7,390 matches
-
întrucît este împărtășit de o comunitate diplomatică; este real și nu are nevoie de o justificare explicită. Totuși, dacă unele principii realiste nu mai sînt, sau nu în mod necesar, împărtășite și necesită o justificare în vremurile noastre democratice, acest fundament nu se poate baza pur și simplu pe tradiție, ci trebuie susținut de dovezi științifice. Pentru a apăra realismul, Morgenthau a fost silit să urmeze a doua cale, cu toate că el credea în prima. Ambiguitatea aceasta iese la iveală în felul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Feyerabend (1970), numai că aceștia din urmă o vor aplica nu doar științelor sociale, ci tuturor științelor. De aceea, "dacă unii oameni de știință au preluat de la mine ideea că pot îmbunătăți statutul domeniilor lor, legitimînd mai întîi acordul asupra fundamentelor și apoi întorcîndu-se la rezolvarea problemelor, din păcate ei mi-au înțeles greșit gîndul" (Kuhn 1970b: 245). Așa cum arată volumul Elusive Quest, se pare că spre sfîrșitul anilor '80 referirea la Kuhn în domeniul relațiilor internaționale nu mai presupunea nici măcar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
au sens în termenii paradigmelor incomensurabile, dar apar într-adevăr în matricea metateoretică (ele pot fi regăsite și la Alker și Biersteker 1984). Prima apropiere a avut loc în zona gri a matricei, între neorealism și neoinstituționalism, care împart un fundament raționalist comun (Keohane și Nye 1987; Nye 988). Wæver numește aceasta sinteza neo-neo. A doua apropiere are loc în cadrul tradiției interpretiviste. Ea are mai multe fețe, dar cel puțin două trăsături importante ne duc înapoi cu gîndul la Max Weber
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realismul normativ și orientat către practică să nu mai constituie principala tendință a disciplinei relațiilor internaționale. Este o ironie de proporții că neorealismul lui Waltz - atît de încrîncenat în apărarea unei viziuni materialiste în politica internațională, atît de convins că fundamentul anarhic al scepticismului este superior oricărui altuia - a subminat în cele din urmă viziu-nea realistă asupra lumii în domeniul relațiilor interna-ționale. Sigur că aceasta este în mare măsură vina încercării realiste mai generale de a transforma viziunea sa asupra lumii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
independentă. Idealiștii din perioada interbelică (capitolul 2) urmăresc pacea internațională și își bazează încercarea de a o obține pe o viziune specifică asupra omului ca ființă rațională. În replică, unii realiști din prima perioadă s-au referit de asemenea la fundamentele antropologice, religioase pentru Niebuhr (1941), înclinații psihologice pentru Morgenthau - pentru a contura o viziune opusă asupra a ceea ce e realizabil în politica mondială: anume o simplă ordine a conflictului limitat. De aceea, prima mare dezbatere a avut loc în acest
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ordine a conflictului limitat. De aceea, prima mare dezbatere a avut loc în acest cadru metateoretic. A doua orientare, cea neopozitivistă, provine din dublul refuz de a integra analiza empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cadru metateoretic. A doua orientare, cea neopozitivistă, provine din dublul refuz de a integra analiza empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se micșoreze. Globalizarea recentă a economiei politice internaționale determină constrîngeri severe asupra statelor dezvoltate, mai ales de tipul creștin-democrației corporatiste sau social-de-mocrației care promovează ieșirea de sub tutela "mărfii" (pentru aceste distincții, vezi Esping-Andersen 1990; van Kersbergen 1995). Funcțiile guvernului și fundamentele legitimității s-au schimbat și, de aceea, realismul trebuie să admită că politica internațională nu mai poate fi înțeleasă făcînd abstracție de dinamica internă și transnațională - asta în ipoteza că ar putea fi vreodată înțeleasă. Dacă puterea este un concept
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spun că statul trebuie înțeles ca fiind mai mult decît o mașinărie care acționează de sus în jos, în vederea mobilizării mijloacelor politicii externe. Realismul trebuie să-și reviziuască asumpțiile. Relațiile stat-societate, inclusiv ierarhiile care țin de gen, nu mai sînt fundamente implicite și constante ale unei societăți internaționale a statelor, ci însăși temelia pe care au loc relațiile internaționale (pentru rolul femeilor în susținerea diplomației clasice, vezi Enloe 1989: capitolul 5). Relațiile internaționale nu mai sînt un apogeu al relațiilor societale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realiștilor, puterea ca un concept relațional nu poate fi conceptul central al unei abordări realiste sistemice (Guzzini 1993, 1994b). Schimbarea perspectivei: înapoi la determinarea multiplă neponderată Fără îndoială, principala contribuție a volumului Logic of Anarchy este de a fi dezvoltat fundamentele conceptuale ale lui Ruggie (1986 [1983]), pentru a reintegra studiul schimbării într-o teorie realistă sistemică a disciplinei relațiilor internaționale. Schimbarea sistemică, în sensul ei strict, este valabilă doar ca o trecere oarecum ireală de la anarhie la ierarhie, ca în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
face doar cu o teorie oarbă a rezolvării problemelor sau, mai rău, cu o ideologie nereflexivă. Potrivit lui Jones, aceasta l-a determinat pe Waltz să rupă unitatea între teorie și practică, propusă de Carr. Pentru Waltz, teoria este folosită ca fundament neutru al practicilor realiste. Pentru Carr, practica, care este întotdeauna normativă, determină dezvoltarea teoriilor. De aceea, încercarea lui Waltz de a fi eficient politic prin menținerea unui scut științific îi apare lui Jones ca fiind, pînă la urmă, o armă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să exprime relațiile interne ale limbajului și că acest lucru este valabil pentru toate științele. Cu alte cuvinte, această poziție este monistă metodologic, deși altminteri radical antipozitivistă. 2 Întîmplător, studenții germani în științe politice studiază această triadă ca pe un fundament al disciplinei lor. Ei învață acest lucru nu după ce vin în contact cu faptele, ci în primul an de studiu. Cele ce urmează sînt preluate din capitolele introductive ale unui manual academic (Berg-Schlosser, Maier, Stammen 1981: 43-86, Alemann și Forndran
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la 1 Kritic der Urtheilskraft, Secț. I, C. I, §.1: "Judecata de gust nu este deci o judecată de cunoaștere, adică logică, ci o judecată estetică; ceea ce înseamnă că fundamentul său nu poate fi decât curat subiectiv". Vezi și paragrafele următoare. o pseudouniversalitate (nu însă universalitate absolută ca în judecățile logice) care constă în valabilitatea obștească a judecății, în faptul adică de a fi primită de opinia publică și ratificată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o luptă de stil cavaleresc: "săbiile și lăncile scapără și scânteiază de loviturile puternice ale măciucilor fericate, pavezile remboambă". Petru Rareș e nuvela cea mai lungă, aceasta cu oarecari satanisme romantice. Fundamentul rămâne cel clasic. Lacul Brateș e descris în maniera Salvator Rosa, pescuitul formând o mare compoziție amănunțită și fantastică. O vânătoare de bouri e prilej de a prezenta o scenă în gustul ușor melancolic al lui Tasso: buchete de flori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul muzical și olfactiv, conduct al metafizicului. Poezia simbolistă e o poezie de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ceilalți zei ai Egiptului cu capete de pisică, de crocodil sau de buhă? Bun. Dar dacă mai sunt și alții?" etc. Talentul de critic al lui E. Lovinescu s-a subliniat cu apariția poeziei noi, în sensul unui impresionism de fundament. Criticul scrutează opera din toate punctele de vedere, îi stabilește filiațiunea, o așează în categoria ce i se potrivește, îi face radiografia internă, întocmește liste de cuvinte și de imagini, dar toate aceste observații sunt subsumate unei impresii totale, sublimate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este posibilitatea raporturilor sociale ieșite din noua ordine de lucruri. Turburarea autorităților, răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, în pagini excepționale. DEMOSTENE BOTEZ Fundamentul poeziei lui Demostene Botez este "sentimentalismul", proclamat cu onestitate chiar de poet în subtitluri justificative, ca spre a preântâmpina discreditul cu care critica primește o astfel de atitudine. Sentimentalismul nu e ingenuu, și controlat de inteligență devine o slăbiciune persiflată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu oricât de îngust și umbrit din istoria română fără să constați că N. Iorga a trecut pe acolo și a tratat tema în fundamentul ei. Multă vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească sintezele lui N. Iorga (de unde și critica tehnică), plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii (1890-1893), București, 1893; Schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Algebra relațională Algebra relațională este definită ca fiind o parte a algebrei ce conține un set de operatori, care prelucrează relații în scopul obținerii altor relații. Rezultatul obținut prin utilizarea operatorilor algebrei relaționale este un tabel virtual. Având în vedere fundamentele matematice ale modelului relațional, algebra relațională utilizează operatori clasici de manipulare a ansamblurilor de date (reuniune, intersecție, diferență, produs cartezian) și introduce operatori proprii bazelor de date (selecție, proiecție, compunere, diviziune). În literatura de specialitate operatorii algebrei relaționale se clasifică
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
mâinile lui Richelieu, care în ciuda statului său ecleziastic, s-a dovedit a fi mai degrabă un mare om politic decât predicator, deoarece reușea să-i reducă la tăcere pe disidenții interni. Însă Richelieu a fost o figură importantă pentru crearea fundamentelor intelectuale și culturale ale statului francez deoarece el a fost cel care a fondat Academia Franceză, ocrotitoarea limbii franceze, și tot el patrona artele în general, oferind subvenții generoase unor scriitori precum Corneille. Când Ludovic al XIV-lea (1643-1715) l-
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dintre cele mai interesante și mai provocative analize a fost făcută de antropologii culturali Hervé Le Bras și Emmanuel Todd, în mai multe lucrări individuale sau în colaborare. În lucrarea lor Invention de la France 5, ei susțin că au descoperit fundamentele societale ale acestei diversități în natura structurii familiale. Ei fac diferența între două forme de bază ale familiei: famille nucléaire (ad litteram, "familia nucleară" dar nu cu același sens în care acest termen este folosit în sociologia anglofonă 6) care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionalismului, care a supraviețuit în formele sale geografice, culturale și economice pentru a renaște după război. Regionalismul și regionalizarea în timpul "Trente Glorieuses" Perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial a fost una de reconstrucție și reconstruire a fundamentelor economice și politice ale statului-națiune francez. Expansiunea economică și creșterea statului bunăstării sociale în timpul les Trente Glorieuses a fost dirijată de la centru, Paris, și condusă de elitele administrative școlite de École Nationale d'Administration, înființată de către de Gaulle în 1945
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
foarte centralizat, uniform și standardizat, care a existat înainte, chiar dacă o astfel de autoimagine nu corespundea în totalitate realităților multiple ale practicii statului și ale societății franceze. Într-o anumită măsură, schimbările constituționale sunt pur și simplu o armonizare a fundamentelor legale ale statului cu aceste realități complexe. Însă, există și inovații importante care arată o încercare de aliniere a guvernării teritoriale franceze la modele mai vaste cum ar fi cel care stă la baza sistemului UE. Am putea observa în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
teritoriului național era sub ocupație străină, când independența națională reprezenta încă un vis, iar lupta pentru supremație a imperiilor vecine constituia o permanentă amenințare. Într-un asemenea orizont, afirmațiile gazetarului dobândesc semnificații noi, iar acuzele de naționalism extremist își pierd fundamentul. Veacul al XIX-lea este considerat de istorici drept veacul naționalităților, iar luptele de emancipare și eliberare ale românilor se înscriu în tabloul mai amplu al mișcărilor sociale și politice din context european. Obsesia ideii naționale în publicistica eminesciană are
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se inspiră din tradițiunile trecutului, înlăturând inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase"413. Având conștiința relației complexe dintre trecutul istoric și politică, Eminescu le concepe în complementaritate, în măsura în care trecutul oferă premisele desfășurării prezentului, iar politica trebuie să țină cont de vechile fundamente ale societății pentru a-și adecva obiectivele la specificul acesteia. În concepția jurnalistului, istoria are valoare exemplară, iar politica devine agent al istoriei, implicând responsabilități majore. În acest context, "paseismul dobândește alt sens: dacă trecutul are și atribute idilice, Istoria
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]