și În Polonia, În jurul bisericilor - În cazul Germaniei, Bund der Evangelischen Kirchen, de confesiune protestantă. Aici, noul limbaj al drepturilor și libertăților era vecin cu cel al credinței creștine și (din nou, ca și În Polonia) era Întărit prin asociere cu singura instituție presocialistă care supraviețuise. Influența Bisericii explică și importanța acordată problemei „păcii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face mai obiectiv și nici mai puțin pasionat. Într-un cuvânt, misiunea de istoric e subminată de aceea de cunoscător „de la sursă” al evenimentelor. Postwar s-ar fi putut circumscrie cu ușurință listei lucrărilor de „istorie recentă”, În care mărturisirea, confesiunea, memoria și, Într-un cuvânt, subiectivitatea joacă roluri de prim-plan. Tony Judt respinge o asemenea postură, revendicându-se tradiției unor istorici precum Eric Hobsbawm, George Lichtheim, A.J. Taylor sau François Furet, autori ai unor excepționale sinteze privind una
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
77; Romul Munteanu, Adela Popescu - o poetă necunoscută, „Meridian”, 1993, 288; Dionisie Mirea [D. Micu], Refuzul inerției, L, 1993, 48; Teodor Vârgolici, Un volum de poezii plurilingv, ALA, 1994, 232; Ștefan Cazimir, „Între noi, timpul”, ALA, 1999, 485; Ștefan Hostiuc, Confesiuni „Poesis”: Adela Popescu, PSS, 2003, 10-12. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
himere, sculptorul le desenează neîncetat ca un exercițiu de digitație plastică, reluat obsesiv în căutarea acelei armonii care nu se lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar "bântuie" întreaga operă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare parte din eseurile din cuprinsul acestei cărți au fost publicate În presa literară În ultimii 15 ani. Autorul „O carte... o consemnare a neputinței omului de a-și Învinge slăbiciunile și Îndrăznește să se elibereze de ele printr-o confesiune mascată, prin intermediul unei metafore, da a unei figuri de stil, pentru că, În ultimă instanță, orice carte este altceva decât se crede, sau decât cred unii că poate fi. Fiecare om se regăsește, Într-un fel sau altul, pe sine, că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ea aruncă un nou văl de mister peste zonele cunoașterii. „... așa Îmbogățesc și eu Întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister...” Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” trebuie privită și din perspectiva că ea reprezintă o confesiune lirică a poetului. Ea se Înscrie pe linia unei arte poetice. Dincolo de semnificațiile filosofice, poezia exprimă o diferență Între gândirea rațională și gândirea poetică... creatoare de metafore... de imagini... Discursul liric este purtătorul unor trăiri cu totul deosebite. Cuvântul cheie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și umbre, glasuri și tăceri, București, 1996; ed. 2, postfață Matei Călinescu, Iași, 2003; Șapte povestiri fără una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în literatură, București, 1997; Reveniri, restituiri, revizuiri, București, 1999; Pro libertate, București, 1999; Confesiuni împotrivă, București, 2000; Alte întâlniri, București, 2000; În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001; O altă scrisoare pierdută, București, 2002; Consemnări în curs și la fine, Târgoviște, 2002; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, București, 2003; Tot pentru libertate, București, 2003. Ediții: V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
treizeci și opt de membri ai Camerei Reprezentanților i-au trimis lui Ford o petiție prin care îi cereau să discute cu Ceaușescu despre situația minorității maghiare din România. Pe aceștia îi îngrijorau, de asemenea, minoritățile religioase și în special confesiunile evanghelice protestante. Ei înțeleseseră că oamenii lor sînt hărțuiți și privați de multe din drepturile omului, mai ales în domeniile locuințelor, slujbelor, învățămîntului și educației religioase 1744. Printre semnatari erau Philip Crane și Larry McDonald, care aveau amîndoi, să militeze
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
departe la limpezirea unei forme incipiente a conștiinței identitare românești. Secolele al XV-lea și al XVI-lea sunt martorele succesive ale Începuturilor și biruinței scrisului în limba română, după cum titrează cartea semnată de P.P. Panaitescu (1965). Sub impulsul presiunii confesiunilor reformate care militau pentru necesitatea traducerii cuvântului divin din limbile sfinte pe graiul popoarelor, limba română se impune asupra celei slavone ca limbă literară, de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din Transilvania. Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de nobil a devenit confesiunea catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie de origine română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încercat să își depășească condiția de inferioritate prin acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu doar clerului unit cu Roma, ci tuturor mirenilor care vor accepta trecerea la confesiunea greco-romană. Cea de-a doua Diplomă leopoldină prevedea conferirea de drepturi civile integrale chiar și iogabilor care recunoșteau unirea bisericii cu Roma. Pe bună dreptate K. Hitchins (1987) atribuie Diplomei din 1701 implicații "cu adevărat revoluționare" (p. 35), întrucât oferea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al națiunii române categorie ale cărei granițe se fixează acum pentru a cuprinde românitatea în întregul ei, dincolo de diviziunile confesionale. Această fuzionare a celor două confesiuni în categoria singulară a națiunii române este sesizabilă și în Suplicile în care națiunea valahă din Transilvania își revendica egalitatea de drepturi cu celelalte trei națiuni politice în contextul restaurărilor demarate după moartea lui Iosif al II-lea. Eșecul acestor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cele ce urmează este tributar teoriei cadrelor sociale dezvoltată de M. Halbwachs (1992) [1925], a cărei principală inovație ideativă a constat în susținerea că memoria individuală este întotdeauna încadrată într-un context social (familie, grup de prieteni, colectiv profesional, confesiune religioasă etc.), în sensul că individul își amintește evenimente și experiențe din trecut doar prin prisma grupului, ca membru al unei colectivități sociale. Ca atare, cadrele sociale modelează memoria individului, conferindu-i un caracter perspectival grupal. Teoria cadrelor sociale ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cinci zile de studiu, excepție făcând zilele de joi și duminică, în care nu se țineau ore, din rațiuni religioase (ibidem). Tot în 1781 a fost emis Edictul de toleranță religioasă de către Iosif al II-lea, prin care conferea tuturor confesiunilor creștine de pe teritoriul imperiului dreptul de a-și exersa libertatea de cult. Obiectivul urmărit de edictul iosefin era de a transforma "creștinismul, pentru toate confesiunile, care se dușmăneau până acum, într-o religie a iubirii" (cf. Dumitran, 2004, p. 87
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]