7,253 matches
-
de perspicace pentru a recunoaște oportunitatea oferită de soția sa de a-și îmbunătăți relația cu tatăl său, și a folosit-o în mod sistematic pentru a obține favoruri de la el. Pe parcursul primului an de căsătorie, Frederic a stat la garnizoana din Ruppin, în timp ce Elisabeth a trăit la Berlin, la curtea regelui, și el a copleșit-o cu scisori prin care cerea permise de călătorie, bani etc. de la rege, sau chiar cerea ca ea să-i plătească datoriile. Acest model a
Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/321763_a_323092]
-
strâmtoarea Johor în bărci gonflabile la scurt timp după aceasta. În săptămânile dinaintea invaziei, forțele Aliate au suferit din cauza unor conflicte dintre ofițerii de rang înalt, precum și de presiuni din partea primului ministru al Australiei, Robert Menzies. General-locotenent Arthur Percival, comandantul garnizoanei, avea 85.000 de soldați, echivalentul, pe hârtie, a puțin peste patru divizii. Existau aproximativ 70.000 de soldați de linia întâi grupați în 38 de batalioane de infanterie - 13 britanice, 6 australiene, 17 indiene și 2 malayane - și 3
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
de Varșovia, s-a predat în următoarea zi după o bătălie de intensă de șaisprezece zile. La 1 octombrie, trupele sovietice au dus unitățile poloneze în păduri în Bătălia de la Wytyczno, una dintre ultimele confruntări directe ale campaniei. Mai multe garnizoane poloneze izolate au reușit să-și mențină pozițiile cu mult după ce a fost înconjurate, cum ar fi cea Zona Fortificată Sarny din Volhynian care au rezistat până pe 25 septembrie. Ultima unitate operațională a armatei poloneze să se predea a fost
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Convoiul se deplasa cu o viteză de 8 noduri (15 km/h), iar japonezii au plănuit să treacă prin Canalul Jomard din Arhipelagul Louisiade, să ocolească extermitatea sudică a Noii Guinee și să ajungă la Port Moresby pe 10 mai. Garnizoana aliată din Port Moresby era formată din 5.333 de soldați, dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și antrenat. Forța conducătoare a invaziei din Tulagi a fost detașamentul numit "Armata de Invazie din
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pentru a livra combustibilul care îi mai rămăsese navelor aliate staționate la Efate. Pe 3 mai dis-de-dimineață, flota condusă de Shima a ajuns la Tulagi și a început debarcarea trupelor necesare pentru ocuparea insulei. Tulagi nu era apărat pentru că mica garnizoană formată dintr-un comando australian și o unitate de recunoaștere a Forțelor Aeriene Regale Australiene fusese evacuată cu puțin înainte de sosirea lui Shima. Japonezii au început imediat construirea unor baze pentru hidroavioane și pentru comunicații. Avioanele de pe portavionul "Shōhō" au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de invazie japoneze înainte ca aceasta să-și atingă obiectivele, care a ridicat mult moralul aliaților după o serie de înfrângeri în fața japonezilor din timpul primelor 6 luni de război în Pacific. Port Moresby era vital pentru strategia aliaților și garnizoana acestuia ar fi fost depășită de puterea trupelor invadatoare. Rezultatul bătăliei a avut un efect substanțial asupra planurilor strategice ale ambelor părți. Fără un punct de sprijin în Noua Guinee, avansarea ulterioară a aliaților, deși ar fi fost dificilă, ar
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
imens sacrificiu - retragerea completă din cetate a combatanților pe corăbiile care se retrag lângă insula Salamina, a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai bine de jumătate era formată din corăbiile ateniene, se strânge în golful insulei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
importante, Atena învinge răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o parte din teritoriu pe care îl distribuie propriilor oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră a 60-parte din
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet o cetate răsculată în cazuri mai grave, alungandu-i pe toți locuitorii de acolo și înlocuindu-i cu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să distrugă Zidurile Lungi, au primit interdicita de a formă alianțe, și-au rechemat toți exilații, se vor limita la o flota de 12 corăbii. Ecclesia acceptă aceste condiții, și o garnizoană spartană se instalează în cetate pentru a se asigura de respectarea lor. O propunere formulată de Dracontides din Aphinia este acceptată, și ecclesia votează o comisie de 30 de cetățeni-cei mai nobili și oligarhi , în frunte cu Critias, sunt însărcinați
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
persan, și aliații se supun perșilor. Se impune în 386 i.en. o pace generală, prin care se interzicea formarea alianțelor (exceptând Liga Peloponesiaca) și prevedea autonomia completă a fiecărei cetăți în parte. În 379 i.en., tebanii au alungat garnizoană spartană din cetate, refac Liga Beoțiană și cu ajutorul atenienilor, au reconstruit a două liga maritimă. Atenienii au jurat că nu vor mai repetă greșelile din secolul trecut, că nu vor mai cere tribut, că nu vor mai impune cleruchi sau
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
spartană din cetate, refac Liga Beoțiană și cu ajutorul atenienilor, au reconstruit a două liga maritimă. Atenienii au jurat că nu vor mai repetă greșelile din secolul trecut, că nu vor mai cere tribut, că nu vor mai impune cleruchi sau garnizoane, nu vor dispune de fondurile comune, nu vor mai lua singuri decizii pe politică externă. Liga își constituie un sunedrion prin care atenienii nu fac parte, angajându-se să respecte solemn deciziile. Reforma fiscală internă instituită de Callistros din Aphidna
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a doua zi, toate fortificațiile și sistemele de apărare au fost distruse; (atac executat de batalioanele 10 și 16 Infanterie Montană). Pe 29 octombrie, Statul Major al Diviziei Române s-a mutat în interiorul orașului (după lupte grele) iar comandant al garnizoanei Nalcik a fost numit comandantul adjunct al Diviziei Colonelul român . În această bătălie Divizia 2 Munte a pierdut 30 de ofițeri, 22 de subofițeri, 768 de soldați (morți, răniți și dispăruți). În ziua de 29 octombrie se primesc la comandamentul
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării spre sud. Cea de-a treia divizie RAO a rămas doar în stadiul incipient al formării. Au mai
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
deoarece la fiecare nouă expediție, regii merovingieni ridicau o armată de cetățeni, în care galoromanii se amestecau cu francii. Între campanii, mențineau un mic corp de gărzi ("trustis dominica"). Dintre aceștia, ei îi alegeau pe cei însărcinați cu înființarea de garnizoane în orașele de graniță. Instituția "antrustion"ilor pare să fi dispărut în secolul al VIII-lea, în perioada de anarhie. În mod eronat, unii consideră că din "antrustion" a derivat vasalitatea. Doar regele avea "antrustion"i în subordine, nu și
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii, cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în Luxemburg de la Congresul de la Viena din 1815, urma să fie retrasă. Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni ale regelui Țărilor de
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
oficiale”, practică specifică celui de al Doilea Imperiu, printr-un mesaj: „Guvernul meu vă va desemna dintre candidați pe cei care au dreptul să se folosească de numele meu.” La 1 iulie 1877 președintele a adresat soldaților o proclamație din partea garnizoanei din Paris în care scria: „Soldați [...] voi vă înțelegeți datoria, simțiți că țara v-a încredințat spre pază cele mai scumpe interese ale ei [...]!” Au circulat zvonuri conform căruia mareșalul de Mac Mahon ar putea opune rezistență în cazul în
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
declare război britanicilor. Ambele ultimatumuri au fost respinse, iar Transvaalul și Statul Liber Orange au declarat război. Războiul a avut trei faze distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge cele trei asedii. În a doua, după ce soldații britanici din ce în ce mai numeroși au
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
fost asediat începând cu 13 octombrie. Mafeking a fost bomnbardat pentru prima oară la 16 octombrie după ce Baden-Powell a ignorat ultimatumul dat de Cronje de a se preda până la ora 9. Deși depășită numeric de cei 8000 de luptători buri, garnizoana a rezistat asediului timp de 217 zile, sfidând predicțiile politicienilor de ambele părți. Mare parte din meritele pentru aceasta îi aparțin lui Baden-Powell și diversiunilor organizate de el. În jurul orașului s-au pus mine false în văzul burilor și spionilor
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la Baden-Powell cu reușita sa. Incendiul alertase însă deja garnizoana din Mafeking, care a răspuns rapid la situația de criză. Poliția
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la Baden-Powell cu reușita sa. Incendiul alertase însă deja garnizoana din Mafeking, care a răspuns rapid la situația de criză. Poliția africană (din tribul Baralong) a rămas retrasă când grupul lui Eloff a trecut prin Stadt. Imediat ce burii au trecut mai departe, cei 109 de baralongi înarmați au tăiat calea
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
sub comanda maiorului Virgil Bădulescu. Companiile au atacat deseori la baionetă, ofensiva inamicului fiind oprită. Vânătorii de munte au luptat la Târgu Ocna, Cireșoaia, Vrânceanu și Oituz, unde au obținut victoria strategică din 1917. Ulterior, batalionul, aflat în refacere la garnizoane Târgu Neamț, a fost transformat în regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”. În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
1917. Ulterior, batalionul, aflat în refacere la garnizoane Târgu Neamț, a fost transformat în regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”. În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937, cele două divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
a fost transformat în regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”. În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937, cele două divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi ulterior
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
cel Bun, duce de Burgundia, dorea să asedieze orașul. Contele de Clermont a transmis Compiègne-ului că orașul îi aparține conform tratatelor în vigoare și a cerut capitularea orașelor. Locuitorii orașului și-au exprimat opoziția fermă față de această cerere, iar comandantul garnizoanei franceze, Guillaume de Flavy, a pregătit orașul de acțiune. Contele Ioan al II-lea de Luxemburg a plecat în expediție, la comanda avangardei sale, la 4 aprilie. Filip cel Bun a plecat din Péronne la 22 aprilie. Între timp, ducele
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]