13,488 matches
-
că-ți place doar alb sau negru, dar astea de un roșu viu sunt cât se poate de bune. De obicei n-aș da atâția bani pe așa ceva. Și ăsta a fost tare scump. Se prinde între picioare. Știi, a costat o sută de dolari și e așa de mic. Abia dacă îl simți. Cântărește-l și tu. Sunt cadouri pentru mine. Dar puteai fi și pentru tine. Mă gândeam să le încerc pe toate. Aici. În apartamentul meu. O să cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ban. Nici unul. Dacă aș fi putut să mă omor în noaptea aia, aș fi făcut-o. Dar sinuciderea, ca și aspirinele, ca orice altceva necesită bani, iar eu nu aveam nimic. Dacă nu ești cu adevărat curajos, sinuciderea te va costa întotdeauna câțiva bănuți. Am încercat cu pastilele Martinei. N-am putut să le înghit și nici n-am avut un strop de băutură să fac treaba așa cum trebuie. Pe la cinci dimineața am atins acel punct din care am simțit tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe puțin o mie. Și, am spus eu, întinzând un deget, și, mai am un Fiasco. Okay, ce e așa de amuzant? — Nimic. Îmi pare rău. Ești sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de-a doua zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Această a doua zăpadă a rămas albă și tare pentru mult mai mult timp. Era marfă de calitate superioară: evident că a costat mai mult. Zăpada i-a surprins pe toți, așa cum face în fiecare an. M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o să mai trecem, eu și Fiasco-ul. În ceea ce privește procesul - pentru conducere în stare de ebrietate sau, mai curând, pentru faptul de a fi posedat, în stare de ebrietate, un vehicul non-staționar - avocatul încearcă să amâne cazul sine die. Asta mă costă pe mine și îl îmbogățește pe el. E tehnica favorită și a celorlalți avocați pe care i-am angajat. Toți banii pe care-i mai am se duc pe taxele proceselor. Mi s-a rezervat același tratament inferior ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl zici despre mulți de acolo, și își trecea mâna prin el la intervale scurte, cu un aer satisfăcut, care trăda cât de mândru e de el. — Când are loc dezvelirea? zise uitându-se la un ceas, care probabil îl costase cât avansul meu primit pentru instalație. —La șapte jumătate, nu? Vreau să fie și Henry aici. Ai tu grijă să-l așteptăm, OK? David Stronge încuviință din cap și zise pe un ton servil: — Fără îndoială, Richard. —Spune-mi, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
verde deschis, Dumnezeule. Și Adrian. Ce fel de nume mai e și ăsta? —Ce nume ai prefera, Duggie? Am cotit pe Old Bond Street. Duggie se grăbea pe sub arcade, aruncând o privire nostalgică înspre magazinul cu ciocolată, unde fiecare trufă costă atât de mult, încât ai putea crede că au fost făcute personal de către un membru al familiei regale. — Ador locul ăsta, spuse, dar e prea dat naibii. Ce ziceai, scumpo? A, băieți. Părea și mai nostalgic. — Brad n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-am menționat, l-a alarmat. Lăsând asta deoparte, am mai băut niște șampanie. În curând, aveam să mă aștept să beau asta oriunde mă duceam: în pub, ceri niște șampanie. La barul din josul străzii o sticlă de Moët costă treizeci de lire, și, când ne-am întâlnit cu Belinda și Charles acolo să bem un pahar câteva seri în urmă, Charles a cerut două sticle fără ca măcar să se gândească. Nu, una fusese șampanie roz, deoarece era preferata Belindei. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ce nu mă-ntrebi cum am dormit, cum m-am trezit, ce-am visat? Dacă mai am bani să plătesc lumina? Dar cartofi în debara? Întreabă vreunul de viața asta care zici tu că-i frumoasă? Știi tu cât mă costă, la lună, medicamentele astea pe care le tot bag în mine?!“ „De la I.T.B. am început să scriu. Dintr-o dimineață când mi-am pierdut servieta... Făcusem o beție la un amic... O femeie pe care am revăzut-o după aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar de, mi-e greu, nu le înțelege, că eu, știi, am gabarit intelectual, le fac ca pentru președinte, da’ mi-e nepot și trebuie să-l ajut“). Suferim de-aceleași boli. Le tratăm însă cu pilule diferite. Ale lui costă triplu cât ale mele. „Scumpe, neică, dar face. N-am probleme. Beau, mănânc, mai și câte-o călăreală în zori, nici o problemă.“ Are câteva hectare de vie în Alba și „beau, ce să fac, nu pot, atât mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cafenea, Fermín insistă să luăm un taxi pînă la colegiul San Gabriel și să lăsăm metroul pentru altă zi, argumentînd că era o dimineață de mai mare dragul și că tunelurile sînt pentru șobolani. — Un taxi pînă la Sarriá costă probabil o avere, am obiectat eu. — SÎntem invitați de Casa de Economii pentru Cretini, mi-o reteză Fermín. Căci aici patriotul mi-a dat greșit restul și am făcut o afacere. Iar dumneata nu ești acuma bun de călătorit pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Un an mai tîrziu, cei trei arhitecți s-au prezentat În somptuoasele Încăperi de la hotelul Colón pentru a-i Înfățișa proiectul. Jausá, Însoțit de mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării În șase luni. Frederic Martorell, membru și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin care eram chemat la oaste și așteptînd un semn de viață de la Fermín. Trecuse o jumătate de ceas de la ora Închiderii și Încă nu știam nimic despre el. Am luat telefonul și am sunat la pensiunea din strada Joaquín Costa. A răspuns doña Encarna, care mi-a zis, cu un glas de rachiu, că nu-l mai văzuse pe Fermín din dimineața aceea. — Dacă nu apare În jumătate de oră, o să primească o cină rece, că doar aici nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se vedea că era nou-nouță. Mi s-a părut că avea un imprimeu cu balauri și castele. Lenjerie pentru copii. Julián s-a scuzat, spunînd că le obținuse la un preț excepțional, Însă că erau de calitatea Întîi. Cele neimprimate costau dublu, a argumentat el, și erau mai anoste. Pe hol era o masă de scris din lemn vechi, așezată cu fața spre panorama cu turnurile catedralei. Pe ea zăceau mașina Underwood pe care și-o cumpărase din avansul lui Cabestany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ani de zile și care, potrivit spuselor negustorului, Îi aparținuse lui Victor Hugo. Julián nu avusese niciodată un sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl vizita În fiecare zi. M-am Îmbrăcat pe furiș și am coborît la prăvălie. Stiloul costa o avere pe care n-o aveam, Însă negustorul mi-a zis că acceptă un cec În pesete, la orice bancă spaniolă care avea o filială la Paris. Înainte să moară, mama Îmi spusese că economisise ani de zile bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
separate printr-un zid de cel mult un metru, unde vecinii veneau să-și Întindă rufele la uscat. Nu mi-a luat prea mult să găsesc o clădire de pe latura cealaltă a grupului, a cărei fațadă dădea către strada Joaquín Costa, de unde puteam ajunge pe terasă și, de acolo, puteam să sar peste zid și să ajung la edificiul din Ronda de San Antonio astfel Încît nimeni să nu mă poată vedea intrînd sau ieșind din imobil. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întreba dacă aveam nevoie de ajutor, dacă putea face ceva. Din cînd În cînd, sîmbăta, mă duceam Împreună cu Julián să privim marea. Urcam pe terasă și o traversam pînă la clădirea lipită de a noastră, ieșind apoi În strada Joaquín Costa. De acolo coboram pînă În port, pe străduțele din Raval. Nimeni nu ne ieșea În cale. Se temeau de Julián, chiar și de la distanță. Uneori, ajungeam pînă la digul spargeval. Lui Julián Îi plăcea să se așeze pe stînci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de San Antonio, făcînd o mie de ocoluri și asigurîndu-mă că nici unul din zbirii lui Fumero nu mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de control, gard electric cuplat la tensiunea de 4000 de volți. Deținuți: unul singur! Numele lui: Rudolf Hess. Probabil că În legătură cu acest nume propriu notasem mai devreme adjectivul heib = fierbinte. Vârsta: În 1977 deținutul are 83 de ani. Încarcerarea lui costă 3 300 dolari pe zi. Un coșciug pregătit pentru el de multă vreme În subsolul penitenciarului așteaptă să pună În sfârșit capăt acestei cheltuieli administrate de către Aliați. Deținutul nu vorbește cu nimeni. Refuză să primească vizita soției și a fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
plimbat. am dat o marcă pe șase pietre de scăpărat și un fitil și am mai dat și o țigară pe două ace de prins pește. În piață se vindeau diferite lucruri de Îmbrăcăminte, alimente, o pâine de două kilograme costa 360 de lei sau 6 mărci bani germani. se puteau cumpăra tot felul de lucruri de mare preț dar, pe tutun nu pe bani. Carnet de regie: „Războiul e sufletul comerțului“ - ar putea să spună caporalul Bobocică În timp ce domnii Eden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i facă rost de una că i-o plătește. „Acu’, dacă i-am promis, i-am promis, da’ dă unde să-i duc io capră de cumpărat când el vrea să dea cinci șase sute de lei și o capră costă azi În jur de trei mii?“ „Așa de mult, bre?“ „Păi ce, e mult? Dacă porumbul costă două sute dubla! Da ăștia plecați mai dă mult la oraș n-are dă un‘ să știe și zice că vrei să-i speculezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
promis, da’ dă unde să-i duc io capră de cumpărat când el vrea să dea cinci șase sute de lei și o capră costă azi În jur de trei mii?“ „Așa de mult, bre?“ „Păi ce, e mult? Dacă porumbul costă două sute dubla! Da ăștia plecați mai dă mult la oraș n-are dă un‘ să știe și zice că vrei să-i speculezi dacă le ceri cât face. Așa că am luat-o pe-a mea să i-o duc. Pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă o sută un leu. Micuța băgă mâna în buzunarul șorțulețului, apoi o întinse tatei cu palma deschisă în mijlocul căreia trona un bănuț de metal. Un leu îl am eu, îmi mai dai matale o sută? Părinții se priviră zâmbind. Bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
voi înșivă să încercați să fiți conștienți întrebându-vă: Sunt în Astral? Apoi faceți un mic salt și dacă plutiți este pentru ca sunteți în Astral. Dacă mergeți pe stradă, de exemplu și deodată vă întâlniți cu o mulțime, nu va costă nimic să reflectați puțin, numai pentru câteva momente. Întrebați-vă pe voi înșivă: Sunt în Astral? Imediat, încercați aceasta: faceți un mic salt cu intenția de a pluti . Daca plutiți este pentru ca sunteți în Astral. Dacă, de exemplu, vedeți în
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
când ea a Început s-o poarte. Dar cea mai tare - cam de o mie de ori mai prestigioasă - este Birkin. M-a privit Întrebător, așa că am murmurat: —Mmm, arată minunat. Foarte frumoasă geantă. Elisa oftă. —Chiar că e. Asta costă probabil cam douăzeci de mii. Categoric merită. Am băut așa de repede Încât am Înghițit aiurea și m-am Înecat. —Cât e? Glumești. E imposibil! E o poșetă. Nu e o poșetă, Bette, e un mod de viață. Eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]