7,011 matches
-
poate fi apropiat sau revendicat de o linie radicală ce duce la sămănătorismul lui Iorga și la antisemitismul lui A.C. Cuza, Eminescu poate fi citit, în anumite ocazii, ca un scriitor ce trăiește în umbra imaginarului european post burkean. Politica eminesciană pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și valorizarea tradiției, iar organicitatea este, invariabil, reperul spre care se îndreaptă Eminescu atunci când se opune radicalismului liberal. Profesiunea de credință eminesciană, atunci când nu alege să exploreze teritoriul profetismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în umbra imaginarului european post burkean. Politica eminesciană pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și valorizarea tradiției, iar organicitatea este, invariabil, reperul spre care se îndreaptă Eminescu atunci când se opune radicalismului liberal. Profesiunea de credință eminesciană, atunci când nu alege să exploreze teritoriul profetismului xenofob, se înscrie în prelungirea unei tradiții europene decelabile fără dificultate. Critica raționalismului politic se fondează pe neîncrederea în capacitatea speculației abstracte de a gestiona complexitatea unui mediu modelat de prejudecăți și de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Quesnay, ci în toate direcțiile vieții publice. Demagogia e, din contră, ideologică și urmărește aproape totdauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omenească.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol. XIII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, p. 87.</ref> Marca conservatorismului eminescian, în acest peisaj junimist, va fi dată de întoarcerea spre sursele tradiției. În mod deliberat și în acord cu sensibilitatea romanticilor germani, Eminescu contrapune politicii raționaliste - politică al cărei exponent ultim este C.A. Rosetti - complexitatea unei științe a guvernării
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și fructele de carton, atârnate pe arborul dezrădă cinat al naționalității, nu sunt un produs organic, ci un artefact sterp, incapabil dea se regenera.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol. XIII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, pp. 196-197.</ref> Evoluționismul eminescian, colorat de o patimă retorică străină oratoriei lui P.P. Carp, are în centru obsesia acomodării progresului cu realitatea istorică a națiunii. Fibra conservatoare tinde să privilegieze această legătură cu tradiția, iar Eminescu nu se poate rupe, nici un moment, din acel
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
început școala scriind pe tăbliță. Dar cel mai important pentru mine a fost că, în formarea mea de copil, în locul acela, la Botoșani, era Eminescu. Am început să învăț poeziile lui Eminescu, am început să trăiesc ajutându-mă de universul eminescian, inventând ceea ce era deja inventat și dus la un nivel înalt de artă în poezia lui. A.V. Ce importanță a avut pentru dumneavoastră cuvântul? A.V. Cuvântul... a avut importanță... de mărturisire și de taină. Eu nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Cine dintre toți/ s-o ivi ca un munte,/ strîmbătatea s-o înfrunte,/ s-o arunce-ntre roți!!/ Să fie-același cer/ pentru plugar, pentru boier, pentru-împărat, pentru miner". însă alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți trebuie ție/ Românie,/ cu năprasnice vreri românești,/ cu năprasnice arme/ să-l izbească, să-l darme...// Fanarul prins-a rădăcini
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității, întrucît Ťmetafizicať înaltă, identificabilă discursului eminescian, va fi substituită mecanic de Ťmetafizicať joasă, a Ťbezneiť și a Ťnămoluluiť ancestral. Perspectiva demolatoare a "robului" răzvrătit conține germenii dialectici ai evoluției, dar nu depășește stadiul obscur al conștientizării colective junghiene". (Să ne închipuim că dl Mincu ar fi
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
le situeze în corpul operei bacoviene, ceea ce l-ar fi expus ridicolului, pentru că ar sfida evidența; 2. să respingă această atribuire ca o falsă problemă de istorie literară (pe care o asemăn cu inventarea de către Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce căuta aceste texte, redate in extenso, într-o ediție de Opere Bacovia; ar fi fost de ajuns o notă explicativă, de semnalare a unei ciudățenii care grevează inutil opera bacoviană. A treia cale " de perpetuare
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
pune pe Adrian Năstase la foc mic. Cred mai curînd că Eminescu și-a cam făcut treaba pentru care a fost poate programat, aceea de a face loc în PSD, la vîrful grupării Iliescu. După acest spectaculos joc de artificii eminesciene, patriarhul detronat a anunțat că se întoarce, pentru a le da o lecție celor care l-au ,tîlhărit".
Cine ar putea fi Eminescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11376_a_12701]
-
IV 8768, iar cota domnului Diaconu este P IV 8769). De asemenea, aș mai face sugestia ca în cazul articolelor nesemnate de Noica, dar incluse în sumar, editorul să menționeze, în note, argumentele în favoarea apartenenței, așa cum au procedat editorii publicisticii eminesciene (de pildă, am îndoieli, în lipsa unor argumente justificative, că textul D-l Ion Petrovici despre Fichte și unele întâmplări actuale, apărut nesemnat, în Ultima oră, ar aparține lui Constantin Noica). În legătură cu notele, doar o mică observație: cea mai amplă și
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
ospețele" amateur-ilor de odinioară, îndrăgostiți de studiile lor, modernitatea va face niște cine discrete și frugale. Totuși, recuperări ispitite de, să spunem, "deplinătate", se mai petrec. Este cazul scrierilor lui Constantin Noica, la care, depășind enumerarea argumentelor pentru "rotunjimea" gîndirii eminesciene, Solomon Marcus revine. Deși înțelege cultura într-un sens foarte larg, Noica vede filosofia și știința ca tabere într-un joc "de sumă nulă": plusul uneia înseamnă, inevitabil, minusul celeilalte. Nici filosofia unei științe, a biologiei, sau a fizicii, de
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
pe Filip al II-lea și pe Alexandru Macedon traci, datorită aversiunii sale funciare față de greci; este de remarcat faptul că articolul este scris polemic fata de ziarul grec Messager d’ Athenes. La cam atât se reduce în publicistica politică eminesciană discuția despre geto-daci. Când pomenește Dacia antică (a existat și un proiect rus care preconiza întemeierea unei Dacii, proiect față de care poetul reacționează vehement), apoi el se referă la provincia romană Dacia și nu la regatul daco-getic. În buna tradiție
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
din încă 1989 "Despărțirea de Eminescu". Dl Nemoianu consideră că "din Eminescu au descins Goga, Iorga și Pârvan iar, apoi, Eliade, Vulcănescu și Noica; chiar și universul blagian (cu mult mai autonom) ar fi greu de imaginat fără o genealogie eminesciană". Cred că dl Nemoianu exagerează, asemenea regretatului Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
regretatului Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de scoborîtorii autohtoniști și tracizanți ai mitologiei eminesciene. Antiistorismul, pasivitatea și retragerea somnolentă își găseau printre ei aprigi defensori. La etajele inferioare, de Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și diverse idolatrii vulgare". Ba chiar dl Nemoianu merge mai departe, căutînd imitatorii mai tîrziu, în deceniile comuniste
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
extrema stîngă. De aceea d-sa precizează că aici nu este vorba numai (sau mai ales) de Eminescu, cît de "reactualizarea istorică a o seamă de gînditori și intelectuali români între 1930 și 1980" care se revendicau din opiniile politice eminesciene. De aceea ține să sublinieze că poetului "nu îi neg deloc importanța" dar că e necesară absolută de o autocritică socială și culturală națională. Tot de aceea Eminescu trebuie analizat mereu în contextul său istoric și socio-cultural și nu socotit
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
spus: Părinte, să mă îngropați la țărmul mării și să fie într-o mânăstire de maici și să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mănăstire de maici lângă Botoșani) cum cântă „lumină lină” (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze lirice eminesciene, în Telegraful Român (Sibiu), 1-15 Iunie 1989, p. 1). Deci, poetului îi erau familiare sfintele slujbe și iubea imnul „lumină lină”, unul din cele mai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât privește taina spovedaniei, chiar dacă i-a fost sugerată sau inițiativa
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
maiestuozitatea cu smerenia, teologia cu pietatea: „Rugămu-te-ndurărilor/ Luceafărului mărilor/ Ascultă-a noastre plângeri/ Regina peste îngeri/ Din neguri te arată/ Lumina dulce, clară/ O, Maică Preacurată/ și Pururea Fecioară, Marie”. Am lăsat voit la urmă un alt giuvaer al liricii eminesciene, „Colinde, colinde”, de o sensibilitate și delicatețe fără seamăn. Iat-o, în întregime: „Colinde, colinde/E vremea colindelor Când ghiața se-ntinde/ Asemeni oglindelor Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele Se bucură copiii
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
devine himerică, contradictorie, de neînțeles". Adunat în eul său, creatorul nu mai dispune de comprehensiunea fenomenalităților: "Orb, ca Homer, pentru lumea fenomenală, trăind în absolutul interior care e moartea voinței, îndurerat de sublima sa abulie (Apus)". Antologia este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul" veșniciei. Ultimul volum, Stanțe burgheze, apărut în 1946, reflectă, fie și într-un mod indirect, circumstanțele istorice care nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri tîrzii, "ajung ecouri ale acelor împrejurări
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Rodica Zafiu Anunțam săptămîna trecută că voi reveni asupra posibilităților de a folosi compact-discul Eminescu 2000 - Opera completă în cercetările lingvistice și stilistice. în primul rînd, instrumentul de căutare ne permite să verificăm prezența unui cuvînt în scrierile eminesciene și mai ales să urmărim, în contextele originale, sensurile în care acesta e folosit. Avînd în vedere că deocamdată nu e accesibilă cercetării toată opera, nu se poate dovedi că o anumită formă nu există în Eminescu; se poate, în
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
de a oferi prin dicționar imaginea "publică" a scriitorului (nu și a jurnalistului). Din lista de cuvinte lipsesc astfel numeroși termeni "marginali" - arhaisme, neologisme, cuvinte populare și colocviale - pe care îi descoperim în diversitatea lexicală a postumelor și a publicisticii eminesciene. Junimismul caracudă și familia sa lexicală (caracudesc, caracudistic) apar în versurile glumețe cuprinse în vol. IV al Operelor (Caracuda în război, Cîntec caracudesc, Felicitare lui Samson Bodnărescu) și le găsim foarte ușor în textul reprodus pe CD. între destule alte
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
primite de naționala României la recentul campionat mondial... Tenis. Meciul de “Cupă Davis”, dintre echipele României și Elveției, transmis pe România 1, a fost comentat de Cristian Tudor Popescu atât de tehnico-sec, încât m-a expediat mental la finele Scrisorii eminesciene pentru o parafrază răzvrătitoare și, poate, o nedreaptă întrebare către cer: “Unde e, Țopescu, Doamne” ? Iar în culmea disperării, și pornit pe retorisme, am mai întrebat Providența: “Doamne, Federer ăsta e tot de-al Tău, sau... ? Că, Doamne iartă-mă
Sport by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13099_a_14424]
-
de marii sonetiști italieni: „Din coșmar în insomnie./ Argint viu. Crispare Vie./ Sub același Ceru-i Ler/ Eu/, Văpaie’n plin ether.” Dacă volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară dornică de a se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
a reluat locul central în oraș. Așezat pe un soclu înalt, domnitorul, sprijinit în sabie, cu crucea înălțată spre cer, a fost simbolul mobilizator al basarabenilor treziți la o viață nouă după 1988. Începând cu acel an, călăuziți de steaua eminesciană și de sabia voievodului, s-a cerut dreptate, întoarcerea la alfabetul latin, literatură și presă în limba națională. Pe ziduri sta scris: "Scoală, Ștefan cel Mare, / Scoală, scoală din mormânt / Ia-ți tu sabia cea mare / Fă dreptate pe pământ
Umbra lui Ștefan cel Mare la Chișinău. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Chirilă () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2259]
-
fiind văzut nu numai sub aspectul de inegalabil poet național ci și de autentic patriot, cu o înaltă conștiință morală, onestitate și sensibilitate, apărător al ideii de românism și al acestei provincii istorice românești greu încercate, deși la moștenirea publicistică eminesciană accesul a fost foarte târziu. În condițiile vitrege în care multă vreme (până spre sfârșitul anilor 50) nu s-a editat nicio carte în limba română, folclorul poetic românesc păstrat pe cale orală a suplinind în mare această lipsă, Eminescu, descoperit
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
tragismul Limbii Române de pe teritoriul Basarabiei”. [4]. De aceea Ion Druță îl numea pe Eminescu, încă din 1970, „un hotar al conștiinței”. De aceea Mihai Cimpoi, acest titan al criticii literare postdecembriste care a marcat o nouă etapă în receptarea eminesciană, îl vede ca o „biblie lucrătoare”, ca cel care a luminat drumul basarabenilor spre „regăsirea ontologică”, spre salvarea ca nație („Moldovenii din Est s-au salvat prin Eminescu”). Mișcarea pentru redeșteptare și lupta pentru limbă, alfabet-grafie latină, identitate natională, tricolor
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]