7,015 matches
-
ultimă a artei poetice la Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Dacă studiul dedicat poetului național nu depășește - în pofida strălucirii sale - un anume tehnicism, cantonându-se într-o cercetare limitativă a metricii și ritmicii, pentru a percepe astfel „arhitectura interioară” a creației eminesciene, lucrarea despre Lucian Blaga constituie una dintre cele mai profunde analize dedicate operei acestuia. Familiarizat deopotrivă cu filosofia și estetica literară, B. privește fiecare temă sau tipar utilizate de Lucian Blaga din perspectiva construcției de ansamblu a operei, în totalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a poetului și dramaturgului. SCRIERI: Bune și nebune... Amintiri, Aalborg (Danemarca), 1995; Ionică. Poveste de război, Aalborg (Danemarca), 1995; Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997; Arta poetică eminesciană, București, 1998. Traduceri: Lucian Blaga, Poemele luminii - Lysets digte - Poèmes de la lumière - I carmi della luce, ed. plurilingvă, pref. Eugen Lozovan, Aalborg (Danemarca), 1996 (în colaborare). Repere bibliografice: Popa, Ist. lit., II, 1046. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
AFT, 1968, 28; George Pruteanu, „Trenos”, IL, 1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre adâncul lucrurilor, VTRA, 1998, 10; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
literară”, „Viața românească”, precum și la Radio România Cultural și TVR. Debutează editorial în 1996, semnând eseul Titu Maiorescu comentat de..., dar ca realizator de ediții critice și autor de studii în volume colective este prezent încă din 1975, cu Manuscrisele eminesciene din ediția „Opere” de Perpessicius. Se ilustrează ca un înzestrat editor, în echipă și îndeosebi individual, prin ediții de documente literare și opere: G. Călinescu și contemporanii săi (I-II, 1984-1987), G. Călinescu, Opere (I-IV, 1992-2002), Iacob Negruzzi, Scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
ei, și - un sentiment mai intelectual și mai altruist - de la durerea produsă în ei de mizeria țărănimii. Unii căutau refugiul în trecut, alții în viitor. Toți erau nemulțumiți de starea nouă de lucruri; de aici, în mare parte, pesimismul generației eminesciene. Negustorii mici și meseriașii români au fost distruși în noua organizare a țării mai ales în Moldova. Ei trebuiau să fie împotriva acestei stări noi, căci dacă politicește deveniseră cetățeni liberi, economicește, cu introducerea vieții și nevoilor complicate apusene, ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
plecat de la dureri și interese adevărate, de la aceleași dureri și interese de la care a plecat și Eminescu. În critica socialiștilor de altădată vorbesc interesele țărănimii, ale răzeșilor și ale meseriașilor, și aproape deloc ale născândului proletariat. "Proletarianismul" și 1 Curentul eminescian, în "Scriitori și curente". Voi arăta altă dată cum cauzele sociale, studiate în paginile de față, s-au grefat pe această cauză psihică, pentru a da naștere pesimismului lui Eminescu. "internaționalismul" socialiștilor de altădată, ca și "reacționarismul" și "antistrăinismul" lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
altă dată1 , că sufletul reacționarului Eminescu n-a fost așa de străin pentru socialiști, că, cu toată deosebirea de soluții, socialiștii au simțit în Eminescu un suflet tovarăș, de unde a urmat că mai toți socialiștii, dacă nu toți, au fost eminescieni, găsind în poezia maestrului răsunetul propriilor lor dureri. Desigur că poezia lui Eminescu e condiționată și de alți factori; dar factorul social e, fără îndoială, tristețea produsă de ruina claselor "pozitive", și această tristețe, care n-a găsit răsunet în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
respiră poezia sa erau de ajuns pentru ca Eminescu să fie calificat, de către vulgul care știa ceva despre dânsul, ca socialist!3 * Așadar, în critica societății, Eminescu și socialiștii seamănă perfect. Și dacă tinerimea a fost atrasă de acești 1 "Curentul eminescian", în vol. Scriitori și curente. 2 Am vorbit mai sus, în treacăt, de factorul pur psihic. 3 Vezi Culegere..., p. 127 ăFanarioții și clasele diriginte, "Timpul", 1881, 3 sept.î, unde, spre a se apăra de socialism, forțează nota reacționară
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
închi-puiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dânsul o societate etc1. Iată exprimată, mai bine poate decât oriunde, critica "liberalismului", concepția junimistă, eminesciană și socialistă - și care este un adevăr - că formele, la noi, au premers fondului, că s-a importat o organizare politico 1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care clasa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
preocupat de alte probleme decât "obscuritatea" poeziei noi -, scriam aceste rânduri (în care cuvântul "patruzecioptist" rog să fie tradus prin, de pildă, alecsandrist, iar "tendința", prin atitudine în fața vieții, ori chiar numai prin sentiment): " Cînd Eminescu a început să devină "eminescian" pe la 1870... patruzecioptiștii nu-l puteau înțelege, pentru că Eminescu vorbea altceva. "Frumosul" din Eminescu nu putea să fie priceput de dânșii, pentru că tendința dominată din Eminescu, aceea care a grupat elementele acelui "frumos", era deosebită de tendința dominantă a patruzeci-optiștilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ar putea zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de tîrgovăț, de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de tîrgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și Coșbuc, și a făcut excepție în epoca eminesciană. Dar ca să ne explicăm și mai bine literatura din Ardeal, trebuie să avem în vedere încă un fapt: influența "Junimii", care contribuie mult la vindecarea literaturii de o mulțime de scăderi. Așadar, Ardealul beneficiază de progresele generale ale literaturii române
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai ales ca poet. Această bogată proză moldovenească din epoca ultimă nu este o noutate a epocii. De la început, cum s-a văzut, Moldova este ținutul prozei românești. Este chiar creatoarea ei, cu C. Negruzzi. Am văzut că în perioada eminesciană Moldova împarte gloria cu Muntenia. Dar și în perioada aceasta, cu toate că stă în fruntea poeziei lirice, Moldova nu e neglijabilă nici în privința prozei. Dacă proza caracteristică a epocii e mai ales muntenească (Caragiale, Delavrancea, Brătescu-Voinești, dar și Vlahuță), apoi și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în privința legăturii dintre formă și fond, dar că, dimpotrivă, această împrumutare întărește încă această explicație. Pentru a vedea aceasta, vom analiza eminescianismul și, arătând pricinile lui, vom înțelege de ce împrumutarea formei nu răstoarnă cele spuse de noi în articolul trecut. Eminescienii sunt de două feluri: cei fără talent și cei cu talent. Acei care nu-s poeți, adică simplii muritori, nu zic că nu vor fi simțind nimica, căci toți oamenii simt mai mult ori mai puțin și toți au simțământul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ori mai puțin și toți au simțământul frumosului, dar simțirea lor n-atinge gradul acela, de la care mai în sus începe a fi poet cineva. Toți simțim, dar nu toți simțim așa de tare ca să putem fi poeți. Acești poeți eminescieni, fără darul poeziei, citind pe Eminescu și găsind într-însul expresia tendințelor și simțămintelor lor, devin admiratorii marelui poet, firește. Până aicea ajungem toți. Însă unora dintre noi, muritori de rând, ne vine și nouă gustul să facem poezii, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poezii, și cum Eminescu a întrupat așa de frumos tot ceea ce am putea spune noi, începem să parafrazăm bucăți de ale lui, și iată-ne poeți! Așa că nu numai cuvântul e de vină - cum cred unii -, adică nu numai muzica eminesciană e aceea care robește pe acești tineri, ci și fondul. Căci dacă ar fi vorba numai de cuvânt, atunci n-am putea explica eminescianismul, pentru că cuvinte au mai avut și alți poeți, nu numai Eminescu... Se pare că-i la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tineri, ci și fondul. Căci dacă ar fi vorba numai de cuvânt, atunci n-am putea explica eminescianismul, pentru că cuvinte au mai avut și alți poeți, nu numai Eminescu... Se pare că-i la mijloc domnia cuvântului numai, pentru că acești eminescieni nu spun nimica decât cuvinte, chiar când parafrazează pe Eminescu; însă pricina eminescianismului nu-i pur și simplu cuvântul. Și - observ în treacăt - în această domnie nu numai a cuvântului, ci și a fondului, găsim noi un argument puternic și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Eminescu - această putere a fondului lui asupra tinerimii vine de acolo că el a întrupat aspirațiile și simțirile unei întregi pături, pe care apoi a robit-o sieși. Din cele zise mai sus vedem clar că această specie de eminescieni luând fondul iau și forma corespunzătoare, deci până aicea nu se contrazic întru nimica cele spuse de noi în articolul trecut, ci tocmai se întăresc. Avem însă o altă specie de eminescieni, eminescieni talentați, adică temperamente poetice. Dacă cercetăm lucrările
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai sus vedem clar că această specie de eminescieni luând fondul iau și forma corespunzătoare, deci până aicea nu se contrazic întru nimica cele spuse de noi în articolul trecut, ci tocmai se întăresc. Avem însă o altă specie de eminescieni, eminescieni talentați, adică temperamente poetice. Dacă cercetăm lucrările acestora, atunci vedem că fondul lor, ceea ce simt ei, deși mai mult sau mai puțin original, e însă tot de soiul simțirii lui Eminescu, cu alte cuvinte, sufletul acestor poeți e un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sus vedem clar că această specie de eminescieni luând fondul iau și forma corespunzătoare, deci până aicea nu se contrazic întru nimica cele spuse de noi în articolul trecut, ci tocmai se întăresc. Avem însă o altă specie de eminescieni, eminescieni talentați, adică temperamente poetice. Dacă cercetăm lucrările acestora, atunci vedem că fondul lor, ceea ce simt ei, deși mai mult sau mai puțin original, e însă tot de soiul simțirii lui Eminescu, cu alte cuvinte, sufletul acestor poeți e un rezultat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
formei. Din aceste câteva cuvinte de mai sus se vede bine că împrumutarea formei nu contrazice ideea expusă de noi în numărul trecut că: orice fond își are și forma corespunzătoare, căci, după analiza de mai sus, vedem că fondul eminescienilor nu-i deosebit, că ei împreună au un fond, ca să zic așa, colectiv, a cărui formă e a celui mai talentat, a lui Eminescu. Pentru a încheia, vom rezuma ambele articole: O lucrare literară, din punct de vedere psihologic, e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și literatura, Poezia lui Corneliu Moldovanu, Un miniaturist - despre Ion Pillat, Exotismul d-lui Liviu Rebreanu, Dl Sadoveanu romancier, Alecsandri și modelele sale, St. O. Iosif), Al. Marcu recomandă scriitori italieni recenți, din care și traduce, D. Caracostea urmărește motivul eminescian „Miron și frumoasa fără corp”, Barbu Solacolu analizează raporturile dintre literatură și societate și îl prezintă pe „reformatorul social Saint-Simon”, Gh. Cardaș examinează studierea literaturii în universitate și cărți mai vechi ori mai noi, Emanoil Ciomac dă un studiu despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]