6,902 matches
-
pe un lotus cu policele și degetul arătător de la mâna dreaptă în sus și cu mâna stângă în căuș, cu degetul inelar și mare ridicate sub forma unei flori spre cer. Toate aceste elemente sugerează simplitatea și complexitatea pe care emblemele mâinii le aduc nobilei căi de eliberare prin suferință, prin intermediul pozițiilor mâinii. În budism și în hinduism, mișcarea mâinilor simbolizează mișcare minții esențială în exprimarea dharmei. Poate s-au șters culorile de pe fresca lui Leonardo da Vinci, Cina cea de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă emblema lirismului național al lui C. Poemul propune imaginea unei comunități coextensive universului natural ce a născut-o: simbioză colosală de „piatră” și „foc” (două simboluri axiale ale lui C.), generând, în ordine etică, asprime și vigoare: „veac de veac, ne-ncetat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
insula lui Defoe, pe care găsește floarea soarelui, care creștea în fața casei lui din Londra. Unicul om de pe insulă îi spune: ... în închipuirea mea izolată îmi amintesc că nu sunt singur, ci înconjurat de înaintașii mei. I se spune insulei "emblema existenței" și o scaldă valuri de "muzică englezească". În cele din urmă, Tim se duce la școală și-și face primul prieten de vârsta lui, Edward Campion, un băiețel tarat fizic. De la bun început e cât se poate de predictibil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e de fapt la New York, unde sunt în elementul meu. E locul meu de baștină. (Am însă mari îndoieli că voi mai locui vreodată acolo). LV. Există urme ale New York-ului în imaginile tale poetice? Care e în sufletul tău emblema New York-ului? RF. Cred că poezia mea e plină de influențe NewYorkeze ori americane. Când am cunoscut-o pe Adrienne Rich pe la începutul anilor '70, am fost mirată și mulțumită (fiindcă aceasta confirma o latură importantă a identității mele) să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să previi, să îngrozești, să amuzi? GS. Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui. O iubesc și mă feresc de ea la fel cum fac cu limbajul. Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum cad zidurile. Cred că în Bridge Passages spun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în 15 aprilie 1719. Marchiza de Pompadour (1721-1764) Favorita regelui Ludovic al XV-lea (1715-1774), Jeanne- Antoinette, alintată Reinette, viitoarea marchiză de Pompadour, provine dintr-o familie nobiliară, a avut o ascensiune spectaculoasă și a rămas în istorie ca o emblemă a metreselor oficiale regale, cu înalt grad de celebritate. Tatăl ei, condamnat pentru fraudă și plecat apoi în Germania, i-a ales ca soț pe Charles-Guillaume Lenormant d'Etiolle, inteligent, cult, om de afaceri, și cei doi s-au căsătorit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a preocupat s-o apropie pe tânăra austriacă de limba și cultura franceză, doamne de onoare aveau îndatorirea de a o iniția în cunoașterea manierelor elegante la Curtea Franței. În scurt timp, frumoasa, grațioasa, eleganta și temperamentala regină a devenit emblema rococo-ului. N-o interesau problemele politice, preocuparea ei era să-și creeze o societate veselă, rafinată. Viața ei se derula în castelele din Versailles, Trianon, Marly, Fontainebleau, Saint Cloud, în saloanele în care privilegiații acestora își etalau toalete somptuoase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o elogiau, de excentricitățile și farsele ei se amuzau mulți care gustau dezinhibițiile ei. Întrucât de copil a fost ademenită cu dulciuri și violată, s-a răzbunat alegându-și bărbați pe banii cărora trăia, nu oricum, ci în lux strident. Emblema eleganței actriței și dansatoarei londoneze erau prețioasele perle negre cu care se mândrea și cu care friza. Locuința era strident de luxoasă, cu decorații somptuoase, cu brocarduri scumpe. Se spune că buduarul era amenajat pentru scene erotice cu fantezie perversă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rămân totuși valabile dovezile tangibile ale cultului. Este de ajuns un semn. În România și Moldova se cunosc mari construcții rectangulare, chiar cu două etaje, care pot fi identificate ca temple. Pe acoperiș sunt reprezentate cranii de bou și alte embleme animaliere. În interior sunt adăpostite un altar sub formă de bancă, un „tron” din teracotă de mărimea unei persoane, un cuptor, pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă colectivă de supremă importanță pentru micile comunități. Un exemplu este Newgrange (Irlanda). Trecând de blocul de piatră de la intrare, cu sculpturi În formă de spirale și romburi, se ajunge la o galerie care duce În camera mortuară sprijinită pe trei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limitele Mesopotamiei; centrul cultual principal era În orașul sud-babilonian Ur. Era numit și „Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și al vindecărilor. În această calitate este adesea venerat și invocat. Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe "Marduk" era ßarpanștu(m), „Cea care strălucește ca argintul”. Emblema sa este miticul mușhușșu, un șarpe sau dragon cu solzi, coarne, limbă bifurcată, ac de scorpion cu labele anterioare de leu, iar cele posterioare de vultur. Astrul lui Marduk este Jupiter. b) Assurxe "Assur" Assurxe "Assur", al cărui nume a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a mileniului al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente care pot stabili genul, cum ar fi emblemele și epitetele, nu sunt Întotdeauna prezente. Unele divinități apar uneori masculine, alteori feminine; de exemplu, Lelwanixe "Lelwani", Pirwaxe "Pirwa", DLAMMAxe "DLAMMA", DIÎTARxe "DIS#TAR". Având În vedere diversitatea situațiilor legate de aceste divinități, este greu de vorbit despre o „bisexualitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fusta scurtă și pantofii cu vârful Întors pentru zeu, polos-ul și veșmântul lung cu falduri pentru zeiță. Tendința de a tipiza divinitatea face adesea dificilă identificarea zeilor care apar doar În imagini. Doar prezența unei inscripții cu numele sau a emblemelor personale 4 ori apartenența la un anumit grup permit identificarea. Din iconografia anatoliană nu lipsesc nici ființele compozite: l-am amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care au vrut să se recunoască În Învățătura lui, ca Împăratul Iulian și Proclus, fără să renunțe la exigențele și la metodele cercetării raționale, a vrut să privilegieze momentul religios sub profilul speculației teologice și al practicii rituale, de autentică emblemă teurgică. Corectă apare Într-adevăr caracterizarea făcută de un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism, dragoste și moarte, feciorie și maternitate, dezlănțuire sexuală și aspirație metafizică în dobândirea semnificațiilor majore ale unor aventuri existențiale. Câteva broșuri, tipărite sub emblema editurilor Dacia și Carpații, fie cu tematică istorică, precum Etienne le Grand. Le dernier de Croisés (1957), fie pe teme culturale (Poezia lirică japoneză, 1962), completează imaginea preocupărilor lui intelectuale. Ar mai trebui amintit și volumul de doctrină politică intitulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
hotărârea sa în tipar și uniformă. Uniforma anunță că acela care o poartă a renunțat la voința și hotărârea sa, că el se definește printr-un hotar mai vast, care-l cuprinde pe el și pe alții deopotrivă. Uniforma este emblema vastității hotarului și a absenței hotarului propriu. Vedem deci cum în esența oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al infinitului, al infinitului ca indefinit, tocmai pentru că în sine ea nu conține un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă „strălucitor“, așa cum, de pildă, strălucitoare sunt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este „ochiul ce luminează strălucind“, iar bufnița, glaux, este emblema Atenei tocmai pentru că ochiul ei incandescent poate străpunge noaptea „făcând vizibil ceea ce altminteri este invizibil“<ref id=”2”>Ibid., p. 13.</ref>. Atena polymetis, „sfătuitoarea în varii ocazii“, al cărei sfat presupune cunoașterea ce se bazează pe privirea prealabilă, este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mari. Noul partid era autoritarist, avea o structură de tip fascist și era îndreptat împotriva minorităților, în special a ungurilor, fiind totodată extrem de antisemit. Noul Partid Național Creștin reflecta creștinismul lui Cuza. Pentru acest fost ateu, creștinismul însemna antisemitism. Zvastica, emblema partidului, era un vechi simbol al antisemitismului internațional. Membrii partidului erau recrutați din rîndul burgheziei favorabile regimului și interesate de proprietățile evreilor. Goga și Cuza au adaptat deci metodele de constrîngere fasciste, modernizînd astfel regimul. Cel mai apropiat ziar de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mii de legionari au fost arestați. Aproape întreaga elită a Legiunii a fost întemnițată la Jilava, Miercurea-Ciuc, Rîmnicu Sărat, Vaslui, Dragomirna și Dobrovăț. Persecutarea violentă a Gărzii de Fier a continuat în timpul verii și al toamnei; începînd din acel moment, emblema Legiunii, zăbrelele încrucișate ale unei închisori, reflecta o realitate. Doamna Liliana își amintește în aceeași însemnare din jurnalul ei (17 aprilie 1938) că Armand Călinescu îl informase pe Iorga despre descoperirea unor circulare legionare care chemau la revoltă etc. Așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
000 de tone de obuze -, din capitala Germaniei nu mai rămăseseră decât grămezi de metal contorsionat și ruine fumegânde. Trei sferturi dintre clădiri erau nelocuibile. Orașele nimicite erau dovada cea mai clară (și mai fotogenică) a devastării și au devenit emblema universală a nenorocirii provocate de război. Întrucât cele mai afectate au fost clădirile de locuințe, lăsând fără adăpost o mulțime de oameni (circa 25 de milioane În Uniunea Sovietică și alte 20 de milioane În Germania, dintre care 500.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
una dintre tabere avea un avantaj covârșitor, regula proporțională ceda locul unui monopol partinic al posturilor și favorurilor. Dar imperativul armoniei triumfa de obicei asupra interesului local. Așa cum neutralitatea de dată recentă a Austriei a fost adoptată cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție și administrației-prin-Proporz au ajuns să definească viața publică austriacă. La prima vedere, soluția austriacă și cea italiană la instabilitatea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simțea foamea care o chinuia", scria Emile Zola în Gervaise), nu s-a repetat în secolul al XX-lea, ba din contră, din anii cincizeci, a început să scadă. Cu siguranță, odată cu primul Război Mondial, vinul avea să-și recâștige emblema de vechi combatant. În opera sa, Omagiu vinului , Mareșalul Pétain nu a ezitat să scrie faptul că vinul "a ajutat considerabil, în felul său, la victorie". Este adevărat că, încă de la începutul conflictului, viticultorii din Sud au oferit trupelor franceze
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]