7,252 matches
-
Anastasia și mai familiar chiar Anastaso; și numai apropiindu-se de tron a primit numele mai sunător de Theophano, "pentru a arăta, spun panegiriștii săi că fusese aleasă de Dumnezeu". Era de o frumusețe ieșită din comun așa cum ne spun cronicarii acelor vremuri. Prin frumusetea ei, ea l-a vrăjit pe Roman al II-lea. Dar unde l-a întâlnit? Cum l-a cucerit?Nu se știe. Datorită prodigiosului ei noroc, unuia din acele concursuri de frumusețe care se obișnuia să
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
urmă, Roman al II-lea dădu ordin să li se lase același fel de trai pe cre-l avuseseră în Palatul Sacru. Dar ele erau pentru totdeauna moarte pentru lume și Theophano triumfa. Având în vedere acest comportament al Theophanei unii cronicari s-au gândit și la faptul că Roman al II-lea ar fi putut muri otrăvit chiar de mâna împărătesei. Pe 15 martie 693, împăratul Romanos al II-lea a murit în mod neașteptat, la vârsta de 26 de ani
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaneiates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea: „Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se purtau cu cei de-un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii și s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd că: aici s-a rugat Omar" Dar bazilica era oricum amenințată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonată de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului "au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu de mișcat din loc", adică rotonda "anastasis", care mai există, până la primul etaj, și azi. Afost un
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaniates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea:Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, romei, barbari. Ei se purtau ce cei de un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii si s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
-lea al Franței și a Ioanei de Navara. Isabela a fost sora a trei regi ai Franței: Ludovic al X-lea, Filip al V-lea, Carol al IV-lea. Isabela s-a născut la Paris la o dată incertă - pe baza cronicarilor și a datei căsătoriei ei, probabil că s-a născut între mai și noiembrie 1295. În Analele Wigmore scrie că s-a născut în 1292 și Piers Langtoft este de acord, susținând că ea avea 7 ani în 1299. Cronicarii
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
cronicarilor și a datei căsătoriei ei, probabil că s-a născut între mai și noiembrie 1295. În Analele Wigmore scrie că s-a născut în 1292 și Piers Langtoft este de acord, susținând că ea avea 7 ani în 1299. Cronicarii francezi Guillaume de Nangis și Thomas Walsingham o descriu ca având 12 de ani în momentul căsătoriei sale în ianuarie 1308, plasând astfel nașterea ei între ianuarie 1295 și până-n 1296. O dispensă papală dată de Clement al V-lea
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
la 25 ianuarie 1308. În momentul căsătoriei, Isabela în vârstă de doisprezece ani a fost descrisă de Geoffrey din Paris drept ""frumusețea frumuseților...în regat dacă nu în întreaga Europă."" Aceste cuvinte nu reprezentau doar politețe și lingușire din partea unui cronicar devreme ce tatăl și fratele Isabelei erau considerați bărbați frumoși în istoria literaturii iar Isabela semăna cu tatăl său și nu cu mama sa Ioana de Navara, o femeie grăsuță cu complexe. Eduard și Isabela au avut patru copii. Ca
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
fi avut alți doi fii, ale căror nume au fost mai târziu confundat de către cărturari în Ruklys și Rupeikis. În secolul al XIII-lea Lituania au avut puține contacte cu ținuturile străine. Numele lituaniene sunau obscur și nefamiliare pentru diferiți cronicari, care au modificat în așa fel încât să sune ca numele din limba lor maternă. Numele lui Mindaugas în texte istorice a fost înregistrat în diferite forme distorsionate: Mindowe în latină; Mindouwe, Myndow, Myndawe, și Mindaw în limba germană; Mendog
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
doar din puncte de vedere strategic. Cazul pentru apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan al XXII conform căreia Mindaugas s-a întors la păcat, precum și Cronica Galiția-Volînia. Cronicarul scrie că Mindaugas a continuat să practice păgânismul, făcând sacrificii pentru zeul său, prin ardere de cadavre, și efectuarea ritualurilor păgâne în public. Istoricii au subliniat posibilitatea de părtinire în acestă privință, deoarece Mindaugas a fost în război cu Volînia
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
nici situația politică din stăpânirile lui Al Kamil nu era prea clară. Diplomația lui Frederic s-a dovedit a fi bună. Sultanul, sensibil la cuvântul prieten, știind că în mod real împăratul era un simpatizant al musulmanilor, că așa cum spunea cronicarul Badr-Al-Din, se juca cu religia creștină, a înclinat spre un compromis. Era îndemnat să-l facă căci se simțea amenințat din pricina politicii mereu scimbătoare a conducătorului Armeniei Mari și de noul atabeg al Damascului, redevenit ostil lui Al Kamil. Doar
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Honterus publică la Brașov "Rudimenta cosmographiæ", lucrare apărută prima dată la Cracovia în 1530, ca manual de geografie și astronomie. Primele cărți medicale: În 1620 apare prima lucrare de istorie universală în limba română: "De-nceputul lumiei dentâi", scrisă de cronicarul Mihail Moxa (Moxalie). Cronicarul Miron Costin înregistrează apariția unei comete, precum și o eclipsă. O altă eclipsă este consemnată de Ion Neculce în "Letopisețul Țării Moldovei" (12 septembrie 1700). La încheierea misiunii diplomatice în Extremul Orient, Nicolae Milescu scrie "Itinerarul siberian
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
Rudimenta cosmographiæ", lucrare apărută prima dată la Cracovia în 1530, ca manual de geografie și astronomie. Primele cărți medicale: În 1620 apare prima lucrare de istorie universală în limba română: "De-nceputul lumiei dentâi", scrisă de cronicarul Mihail Moxa (Moxalie). Cronicarul Miron Costin înregistrează apariția unei comete, precum și o eclipsă. O altă eclipsă este consemnată de Ion Neculce în "Letopisețul Țării Moldovei" (12 septembrie 1700). La încheierea misiunii diplomatice în Extremul Orient, Nicolae Milescu scrie "Itinerarul siberian" și "Descrierea Chinei", lucrări
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
în care se află pietre funerare din secolul al XIX-lea, sculptate cu motivul soarele și luna și care au inscripții cu caractere chirilice. Pe un mormânt se află stema Moldovei, unele tradiții locale afirmând că acesta ar fi mormântul cronicarului Axinte Uricariul (c. 1670 - c. 1733). Alte morminte sunt atribuite comisului Panaite și boierului Ștefan Scânteie. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost construită din piatră, având formă de navă, cu altar semicircular. Ea este compartimentată în trei încăperi: pronaos
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
, născut cu numele laic arab de "Būlus ibn Makărijūs az Zaim al-Halabī", (în n. circa 1627, Alep - d. 30 ianuarie 1669, Tiflis, Georgia) a fost un cleric (arhidiacon), călător și cronicar ortodox sirian. S-a născut în orașul Alep (Siria), ca fiu al preotului Macarie Zaim, care provenea dintr-o familie săracă de creștini ortodocși sirieni. Tatăl său a fost numit ulterior în demnitățile de mitropolit de Alep (1635) și patriarh
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
, comuna Vima Mică, județul Maramureș datează din secolul XVIII . Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserică se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserică veche. Potrivit relatării cronicarului Kadar Jozsef, biserica satului a fost construită din lemn în anul 1778, în zona de vest a satului (după toate probabilitățile, în Văceni - n. n.), si a fost sfințită în numele îngerilor păzitori. Are două clopote; pe unul este imprimat portretul Sfintei
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
administrativ satul Cotul Boianului. Localitatea Lehăcenii Tăutului a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care
Lehăcenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316082_a_317411]
-
Lehăcenii Tăutului a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul
Lehăcenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316082_a_317411]
-
directe, prin urmarea modelului formelor artei arhaice și prin subordonarea materialului față de idee. De atunci, din 1969, Nicăpetre și-a urmat cu tenacitate destinul, afirmînd un tip de atitudine care nu admite compromisul în artă și un stil despre care cronicarii au scris că îmbină două estetici: una tradițională, prin modelul lui Michelangelo, și una modernă, prin Brâncuși. Din această conciliere a rezultat, remarca Tudor Octavian, "o operă îndatorată în mod superior celor doi părinți și, deopotrivă, liberă de orice datorie
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
s-a căsătorit cu Sibylla de Northumbria. Duncan a avut trei fii: Malcolm III Canmore, Donald III Ban și Maelmaire, Conte de Atholl. Fiecare din fii săi a a devenit rege. Chiar dacă William Shakespeare îl descrie ca un om înțelept, cronicarii contemporani cu el îl descriu ca fiind un tiran însetat de sânge și un egoist. În anul 1040, Macbeth a format o alianță cu vărul său, contele de Orkney, împotriva lui Duncan. Duncan a făcut o gafă, încercând să obțină
Duncan I al Scoției () [Corola-website/Science/320177_a_321506]
-
(, (cca. 1130 - cca. 1187) a fost un cronicar bizantin, care a devenit faimos în secolul al XII-lea în timpul domniei lui Manuel I Comnen (1143-1180). El a fost autorul unei cronici sau rezumat istoric al evenimentelor de la crearea lumii până la sfârșitul domniei lui Nichifor al III-lea Botaniates
Constantin Manasses () [Corola-website/Science/320230_a_321559]
-
și s-a angajat să plătească un tribut anual către Bulgaria. În 796 guvernul imperial bizantin a fost recalcitrant și Kardam a considerat că este necesar să ceară tributul în timp ce amenința că va devasa Tracia în caz de neplată. Potrivit cronicarului Teofan Mărturisitorul, Constantin al VI-lea și-a bătut joc de această cerere, trimițând bălegar în loc de aur și a promis că va conduce o nouă armată la Marcellae împotriva deja bătrânului Kardam. Încă o dată împăratul s-a deplasat spre nord
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
realizat între anii 1900-1908, prin construirea Bisericii Nașterea Maicii Domnului din Putna. După tradiția veche a Moldovei, biserica de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite la desfacerea și mutarea bisericii. Conform tradiției
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge. Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul în care s-a început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției, dar
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]