7,752 matches
-
meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ești... ești un... un diavol... Ești un...un... "A căzut o... o stea"... Baia ... Podul... Valea... Val... ea... Va... Va... Cade cu capul pe masă. Să-ți fie somnul lin, "Năzdrăvane". Fie-ți îngerii aproape... Un tunet se stinge în depărtare... PARTEA ÎNTÂI IZBÂNDA PODUL ÎNALT VASLUI ianuarie 1475 "Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt. Păgânul împărat al turcilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia dalta și ciocanul și începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a încremenit cu dalta și ciocanul... Ascultă... Buciume buciumând prind să buciume pe culmi hăulind prin văi cu ecoul lor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cer a rămas întipărit locul unde a stat pentru ultima oară cu picioarele pe pământ. Acum este un arab acolo și este închis. Dacă îi oferi ceva bani îți deschide să intri și să vezi. Betfaghe Că la 2 km depărtare de Muntele Eleonului spre răsărit este un sătuc. Din acel sătuc a fost adus mânzul unei asine pentru Domnul. Domnul Iisus a urcat pe mânz, si a intrat în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Răstignire. S-a construit că o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
facem fapte bune, Nu ne mai poate rabdă, Că lucrăm Duminică, Celelalte sărbători Ospețe, beții și hori. Noi tot bine așteptăm, De la râu nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Că să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari, cutremur mare, Multe sate s-au-necat, Orașe s-au scufundat în fundul Pământului De mânia Domnului, Și-au rămas fără-adăpost, Domnu’-i mângâie pe toți. Și vedem și pe la noi Norii încarcați cu ploi, Cât pe cat să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și caii se duceau la gârlă și beau apă din râu până-și potoleau setea. Când apa râului era limpede se folosea și pentru spălatul rufelor. În satul Boarca nu există piatră. Pentru pietruirea șoselelor, piatra se aduce de la mare depărtare. Din această cauză drumurile nu erau pietruite. Când ploua, noroiul de pe drumuri ajungea până la genunchi, iar când se întindea seceta, praful se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru a veni înapoi, a mânat caii tot înainte. Frica a sporit în mintea lui Titi. Ca și cum ar fi uitat că are în căruță un copil, „activistul” a mânat până a ajuns în comuna Șuțu, care era la 8 kilometri depărtare de Constantinești. Pe drum i-a spus băiatului că de la Șuțu se va întoarce înapoi singur, că el rămâne la Șuțu. Fără explicații, de la Șuțu a mânat spre Ianca, la 12 kilometri, și spre seară a ajuns în mijlocul comunei. A
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a scris atât de entuziast - despre dansul morții în lumina clară a vieții, de puterea ei disimulată în jocurile iluziei. Apoi am mers mai departe și ne-am așezat în iarbă, privind cum pășteau liniștit turmele. Munții se vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou în timp. Parcă aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care m-a uimit mult. Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ce vis! Foarte diferit de ale altora - visez așa cum este în realitate, cu simboluri foarte clare. Lionel mi-a trimis din nou 10 000 de coroane suedeze pentru a face față presiunii de la bancă. Traversând Tegnérgatan l-am văzut din depărtare pe Boni (Herlin). Era adus de spate, într-o pungă purta cartea grea Iter Laponicum - mergând, umerii ritmau pasul unui om frânt, îmbătrânit înainte de vreme. În aceeași zi am primit o scrisoare personală de la Ambasada suedeză din București - sunt invitată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
realizeze proiectul dorit de scriere a unei monografii, dedicată memoriei profesoarei sale, Mansi Barberis. Prețuirea adusă înaintașilor ei este un alt mare merit al regretatei. Despre opera ieșeană consemnase în anii din urmă succesul dat uitării a operei Domnița din depărtări de Mansi Barberis. În acest context, de profundă recunoștință afișată public (practică mai rar întâlnită între oamenii de artă!), pentru a sublinia prețuirea meritată acordată de un alt nume notoriu în materie de cultură teatrală, voi încheia acest succint portret
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu era așezat între trei dealuri străjuite la nord de pădurea lui Panu Calimach, stăpânul de robi de altă oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică - gardistul, Alecu Petrișor - odagiul școlii și Ion Broscoi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rezultatele la învățătură ale copiilor. și tot gândind la roade chibzuiam să punem pe unul dintre cele trei hectare o livadă. Dar de unde puieți? știam că locuitorii din Marineanca, majoritatea bulgari, aveau rădăcinile în comuna Cișmeaua Văruită, la 10-12 kilometri depărtare. De acolo veniseră moșii și strămoșii lor și tot de acolo își mai alegeau mirese unii flăcăi din Marineanca. Mai știam că de acolo se ridicaseră trei frați, Nicolaie, Gherasim și Chiril Constantinov - Atmajov, care își schimbaseră numele în Constantinescu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și nu cu paharul șiĂAsta-i. Au mai întârziat pentru o gustare și pentru alte vorbe și, la sfârșit, ne-a întrebat dacă n-am vrea să ne apropiem de Ismail. Vorbe. Duminică, cerc cultural la Cairaclia, la 25 kilometri depărtare. Steluța îmbrăcase frumos cei doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei, unde consumau vin spumos și șampanie pe datorie. La intrarea în satul Cocârț era casa lui nea Voineac. Acesta, când vedea șareta în depărtare, ieșea în drum și dând din mâini, mă invita să intru în casă. Nu puteți trece pe la poarta mea și să nu intrați, că mă supăr. Într adevăr era imposibil să nu te oprești. Se așeza în fața calului pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În primul rând acești beduini recunosc că sunt vlahi sunt veniți din Europa, că pe vremuri au fost creștini. Față de temperamentul celorlalți beduini, vlaho beduinii sunt sociabili, religioși, comunicativi, Îndatoritori. Ei sunt răspândiți În prezent În localități la 100 km depărtare de mănăstire iar În vorbirea lor au cuvinte cert nearabe cu asonanțe latine. Pentru lingvistică și istoria românilor această descoperire are extremă importanță căci ar aduce elemente semnificative pentru tracii din secolul al VIlea așa cum remarcă I.I. Rusu În lucrarea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de Înceată, Încât omul moare Înainte de a o vedea Împlinită”. „Acel ce caută a Împinge Înțelepciunea generații sale spre progres, se va izbi pururea de Împotrivirea timpului În care trăiește...Viața omului este scurtă, dar adevărul dăinuiește și lucrează În depărtare. Să grăim adevărul!” După moartea lui Carp, așa cum se Întâmplă de multe ori, mulți dintre cei care l-au cunoscut și-au declarat apecierea. Unul din adversarii lui spunea: „ I-am fost adversar toată viața, pentru că era un conservator convins
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
pentru mine așa era. De la sine înțeles că, deși lucrarea " La gară" a fost atât de vehement respinsă (dar câte capodopere nu au avut, la început, o soartă asemănătoare...), eu am păstrat un sentiment de slăbiciune pentru gări, trenuri, călătorii, depărtări și aventuri de acest fel. * Iubesc, deci, gările. Îmi plac gările mici, unde sosirea trenului este un eveniment. Îmi plac și aeroporturile mici și porturile mici unde poți urmări în voie călătorii, poți face, în minte, o mulțime de povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și rugător, privesc o mulțime de flori târzii de toamnă, "mărită-mă mamă", încep să se vadă gospodării sărace, cu case coșcovite, cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
păsările au un "mers", un calendar al lor, o circulație dirijată de dispecerate obscure. Vin în aceleași zile ale primăverii, rămân în staționare un număr de ore, aproximativ egal, sau chiar câteva zile, și pleacă mai departe. Vin dintr-o depărtare și pleacă în altă depărtare. Nu știu ce mecanică fizică și care ochi magic, virtual, coordonează complicatele lor trasee aeriene. Deasupra, sus de tot, în înălțimea cerului, se vede zilnic alunecarea tăcută a zborului, desenând texte aeriene intraductibile. Dorobanț capătă astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
calendar al lor, o circulație dirijată de dispecerate obscure. Vin în aceleași zile ale primăverii, rămân în staționare un număr de ore, aproximativ egal, sau chiar câteva zile, și pleacă mai departe. Vin dintr-o depărtare și pleacă în altă depărtare. Nu știu ce mecanică fizică și care ochi magic, virtual, coordonează complicatele lor trasee aeriene. Deasupra, sus de tot, în înălțimea cerului, se vede zilnic alunecarea tăcută a zborului, desenând texte aeriene intraductibile. Dorobanț capătă astfel, pentru mine, o valoare specială, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toate” îmi reveniseră de plin drept mie - fratele meu fiind prea mândru pentru aceasta -, așa încât programul zilnic era mult mai bogat și mai variat, cuprinzând și alte preocupări decât acelea intelectuale. Dimineața începea cu adusul apei, de la vreo 250 m depărtare, căci cișmelele publice cu care înzestraseră orașul edilii Iașilor (ca să nu scriu și eu Ieșilor, cum spun localnicii...) erau destul de depărtate: cu o găleată mare, de-mi trecea de genunchi, aduceam apă făcând câteva popasuri, pe ploaie și pe ger
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
bisericile din Lucăcești, Măzănăiești și Brăiești. În cuvântările ținute după Liturghie, mitropolitul Nectarie îndemna poporul la păstrarea credinței strămoșești și la supunere față de autoritățile bisericești și ale statului, spunând că „drumul pe care merg stiliștii e greșit și că prin depărtarea lor de Biserică sinodală, singura adevărată, nu pierdea atât Ea cât ei înșiși”. O altă sfințire consemnată este cea din comuna Davideni - Zdrub Vechiu, din 8 iulie 1934, Mitropolitul Nectarie slujind împreună cu un sobor de 12 preoți. Pentru că biserica era
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]