7,357 matches
-
sau X. Mauméjean. SF-ul francez actual ia mai puțin drept model SF-ul anterior și își dorește să fie legat de întreaga literatură. Se observă, de pildă, că Brussolo s-a inspirat din suprarealiști, J.-M. Ligny din John Dos Passos, J. Barberi din Antonin Artaud și J.-C. Dunyach din Julio Cortàzar, fără a mai vorbi de F. Berthelot, care se hrănește din tot ceea ce înseamnă literatura. Trebuie remarcat faptul că referințele la Dick s-au împuținat, fiind concurate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
-ți vie cu bani de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat.” (p. 181) Domesticizarea fabulosului vizează, în Dănilă Prepeleac, în primul rând înzestrarea intelectuală a protagoniștilor. Astfel, Dănilă pare a fi un Făt Frumos pe dos, iar drumul parcurs de el este o falsă inițiere, în sensul adâncirii efectelor prostiei sale. Intenția umoristică a autorului este cu atât mai bine realizată cu cât dracul, ființă fantastică ce ar trebui să aibă puteri supranaturale, este învins datorită
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
știu cât mai multe lucruri despre tine, amănunte despre cum ai învățat; se spun o groază de lucruri despre auzul și memoria ta. Intrase deja un majordom ca să-l ajute pe Ludovic să se ridice de pe tron; Tommaso își freca dosul mâinilor de sutană, tot căutând un pretext, fără însă să-l găsească. Îți mulțumesc, fra'Tommaso, pentru ceea ce mi-ai spus despre fiul meu, îmi voi aminti de ziua aceasta, o voi scrie în istorie cu o cerneală de neșters
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spate cum era, pe măsură ce se apropia de casa peotului, se simțea ridicol, nerod, ca unul care se duce să facă pe iscoada. A cui? S-a speriat când și-a dat seama că se iscodește chiar pe sine. Bătu cu dosul palmei la ușă și zgomotul se auzi destul de tare. Don Terentio scoase speriat capul cât să vadă cine era, dar se liniști pe loc văzându-l pe Geronimo. Giandomenico nu s-a întors de la pășune? Nu, dar nici mult nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i-ar fi înseninat gândurile și starea sufletească. În timp ce ducea paharul la gură, a zăbovit atent asupra fizionomiei bărbatului și avu senzația că-l mai întâlnise undeva. Vinul îi dădu curaj și fața îi deveni rubicondă. Își sterse buzele cu dosul mâinii și, salutând, îi surâse binefăcătorului în semn de mulțumire. Omul aruncă pe tejghea o monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile și se îndreptară spre oraș
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită îngâmfare și intenție de a-l lua peste picior: Dar, iubite frate, aici e vorba de epoci foarte îndepărtate! Să nu mi se spună mie că în regatul nostru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
diavolului pentru a ieși învingători; apoi au luat în seamă nebunia mea. Știi doar, fac ce vor. Cu cât unul aduce lămuriri și se apără, cu atât mai mult strânge lațul în jurul propriului gât. Cuvintele, întoarse pe față și pe dos, în cele din urmă devin injurii și nelegiuiri. Dar tu ești supărat pe ei? Nu, ei nu își dau seama de răutatea și greșeala lor. M-au condamnat la douăzeci de ani, dar poate că mă vor scoate de-aici
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un volum de B.): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă și fragedă, ca sub o suprafață de apă”. Se regăsește în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrității universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalță din oase pe creier. Nu mă pot grăbi, mișcările îmi curg leneșe într-un timp mai lent.” B. face parte din colectivul de autori ai Dicționarului analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
o pagină era rezolvată (o pagină reprezenta o probă, o încercare) subiectul ridica mâna, astfel că experimentatorul putea să mențină o evidență pentru fiecare. După ce proba a fost terminată de către toți, experimentatorul i-a cerut fiecărui subiect sa scrie pe dosul paginii timpul cît crede că a durat proba sa. Această cotă este numită de ei estimarea performanței trecute (EPT). Urma apoi anunțarea publică de către experimentator a timpului actual, numit cota performanței (P), astfel că fiecare știa cum a lucrat fiecare
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
performanței (P), astfel că fiecare știa cum a lucrat fiecare. Cotele cu performanțele bune și slabe erau anunțate de experimentator cu mențiunea ca la probele următoare să înregistreze performanțe mai bune. După aceasta fiecare subiect nota, în mod privat, pe dosul aceleiași pagini, nivelul său de aspirație, adică cota în secunde, pe care credea că o va putea realiza la proba următoare. Aceasta a fost numită estimarea performanței viitoare (EPV). Discrepanța dintre estimarea performanței viitoare și performanța actuală precedentă a constituit
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cumpăra ce nu-ți trebuie, că pe urmă ai să vinzi ce-ți trebuie”; Cine cheltuie peste ce câștigă nu are-n casă mămăligă” etc.) Scump la tărâțe și ieftin la făină. (Un astfel de om, care face lucrurile pe dos, ajunge cu timpul să se priveze de bunuri de strictă necesitate și să se Încarce, În schimb, cu tot felul de lucruri mai puțin folositoare.) Morală, moravuritc "Morală, moravuri" Gura păcătosului adevăr grăiește. (Cel care se complace să trăiască În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nebunie multă. (Există o infatuare chiar și În gândire, și anume atunci când cel care, cucerit de istețimea sa, n-o mai controlează, lăsând-o astfel să se lanseze În tot felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne Înșală.” (R. Tagore) „Mintea unui nebun preschimbă filosofia În nebunie, știința În superstiție, arta În pedanterie.” (G.B. Shaw) Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare cuvânt al Filozofului, pe care acum au ajuns să jure și sfinții și pontifii, a Întors imaginea lumii pe dos. Dar el n-a izbutit să Întoarcă pe dos imaginea lui Dumnezeu. Dacă această carte ar deveni ... ar fi devenit subiect de interpretare deschisă, am fi depășit și ultima limită. Deci nu râsul singur, ci girul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare cuvânt al Filozofului, pe care acum au ajuns să jure și sfinții și pontifii, a Întors imaginea lumii pe dos. Dar el n-a izbutit să Întoarcă pe dos imaginea lui Dumnezeu. Dacă această carte ar deveni ... ar fi devenit subiect de interpretare deschisă, am fi depășit și ultima limită. Deci nu râsul singur, ci girul pe care i-l dă Aristotel constituie un pericol pentru religie și justifică
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din urmă, pentru a reconstitui textul general. E adevărat că textul general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este nevoită să trăiască. Cruzimea devine cu atât mai mare, cu cât resorturile lirismului care o conțin "sunt declanșate de vibrația senzației intelectualizate, care asigură transmiterea pulsului vieții elementare, ce cuprind mișcările cosmic"128: "Crezi că nu știu/ Că în dosul/ Acestui mirific incendiu/ Al pădurii căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă, restul,/ Și le schimb, când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte, să mai stea legate,/ Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeta Ana Blandiana. Sunteți îndrăgită, citită, iubită astfel. Cum este omul din spatele poeziei? Cum este Otilia Valeria Coman? A.B.: Am fost Otilia Valeria Coman, până la 18 ani. Sunt mult mai mulți ani de când sunt Otilia Valeria Rusan. Dar, în dosul ambelor nume, se găsea cineva căreia toți prietenii îi spuneau (și îi spun) Doina. Deci alternativa este Ana Blandiana Doina. Ana Blandiana scrie, ține conferințe, dă interviuri, scrie, participă la festivaluri internaționale de poezie și la lansări de cărți în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
știi... Mina: Așa sigur că n-am înțeles nimic. Ilie: Știi că e și o vorbă a unui filosof: "Mă îndoiesc, deci exist". Ai auzit de ea? Mina: Nu, n-am auzit, dar tu cred c-ai înțeles-o pe dos. Ilie: De ce crezi asta? Mina: Pentru că tu, se pare, exiști ca să te îndoiești! Ilie: Să știi că așa e, fir-ar al naibii, Mina. Zău că ai dreptate! Mina, hai să-ți spun ceva în legătură cu asta. Auzi, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu actele eroilor emisiunii de pe MTV, Jackass: nihilism la pătrat, un "nu" amuzant spus "nu"-ului răspicat și serios sau "da"-ului prescriptiv ori admirativ. Paradoxal, astfel de teribilisme dezabuzate au ca substrat Întocmai ideea "artei pentru artă", Întoarsă pe dos: Beigbeder scrie de amorul artei așa cum jackașii urinează În zăpadă sau vomită pe stradă Într-o neîntreruptă și tîmpă stare de beatitudine, de chichi. Lucrurile pot fi așezate și așa: dacă omul credea, mai demult, că lumea merită să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le théâtre ou l’instant habité, L’Herne, 1996 Le rideau et la fêlure du monde, Adam Biro, 1998 Notre théâtre, La Cerisaie, Actes Sud, 1999; Livada de vișini, teatrul nostru, Editura Allfa, 2000, traducerea: Anca Măniuțiu L’Homme de dos, Adam Biro, 2000, reed. 2002 L’Oubli, Solitaires intempestifs, 1999; Uitarea, Editura All, 2002, traducerea: Anca Măniuțiu Exercices d’accompagnement, d’Antoine Vitez à Sarah Bernhardt, L’Entretemps, 2002; Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă subiectivă, Editura Paralela 45
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
data aceasta, consecințele lor sunt cu totul diferite. Schema se păstrează, dar situația generează un alt fel de relație cu spectatorul, spectator care, suprainformat fiind, nu are de ce să se neliniștească. Ca și cum s-ar uita la o mănușă întoarsă pe dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
suplimentare în raport cu cel puțin unul dintre personajele de pe scenă. Tocmai pentru că este subinformat, acest personaj devine o sursă de comic: sala se amuză fără milă pe seama lui, observând distanța constantă dintre ceea ce omul știe (incomplet) și ceea ce face (anapoda, pe dos, invers decât ar fi trebuit să facă). Din fotoliul său, spectatorul râde de aceste disfuncții, de aceste derapaje a căror cauză, el, desigur, o cunoaște. Ca să-l parafrazăm pe Bergson, am putea spune că sursa râsului este, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întreaga societate. Aceasta îl ajută și mai mult să elaboreze conceptul „Figurilor” expuse în alcovurile bordelului Doamnei Irma. În realitate, e vorba despre o arhitectură și mai complexă, căci bordelul Balconului trimite nu numai la imaginea unui theatrum mundi pe dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și a aplica sancțiunile indispensabile, grație omniprezenței supravegherii. Doamna Irma ocupă poziția centrală, ca stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]