7,196 matches
-
miți și prin alte părți tot anti. Multe pasaje din Scriptură, spune el, sînt de necrezut datorită imposibilității fizice - de așa natură sînt cele care vorbesc despre diminea- ță și seară înainte de crearea soarelui, povestea căderii și urcarea Mîntuitorului de către diavol pe un munte foarte înalt în momentul ispitei. Altele presupun imposi- bilități morale, și sigur că datorită acestor idei, lucrarea lui a fost distrusă. Metoda alegoriei practicată de Filon în interpretarea Scripturii a fost preluată de Clement și Origene pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la 12,7: ,,Și în cer s-a făcut un război, Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balau- rul. Și balaurul și îngerii lui au luptat și ei. 12,9 Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul sau Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui’’. Ei, aici e aici, trebuie să-i dau rău la gioale mincinosului pentru că stă cu nasul pe sus de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sau pe frunte cei care se închinau icoanei fiarei sau cum spune mai sus, Satanei. În această întunecime ne-a luminat tăicuțul Tertulian, mare teolog iudeo-cretin și îndrăcit așijderea, care pe la anul 200 scrie în lucrarea Praescriptio adversus Haereticos: ,,și diavolul botează pe credincioșii săi, și el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el ne spune chiar ,,făptașul impietății” adusă cultu-lui iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și diavolul botează pe credincioșii săi, și el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el ne spune chiar ,,făptașul impietății” adusă cultu-lui iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi în-deamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul venerării zeilor lor falși. El le poruncește să însemne cu o cruce frunțile soldaților lui Mithra.” Ei o spun explicit că diavolul sau Satana pentru tot mîlul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi în-deamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul venerării zeilor lor falși. El le poruncește să însemne cu o cruce frunțile soldaților lui Mithra.” Ei o spun explicit că diavolul sau Satana pentru tot mîlul iudeo-criminal era Mitra sau Sarmis, adică ariminismul sau creștinismul arimin care ajunsese în anul 182 cult al împăraților romani, fiind religia majoritară în stat încă 200 de ani. Deci întocmai cum spune și iudeo-satanistul Ioan
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și care se în-chinau icoanei ei. 20,1 Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger care ținea în mînă cheia Adîncului și un lanț mare. 20,2 El a pus mîna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana și l-a legat pentru o mie de ani. 20,3 L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui ca să nu mai înșele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Magog, ca să-i adune pentru război. 20,9 Și ei s-au suit pe fața pămîntului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. 20,10 Și diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă unde erau fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor’’. Să ne lămurim cum vin zicerile lui Ioan și a altor întunecați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
zicerile lui Ioan și a altor întunecați ieșiți din aceeași clocitoare ce conspirau în draci, adică în Iahwe, împotriva religiei geților și a între-gului neam omenesc. Spune el că în ceruri era o divinitate foarte veche pe care o numește Diavolul sau Satana însoțită de îngeri și de un balaur mare sau șarpele cel vechi. Iar în Iudeea, umbla brambura un prooroc mincinos, slujitor credincios al fiarei, care primise toată puterea balaurului sau șarpelui cel vechi, și cu ea făcea minuni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ciupirea celor două segmente obține două note ce formează o cvintă perfectă; aceasta este considerată ca fiind cea mai puternică și relevantă relație muzicală. Diferite rapoarte dau diferite tonuri, ce pot alina sau tulbura. (Discordantul triton, de exemplu, era poreclit „diavolul muzicii“ și nu era agreat de muzicienii medievali.) În mod straniu, când Pitagora a plasat culisorul într-un punct ce nu împărțea coarda într-un raport simplu, notele obținute nu se armonizau. Sunetul era de obicei disonant, ba chiar mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de burgheze adulterine și muncitoare seduse. Este, bineînțeles, imposibil a rămâne astăzi la definițiile mitului că povestire în care divinitățile joacă rolul principal. Și totuși, un element
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
răspunsul favorabil la aceste interogații nu putem să sfidăm opiniile care au existat în istorie vis a vis de acest fapt. Inițial preștiințific - curentul a caracterizat Evul Mediu European delincvența era explicată prin concepția "demonologică". Conform acestei concepții, spiritele "nefaste" (diavoli, demoni etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante. Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII, Cesar Beccaria, a fondat Școala Clasică de Criminologie. El a susținut ideea că acțiunile delincvente nu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a exasperat Stânga, exacerbând teoriile conspirației potrivit cărora cea mai veche democrație din lume ar fi captiva unui grup diabolic de neocons care controlează mediile, viața politică, mințile cetățenilor, întregul glob pământesc. Grupul neocon nu poate fi decât diabolic, fiindcă Diavolul este mai ecumenic decât instituțiile religioase: cum altfel s-ar putea explica alianța contra naturii dintre evrei și (neo)protestanți? O altă probă, ceva mai indirectă, citată în sprijinul ideii că Bloom ar fi făcut parte din cabala menționată, este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
homo, Cluj-Napoca, 1994; Rainer Maria Rilke, Povestiri despre bunul Dumnezeu, Cluj-Napoca, 1993; V. Volkoff, Struțocămila, îngr. Răzvan Bucuroiu, București, 1993; Mihail Solomon, Magadan, București, 1993; Hannah Arendt, Originile totalitarismului, București, 1994 (în colaborare cu Ion Dur); Denis de Rougemont, Partea diavolului, București, 1994; Robert Musil, Omul fără însușiri, I-V, București, 1995-1996; Sören Kierkegaard, Școala creștinismului, București, 1995; Christoph Ransmayr, Ultima lume, București, 1996; Eugène van Itterbeek, Ein meer van stilte - Un loc de tăcere, ed. bilingvă, Sibiu, 1996 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
apar încă 11 filme pe această temă, aproximativ un film pe an până în 1980, însă fără a se mai pomeni de sovietici : Doi bărbați pentru o moarte, Castelul condamnaților, Atunci i‑am condamat pe toți la moarte, Sfânta Tereza și diavolii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență, Pe aici nu se trece, Evadarea, Alexandra și infernul, Ultima frontieră a morții, Duios Anastasia trecea. Nefrecventat din 1967, după premiera milicierului Amprenta, universul fictiv al luptei organelor de Securitate și Miliție cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de Dorel Vișan - ca și Dumnezeu, el este Tovarășul Prim, nu poate avea un nume rostit de muritori) restabilește ordinea în Univers : duduia pleacă cu coada între picioare, în vreme ce oamenii muncii primesc locuințe la cheie. Tovarașul Prim îl afurisește pe diavol : „Fir-ar mama ei a dracului de birocrație !”. Apoi, Tovarășul Prim este filmat din spate, în contre-jourul unei uși luminate de soare, care dă spre o terasă. În stânga lui, pe perete, portretul lui Nicolae Ceaușescu. Înțelegem cu toții că adevăratul Dumnezeu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mă vede” și reluate de un lt. Popa scos din sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un călău, un torționar care îți poate face rău când și cum vrea el. Ca să devii vulnerabil în fața puterii întunericului trebuie să semnezi pactul cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1978) 192, 196 Serata (1971) 191, 193 Serbările galante (Les fêtes galantes) (1965) 116 Serenadă pentru etajul XII (1976) 196 Setea (1961) 108, 111-112, 134, 137-138, 146-147, 150-151, 284, 286 Sezonul pescărușilor (1984) 234, 242, 263, 267 Sfânta Tereza și diavolii (1972) 193 Sfârșitul nopții (1982) 244 Simpaticul domn R (1970) 111, 193-194 Singur de cart (1983) 234, 243, 245 Singur printre prieteni (1979) 196 Singurătatea florilor (1975) 196 Soldați fără uniformă (1961) 111 Sper să ne mai vedem (1985) 234
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pecca fortitier, sed crede fortius). Ori lisus Hristos și-a întemeiat Biserica pe Petru (Kifa), adică pe iubirea de Dumnezeu mărturisită, din care derivă credința și nu pe credință care fără iubire și fapte bune nu înseamnă nimic, pentru că și „diavolii cred în Dumnezeu dar nu-l iubesc”. În consecință Luther, prin erezia sa, a lovit direct în inima Bisericii Creștine, țintind în ceea ce este esențial în dogma creștină. Astfel condiția sine qua non a bisericii lui Christos de a fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestuia”. Compară biserica veche cu „Sinagoga satanei” și încheie cu un pamflet „Captivitatea Babilonului” în care efectiv răstoarnă ierarhia bisericii. Pornirea împotriva papei nu se oprește aici, pentru că în orgoliul și trufia sa nemăsurată scrie o carte „Papalitatea fondată de diavol” care în opinia lui Paulescu „esfe scrisă de un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unii le-au făcut cu Securitatea și alte tipuri de compromis care decurgeau din aceste angajamente trebuie judecate cu prudență. Nu înseamnă că toții românii care au beneficiat de burse de studii în străinătate înainte de 1989 au semnat pactul cu diavolul pe viață. Cu toate acestea, privilegiul de a călători în Occident, dacă nu erau fii sau membri ai nomenclaturii, putea să-i facă vulnerabili: autoritățile care controlau totul puteau cu ușurință să-i manipuleze, să-i șantajeze, să-i determine
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a Uniunii Europene: fără complexe de inferioritate, fără vanitate arogantă și fără nombrilism, trebuie să construim o viziune strategică a României europene, atât în politica internațională, cât și în politică pur și simplu. C.D.: În final, mă voi face avocatul diavolului. La momentul actual, sfârșitul anului 2007, care vă sunt temerile pentru România? În ceea ce mă privește, cel mai rău lucru ar fi accentuarea tendințelor de abandonare a dezbaterii politice reale, asociată cu o închidere antioccidentală și xenofobă a opiniei. Mi-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
comise de naziști. Cealaltă modalitate de luare în stăpânire a trecutului are o încărcătură mai degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006, pp. 166-167). În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea este descrisă ca fiind o "organizație diabolică" sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea este descrisă ca fiind o "organizație diabolică" sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]