8,407 matches
-
șantierele, zborul în cosmos, etc.) și în rest destul de slab. Odată făcute aceste concesii moderate, am putut publica în 1968 (nu fără destule greutăți) volumul considerat de mine și de toată lumea drept adevăratul meu debut: Piatra. Mulți au primit cu entuziasm noul op. S-a vorbit de "silă organică autentică" (Marian Popa), "carte unică în peisajul poeziei noi" (Nichita Stănescu), "teritoriu superior personal, pe care nu-l împarte cu nimeni" (Ilie Constantin), "o carte remarcabilă a unui poet care are ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiul cunoscutului istoric al artelor și întemeietor al Muzeului Satului din București, Al. Tzigara-Samurcaș. Sandu Tzigara-Samurcaș a fost un pianist de talent și un remarcabil poet bilingv (franceză și română), al cărui debut cu Recital de pian (1941) a stârnit entuziasmul lui Ion Barbu, al lui Perpessicius și al Annei de Noailles. Era descendent dintr-o veche familie aristocratică românească (un Ioan Samurcaș a fost un foarte bun prieten al lui Eminescu). Poliglot, cozeur rafinat, cu o cultură vastă, dar interzis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a stins. Proiectul nostru "Sub frunze de măslin" s-a născut din nebănuitele intersecții umane menite să dăruiască, devenind o clipă de pace lăuntrică atât de necesară pentru a ne hrăni visele. (Paulina Duta). Am fost puțini dar plini de entuziasm: Bianca Marcovici, scriitoare (Israel), Paulina Duta, fotograf (România), Ovidiu Ioan Manole director Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Adrian Grauenfels traducerea și adaptarea textelor (Israel) și desigur Dvs. Angela Baciu, care ne-ai surprins cu forța și talentul organizatoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suferință atroce le datorez zecile de poezii pe care le-am scris! Mă tem că am fost nedreaptă sau intoleranță cu unii dintre semenii mei... Un vechi prieten, azi decedat, m-a numit "Apologetică-apoteotică-apoplectică-apocaliptică" având în vedere circulația mea de la entuziasm absolut la totală respingere. Eram (mai sunt?) o ființă exagerată sau doar infantilă (mai sunt?). A.B.În viața Dvs. ați dat multe interviuri și ați povestit multe întâmplări. Aș dori să-mi mărturisiți acum, dacă se poate, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe scurt, spirit al vremii. A.B.Care credeți că este soarta criticii de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A.B.În calitate de critic și istoric literar, ați practicat critica de întâmpinare și susținere. O veți continua, rămânându-i credincios, sau o veți abandona? Da, am practicat-o timp de douăzeci de ani, dar am cam obosit. Nu mai am entuziasm. De altfel, am mai spus-o, comentariul literar la zi, cronica literară mă ispitește tot mai puțin. E o risipă superbă pentru care nu prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în "Cuvântul", o pagină dedicată debutanților, lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revistă anii care au trecut; scena este emoționantă. Eu eram adolescentul, ce nu știam În acel timp care va fi viitorul, el era un soldat chipeș ce visa În acel timp la o altă Germanie. Dar după luptele de la Mărășești, entuziasmul lor scăzuse. Venise atunci de la Mărășești un soldat chipeș, căruia Îi muriseră trei frați acolo. L-am auzit povestind că acolo a fost al doilea Verdun, că nu s-au așteptat la așa ceva, iar În ziarul Lumina de la București, s-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
eram!... Sala s-a umplut dintr-o dată, nici nu mi-am dat seama când. Grupul celor sosiți de la Istambul s-a dovedit a fi cel mai gălăgios. Aveau multe impresii de împărtășit și... le împărtășeau cu voce tare, plini de entuziasm. Din toată frenezia vorbelor lor, de departe se detașau câteva: Shri Mataji, Kundalini, vibrații... Am ciulit bine urechile, deoarece erau exact cuvintele ale căror înțelesuri depline venisem să le pătrund. Fără să-mi dau prea bine seama, centrul atenției s-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de suferit, deoarece unele litere nu erau clare și descifrarea numelor zeităților chiar ridica probleme. Din câte îmi amintesc eu, Shri Mataji acorda o importanță deosebită acestui material, considerat a fi un mare secret la care am primit acces. Cu entuziasmul dovedit și până atunci, citeam Devi Kavach de trei ori pe zi, conform rigorilor cerute chiar în text. Bineînțeles, la majoritatea zeităților invocate, spuneam mantrele necesare de trei ori. Lectura Devi Kavach se întâmpla după cel puțin o baie de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mantrele necesare de trei ori. Lectura Devi Kavach se întâmpla după cel puțin o baie de picioare, lucrul cu lumânarea și cel vibratoriu. O să mă suspectați de fanatism. E posibil! Aceasta, dacă nu cumva aș putea invoca în apărarea mea, entuziasmul. Am fost pedepsit! (Vedeți, dacă mă acuzați de fanatism?) După două zile, pe tot corpul miau apărut niște brobonele roșii și sufeream de niște mâncărimi... Nu cunoșteam cauza, nu găseam remediul. Știindu-mă suferind de ficat, m-am prezentat la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
uniți prin Spirit. Sună a nostalgie ceea ce eu încerc acum să evoc, dar nu este așa! Eu altceva doresc să scot în evidență: frumusețea vieții sahaj! Să fie așa de greu să reînviem acea atmosferă caracterizată de bucurie pură și entuziasm inocent? Nu, nu cred și nici nu vreau să vă transmit așa ceva! Nu astfel ne-a educat Mama noastră! În momentul în care uităm să ne bucurăm, înseamnă că ne-am îndepărtat de esența învățăturii primite de la Shri Mataji. Și-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cum de poate să facă față atâtor programe sahaj fără a simți epuizarea, fără a-și neglija îndatoririle de gospodină? - și, credeți-mă, nu reușeam să găsim un răspuns coerent în logica pământeană. Explicația o găseam doar în energia și entuziasmul de care debordam cu toții, toți cei ce, cu mândrie ne numeam sahaja yoghini. Așa ne-am manifestat în primii ani de Sahaja Yoga la Brăila, ani în care toți eram... frați egali, renăscuți sub același Soare, Cel al Mamei. E
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Diana:Domnu’ Florin, ce faceți? Nu plecăm? Vă mai aștept? Întrebările fetei se succedau la foc automat, nelăsând loc și pauzei necesare unui răspuns. Cu greu am reușit s-o întrerup pentru a îngăima o încercare de ponderare timidă a entuziasmului ei juvenil. Dialogul a continuat astfel:Diana, nu vezi ce-i afară? Mașina e blocată în nămeți.../ - Nu se poate, domnu’ Florin! Ce nămeți?! Care nămeți?! Eu știu că ne așteaptă 150 de tineri să le dăm Realizarea; se circulă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
manifestat iubirea, dar... nu era suficient: fiul voia acasă. Tatăl a propus să traverseze toți, împreună, munții. Știa de existența unui traseu frecventat de transfugi, erau călăuze calificate și verificate, dar fiul, prea obosit să aștepte și mânat încă de entuziasmul neadormit al vârstei, a luat decizia să treacă prin vamă folosind un pașaport fals. Tatăl său l-a întrebat din nou: Ești sigur că asta vrei? - Vreau mai repede acasă, tată! Rațiunea nu-l putea clinti. Au acționat în consecință
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
primului imbold interior și și-a cheltuit foarte repede mare parte din bani, cumpărând cam tot ce se găsea și în cantități... cam exagerate. Invitațiile mele la cumpătare și argumentele legate de economia de piață nu au avut ecou în fața entuziasmului inocent al fetei: - Domnu’ Florin, banii aceștia merg la Sahaja Yoga!... Nu o puteam contrazice pe Diana dar, dacă aș fi procedat la fel, aș fi cumpărat multe lucruri la prețuri de două ori mai mari. Chiar dacă banii aveau destinația
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a greșit deloc: în timp ce eu eram atras de cumpărături, la Mumbay sau Pune, Diana rămânea în incinta ashram-ului sau prefera o vizită la casa lui SHRI MATAJI. Recunosc, nu am observat niciun moment vreun regret pe chipul fetei; din contră: entuziasmul de după vizita amintită mi-a trezit mie păreri de rău! La Mumbay, în piață, m-am tocmit îndelung pentru două sari-uri, două curte, două șaluri și două perechi de butoni pentru curte. Să vă spun prețuri: sari-uri: 6-10
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de nimeni ! Sincer să spun, dacă e ceva ce regret în viață, regret că nu a durat mai mult acea săptămână, când am funcționat în afara capitalismului... Nici nu ne puneam problema că trebuie să ne plătească cineva. Desigur, scriam din entuziasm. În sfârșit, eram liberi să scriem. Doamne, cât râvniserăm ! FĂceam, evident, ordine prin Universitate, pentru că, ini‑ țial, ne-am păstrat agenda de revistă studențească. Și umorul. De exemplu, am publicat pe prima pagină liste închipuite de securiști din Universitatea „Alexandru
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ar fi avut curajul să facă acest pas, nu ne-ar opri nimeni. V.A. : Da, dar astăzi este mult mai greu decât era atunci, acum 24-25 de ani. A.M.P. : Nu e chiar așa... V.A. : Atunci era un entuziasm în primul rând pentru limba română, care înseamnă, de fapt, nucleul, esența unei națiuni. A.M.P. : LĂsând deoparte entuziasmul pentru limba română, în anticiparea acestei uniri s-a desprins Transnistria. Eu am fost în Transnistria și în GĂgăuzia la primul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mult mai greu decât era atunci, acum 24-25 de ani. A.M.P. : Nu e chiar așa... V.A. : Atunci era un entuziasm în primul rând pentru limba română, care înseamnă, de fapt, nucleul, esența unei națiuni. A.M.P. : LĂsând deoparte entuziasmul pentru limba română, în anticiparea acestei uniri s-a desprins Transnistria. Eu am fost în Transnistria și în GĂgăuzia la primul război. Am fost în amândouă, le-am colindat pe amândouă. Ele s-au desprins tocmai ca Moldova nici măcar să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
neînchipuit,cât și cu mizeria în care se zbate majoritatea absolută a populației. Dar contrastele sociale în asemenea cazuri festiviste nu contează. Principalul e că lumii i se oferă fericita ocazie de a se manifesta, de a-și exprima bucuria, entuziasmul, dragostea și, principalul, adeziunea la cursul politic promovat de actualii dregători ai destinelor noastre. Slavă Ucrainei, zic ei cu mândrie căzăcească. Dar noi?” La întrebare, răspunsul îl dă caseta în culoare din mai josul aceleași pagini unde citim: „Să lăsăm
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deosebire de culoare politică și interese personale, pe care îi doare durerea neamului lor, trebuie să fie alături de noi. Suntem un mănunchi de tineri. Nu facem o firmă din tinerețea noastră, dar suntem siguri că această tinerețe ne va da entuziasm și mai ales ne va da putința de a spune adevărul fără înconjur. Apărem cu încrederea ce ne-o dă dreptatea cauzei pe care vrem să o servim. Dacă ne vom opri la mijlocul drumului, rușinea nu va cădea asupra noastră
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Teleagă, predicatorul bisericii catedrale dr. Ștefan Saghiu, directorul tipografiei arhiepiscopale Dimitrie Bucevschi și Constantin Morariu. * ...”adevărata redacție am primito cu cu bucurie. Nimic în viață n-am lucrat cu așa sete și cu așa dor fierbinte ca la Deșteptarea și entuziasmul - deliciu, din timpul acela îmi va rămâne pururi neuitat. Chiar noaptea prin somn visam planuri de îmbunătățire a sorții poporului și atunci repede mă sculam, aprindeam lumina și mă apucam de lucru.” - spune C. Morariu. „Aproape tot ce s-a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul jurat dă citire emoționat întregului verdict, prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă apoi ordin să fie introduși acuzații. Corneliu Codreanu este dus pe brațe în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
În rândurile, rărite îngrijitor, ale cântăreților simțirii noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!” 113 „Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădește o viață interioară foarte zbuciumată, însuflețită de bucurii și tristeți, de entuziasm și resemnare, de efuziuni și îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate, între posibil și miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.” (Literatura contemporană) Lucian Blaga (18951961) Sextil Pușcariu, ca și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
spusele prof. Const. Loghin (Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina, Cernăuți, 1943, p. 164 ș.u.). ...” Nu știu cum se făcea că învățam numai cântece cu Ștefan cel Mare, cu Tudor Vladimirescu și habar nu aveam cine sunt aceștia... Ce entuziasm pe noi, când într-o bună zi ne-am pomenit cântând, nici nu știu de unde, „Pe-al nostru steag” a lui Ciprian Porumbescu. Ne plăcea la nebunie, mai ales că se preta foarte bine la marș. Și-l cântam la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]