7,018 matches
-
Göteborg. Sigla concursului este un fluture multicolor care reprezintă unitatea, diversitatea și fericirea. Ideea de a folosi un fluture pornește de la conceptul de teorie a haosului, numită și efect de fluture, conform căreia un lucru minor precum bătaia aripilor unui fluture poate avea consecințe majore, precum crearea unui uragan. Accepția folosită de organizatori este că lucrurile mici pot crea mișcări mari și puternice, cum este cazul Concursului Muzical Eurovision. SVT a anunțat pe 19 februarie 2013 că filmulețele dinaintea fiecărui cântec
Concursul Muzical Eurovision 2013 () [Corola-website/Science/326388_a_327717]
-
orașului ce găzduiește concursul. Clipurile au fost produse de compania Camp David. Grafica utilizată în cadrul transmisiunilor în direct a fost realizată de compania Brokendoll. La ea a contribuit și studioul de efecte vizuale suedez Swiss International, care a realizat animațiile fluturilor colorați în culorile steagurilor țărilor participante. La 11 iulie 2012, producătorul concursului, Christer Björkman, a sfătuit fanii să nu cumpere biletele care erau în circulație în acea perioadă și să aștepte până la apariția biletelor oficiale, fiindcă deciziile necesare cu privire la planul
Concursul Muzical Eurovision 2013 () [Corola-website/Science/326388_a_327717]
-
înoată și în proba de 50 m și ștafeta de 4x50 m mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este considerat înotătorul german Erich Rademacher în anul 1926, care
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
mixt, respectiv 100 m mixt individual. Este un procedeu foarte utilizat pentru înotul de agrement și deosebit de util pentru înotul în scopuri utilitare sau militar. Procedeul delfin sau fluture este cel mai nou dintre procedeele sportive de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este considerat înotătorul german Erich Rademacher în anul 1926, care înotând bras cu picioarele, executa mișcările de fluture din brațe înainte de întoarceri
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de înot. Se numește fluture sau delfin datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. Inventatorul procedeului este considerat înotătorul german Erich Rademacher în anul 1926, care înotând bras cu picioarele, executa mișcările de fluture din brațe înainte de întoarceri și la sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul permite doar mișcarea simultană a picioarelor în plan vertical. Cu timpul procedeul flutur devine al doilea procedeu de viteză după stilul liber. În programul jocurilor olimpice procedeul fluture se înoată în probele de 100 m 200 m; este primul procedeu în probele de 200 m și 400 m mixt individual și al treilea schimb la ștafeta de 4x100 m mixt. În programul campionatelor mondiale se înoată și în
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Butler Yeats. Apărută inițial în numărul din 28 iunie 1952 al publicației "Collier's", această povestire a ajuns în anul 1984 să fie cea mai reeditată povestire science fiction. Ea are la bază conceptul care a fost denumit ulterior efectul fluture. În anul 2055, într-o vreme când mașina timpului a fost inventată, un grup de turiști călătoresc în perioada dinozaurilor într-un safari care să conducă la uciderea unui Tyrannosaurus rex. Ei sunt averizați să nu calce în afara potecii stabilite
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
al istoriei. Reveniți în timpul lor, călătorii constată mici schimbări în societate, cum ar fi alterarea limbii engleze sau schimbarea câștigătorului alegerilor prezidențiale. Turistul care călcase lângă potecă, Eckels, observă atunci că în noroiul de pe cizma lui se află și un fluture mort, acea alterare minoră a trecutului având repercusiuni asupra prezentului. Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din mai 1950 al publicației "Planet Stories" și a mai fost publicată și în culegerea de povestiri "Omul ilustrat". Un grup de
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
martius"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), tritonul carpatic ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat (Salamandra salamandra), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria") Nevertebrate cu specii de: libelule ("Leucorrhinia pectoralis" și "Cordulegaster heros" - calul-dracului); fluturi și molii ("Aphantopus hyperantus", "Anthocharis cardamines", "Argynnis paphia" - arginie mare de pădure, "Callophrys rubi", "Colias hyale", "Colias croceus", "Hepialus humuli, Lycaena tityrus, Leptidea sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia sylvina, Pararge aegeria"). Flora rezervației are în componență arbori și arbusti
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
ecosistemului prin introducerea speciilor noi, prin creșterea animalelor și exploatarea terenului. Țărmul insulelor are o faună diversificată. Flora insulelor este bogată și diversă dar are un grad ridicat de endemism. Fauna endemică terestră a insulelor se limitează la păsări, insecte, fluturi, păianjeni și o specie de lilieci. În apele înconjurătoare adânci se întâlnesc frecvent rechini. Primii navigatori au adus pe insulă porci și câini, iar de-a lungul timpului au mai fost aduși și cai, capre și oi de către europeni. În afara
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
este construit un labirint, în care personajul se pierde conștient. Avem un labirint desenat pe capul lui Herman, dar și labirintul pe care acesta îl desenează la rândul lui pe capul micuței Silvia cu focuri mistuitoare și, mai ales, cu fluturii aceia văzuți din copilărie pe trupul mamei, zeiță în care spațiul și timpul rescriu istorii succesive: „În mijlocul lumii era o casă. În mijlocul casei era o mamă. În mijlocul mamei stătuse el, și amintirea acelor luni fericite îl atrăgea încă acolo, cu
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN); amfibieni și reptile: buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina") și țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"); zvârlugă (un pește din specia "Cobitis taenia"); precum și un lepidopter din specia "Lycaena dispar" (fluture purpuriu). La nivelul ierburilor este semnalată prezenața mai multor plante rare cu specii de: pelin ("Artemisia santonicum"), albăstrică ("Aster tripolium"), ciufă ("Cyperus pannonicus"), trifoi frăguț ("Trifolium fragiferum"), broscăriță ("Triglochin palustris"), ghirin ("Suaeda maritima"), bălănică ("Puccinellia distans") sau pipirig ("Juncus gerardi
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
vad ("Gobio uranoscopus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), fusar ("Zingel strebel"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), o comunitate de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN), precum și un fluture din specia "Euphydryas maturna" ("Hypodryas maturna"). Printre păsările semnalate în arealul sitului se află mai multe specii protejate (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
mamifere cu specii de: șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"); reptile și amfibieni: triton cu creastă ("Triturus cristatus"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască roșie de munte ("Rana temporaria"); precum și fluturi cu specii de "Erynnis tages, Maniola jurtina, Melanargia galathea" sau "Anthocharis cardamines". În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), salamandră ("Salamandra salamandra"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), năpârcă ("Natrix tessellata "); pești: beldiță ("Alburnoides bipunctatus"), scobar ("Chondrostoma nasus"), clean ("Leuciscus cephalus") și insecte: fluture ("Apatura metis"), cosaș de stepă ("Saga pedo") În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, muzee, arii naturale protejate); astfel: Reportaj
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
atunci în vârstă de șase ani). În 1806 muzeul a cumpărat o colecție de insecte europene realizată de Johann Carl Megerle von Mühlfeld, iar Megerle a devenit primul curator al colecției de insecte. El a organizat achiziționarea colecției Gundian de fluturi din Europa. Aceste colecții vechi împreună cu specimenele lui Megerle au fost distruse în octombrie 1848, în timpul incendiului de la Hofburg; totuși, călătoria lui Johann Natterer în Brazilia (1817-1835) a condus la o îmbunătățire enormă a colecțiilor: 60.000 de insecte făceau
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
, cunoscut și ca împăratul japonez sau marele împărat violet, este o specie de fluture din familia Nymphalidae. Este nativ din Japonia (din Hokkaidō până în Kyūshū), Peninsula Coreeană, China, Taivanul de Nord, Vietnamul de Nord. Anvergura medie este de la masculi, și la femele. Larvele speciei se hrănește cu specii de Celtis, ca "Celtis jessoensis", "Celtis
Sasakia charonda () [Corola-website/Science/328822_a_330151]
-
din Hokkaidō până în Kyūshū), Peninsula Coreeană, China, Taivanul de Nord, Vietnamul de Nord. Anvergura medie este de la masculi, și la femele. Larvele speciei se hrănește cu specii de Celtis, ca "Celtis jessoensis", "Celtis japonica" și "Celtis sinensis". "S. charonda" este fluturele național al Japoniei, unde este cunoscut ca sau ("oh-murasaki", "marele violet"). Denumirea sa în chineză tradițională este .
Sasakia charonda () [Corola-website/Science/328822_a_330151]
-
este o specie de fluture coadă-de-rândunică găsit în America de Nord și în America Centrală. Culoarea lor este neagră iar aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
De asemenea, el a descris multe alte noi genuri și specii. El a fost designer și gravor și din 1786 a lucrat timp de trei ani ca designer și gravor la o fabrică de bumbac în Ucraina. Acolo a colectat fluturi și a făcut descrieri și ilustrații pentru unii pe care le-a adăugat în "Beiträge zur Geschichte der Schmetterlinge" (1786-1790), pe lângă alte câteva noi specii descoperite în zona rurală de lângă casa sa din Augsburg. Francis Hemming. "Hübner: Cont sistematic și
Jacob Hübner () [Corola-website/Science/329450_a_330779]
-
În 1994, Serhat își înființa propria companie, „End Productions”. După un acord cu TRT, compania a devenit producătorul quiz-show-ului „Riziko!”. Serhat a fost de asemenea gazdă show-ului care a debutat la 3 octombire 1994. În 1995 el primea doi „Fluturi de aur” că premii, unul pentru „Cel mai bun prezentator masculin” și unul pentru cel mai bun quiz-show al anului pentru „Riziko!”. În 1996, primea din nou premiul pentru „Cel mai bun quiz-show al anului”. Show-ul a durat peste
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are un rol important în relațiile intra- și interpopulaționale. Homocromia se întâlnește la numeroase specii de insecte (ex.: culoarea verde a cosașilor și a lăcustelor, omizile fluturelui "Sphinx ligustri" imită culoarea frunzelor de liliac, iar dungile oblice de pe cap seamănă cu nervurile frunzelor), la pești (ex. cambula), batracieni (ex. brotăcelul); reptile (la multe șopârle din genul "Lacerta", liniile negre de pe corpul unor șerpi), păsări (ex. caprimulgul), unele
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
semilună deasupra reprezentând masculinitatea. Cele două sunt plasate la extremitățile opuse ale unui cerc, semnificând un echilibru între părțile masculine și feminine. Acest simbol este destinat în special persoanelor transgen care se identifică hermafrodit sau androgin. Alte simboluri transgen includ fluturele (simbol al transformării sau metamorfozei), un set de trei hexagoane reprezentând modelul chimic al estrogenilor și testosteronului, respectiv simbolul yin și yang în roz și albastru deschis. Panglicile colorate au devenit simbol al mai multor cauze. Semnificația din spatele panglicilor depinde
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]