7,468 matches
-
pună pe toate la locul lor?". Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 97. 265 Jean Rogues arată: "Realitatea desemnată de cuvântul mântuire nu este acoperită de nici o definiție sau descriere cu adevărat satisfăcătoare. Există două realități legate de mântuire: iertarea și împăcarea. Păcatul este refuzul iubirii lui Dumnezeu din partea omului. După Evanghelie, iertarea lui Dumnezeu este fără margini și fără condiții din partea Lui. Nu sunt condiții decât din partea omului: să recunoască nevoia pe care o are de iertare și să
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
97. 265 Jean Rogues arată: "Realitatea desemnată de cuvântul mântuire nu este acoperită de nici o definiție sau descriere cu adevărat satisfăcătoare. Există două realități legate de mântuire: iertarea și împăcarea. Păcatul este refuzul iubirii lui Dumnezeu din partea omului. După Evanghelie, iertarea lui Dumnezeu este fără margini și fără condiții din partea Lui. Nu sunt condiții decât din partea omului: să recunoască nevoia pe care o are de iertare și să o accepte". În același timp, arată autorul citat: "Împăcarea are o imagine mai
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de mântuire: iertarea și împăcarea. Păcatul este refuzul iubirii lui Dumnezeu din partea omului. După Evanghelie, iertarea lui Dumnezeu este fără margini și fără condiții din partea Lui. Nu sunt condiții decât din partea omului: să recunoască nevoia pe care o are de iertare și să o accepte". În același timp, arată autorul citat: "Împăcarea are o imagine mai complexă. (...) Să-l primești pe Dumnezeu, înseamnă să-l primești așa cum este El, cu iubirea Lui pentru toți oamenii, deci înseamnă să dorești împăcarea cu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el, - fumam, și oridecâte ori avea ocazia, îmi dăruia cele mai alese tutunuri de pipă... Reproduc - și, dacă mă repet, cumva, iertare - versurile, care pătrund astfel în istoria literaturii: Răspuns lui Constantin Țoiu cu privire la sorturile de tutun pe care le-am adus din Occident Unicul soi ce l-am adus e ,Clan". Cum până azi eu n-am avut nici clan, nici
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
de-a dreptul aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteți, încă, dacă nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteți, încă, dacă nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
învolburate ale singurătății/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "și tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuș/ și eu cu negru de tăciune pe tine." Rămânem mai mult încurcați decât visători citind Rugăciunea de iertare a lui Petru: "Doamne, ruga mea pentru tine e/ să-i spui lui Iisus/ că l-am bătut și că știu/ că l-au bătut cu pumnii și în piroane de fier/ știu/ Doamne, să-i spui// că și eu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
cer două lucruri: foștii torționari milițieni, securisi și activiștii care "răspundeau" de aparatul de coertitie -, să-și facă "mea culpă" și să se retragă "ușor" din viața publică, ne mai candidând că apucații în alegeri, iar victimele să vină cu "iertarea creștină", fără a renunța de bună voie la un nou și important cuvânt în cetate, prin ei și mai ales prin urmașii lor ajunși în poziții demne și în stare de exprimare publică în glas echilibrat, nuanțat, plin de respect
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
fără înțeles: povară călcînd din zi în zi/ din respirație în respirație:/ strig în fiecare prăbușire a copacului/ din cînd în cînd gemutul picăturii de apă care/ a hrănit cercurile//... vorbesc așa cum vorbesc: o rostogolire de/ pietre auzită ca o iertare care ți se dă/ o dată în viață:/ frig se simte din inima cuvintelor:/ din cînd în cînd uit că sînt om" ( Toate înfrîngerile vorbesc asurzitor). Dar "golul de semnificații", vidarea existenței redusă la forme moarte alcătuiesc doar pragul moral al
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
imposibil, să comenteze acel episod pe care îl voia uitat. "Să mai adaug, precizează dl Nemoianu, un post-scriptum: dacă Eliade nu simțea o reală vinovăție, un autentic regret, ar fi fost oare potrivit să se dezvinovățească sau să-și ceară iertare? Ar fi fost, din punct de vedere etic, lucru mai respectabil să simuleze o poziție pe care lăuntric nu o trăia, de dragul conformării cu un superego-socio-moral sau rațional? Iată o incitantă întrebare cazuistică morală, dar nu mă simt capabil sau
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
le presupun, ar trebui să o ia la fugă, iar șefii să fie prinși cu arcanul, ca soldații pe vremuri). Pe de altă parte, am trăit întotdeauna într-un atît de profund dispreț al ierarhiilor rezultate din contraselecții încît - cer iertare prietenilor urcînd pe panta piramidei - nu pot evolua în această privință, oricîtă bunăvoință aș avea”. Volumul pe care-l comentăm în prezenta cronică, intitulat interogativ Cine sînt eu?, e un soi de compendiu al celor mai felurite subiecte pe care
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
SCRISOARE DE IERTARE LUI ILIE ILAȘCU Dragă Ilie, de mult ți-s dator Cu-o iertare și-acum creștinește O cer nu unui martir-senator, Ci unui luptător trădat mișelește. Cu marele Ștefan și crucea preasfântă Pe sigla unui partid drag și ție, Cerșeam
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
SCRISOARE DE IERTARE LUI ILIE ILAȘCU Dragă Ilie, de mult ți-s dator Cu-o iertare și-acum creștinește O cer nu unui martir-senator, Ci unui luptător trădat mișelește. Cu marele Ștefan și crucea preasfântă Pe sigla unui partid drag și ție, Cerșeam votul bătrânei smerite, Crezând că te scoatem din pușcărie. Râdeau în barbă, pe
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
Acasă > Poezie > Cântec > IERTĂRI Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de-un ciob de cer, rămas din gândul care nu se duce. Era cândva o vorbă la răscruce e bine să rămâi
IERTARI de MIA POPA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349743_a_351072]
-
vorbă la răscruce e bine să rămâi puțin pe gânduri iluminând povară unui an nedrept de prea mult dor că nu te am. Mărunte globuri,cioburi într-un colț de cer rămas de ieri,pentru un azi stingher, Referință Bibliografica: Iertări / Mia Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1462, Anul V, 01 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mia Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IERTARI de MIA POPA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349743_a_351072]
-
că sunteți în Biserică datorită lui Hristos, cel ce v-a izbăvit de lepra pe care nimeni nu putea să o vindece. Nu există leac în lumea aceasta asemenea Crucii Mântuitorului. El vrea să desăvârșească în voi ceea ce a început. „Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de pedeapsă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat.” pag. 93 Puneți-vă această țintă, alergați spre ea, chiar dacă Ghehazi spune că harul este insuficient
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
putea să o vindece. Nu există leac în lumea aceasta asemenea Crucii Mântuitorului. El vrea să desăvârșească în voi ceea ce a început. „Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de pedeapsă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat.” pag. 93 Puneți-vă această țintă, alergați spre ea, chiar dacă Ghehazi spune că harul este insuficient pentru sfințire. „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră!” 1 Tes. 4:3. Aș vrea să discutăm puțin despre
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
preot și cărora, își dădea seama, le-a răspuns prea puțin! Își vedea plasa goală ca a Marelui Pescar care s-a trudit toată noaptea în zadar. După o zguduitoare frământare sufletească, după lacrimile de căință și de implorare a iertării, pentru că nu putea arăta în fața Tatălui Ceresc nici un rod, decât numai frunze, în acea noapte de bilanț și de trecere dintr-un an într-altul, Părintele Iosif și-a predat el însuși viața pe deplin în mâinile și voia lui
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
învățătura Bisericii noastre, ci, așa cum afirmam în rândurile precedente, pentru motive de ordin pur administrativ. Iar când și-a dat seama că acest conflict ar putea evolua negativ, producând răni Bisericii-mame, în urma unui sever examen de conștiință, și-a cerut iertare ierarhului său în cinci scrisori, ultima și cea mai importantă fiind Moțiunea din 12 septembrie 1937. Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
cerut iertare ierarhului său în cinci scrisori, ultima și cea mai importantă fiind Moțiunea din 12 septembrie 1937. Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
învățăturii de credință ortodoxă: și interpretarea Sfintei Scripturi și textele manifestării prin cântare“. Creștinul dezertor, după ce s-a trezit din somnul păcatului, adică „și-a venit în fire“ asemenea fiului celui pierdut, ajunge la pocăință. Întorcându-se „acasă“, își cere iertare tatălui său, începând de acum o viață nouă. Astfel, el se hotărăște s-o rupă cu păcatul pentru totdeauna. „Hotărârea“ vine în urma schimbării vieții prin pocăință. În fond, este schimbarea cea mare pe care i-o cerea Mântuitorul lui Nicodim
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
și prin cortina axului central, și prin elementele de recuzita decupate pe fundalul negru. Epopeea parodica a cuplurilor își desfășoară episoadele în crescendo de la faza idilica la cea maritala, cu dispute și împăcări, cu simbolice asasinate conjugale și inevitabile, convenționale iertări. Din manifestările civice s-au ales - evident - cele legate de eventuală genialitate poetica a partenerilor, consecutiv urcați pe soclul gloriei. Moment de maximă autopersiflare alternînd elogiul cu denigrarea. Dar culminația se produce în scenă consemnata în poem drept "mitinglicitatieproces" la
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
jos în toate părțile, pentru îngenunchere. Ucigașul, credincios, dar pătimaș, omorînd din gelozie, a încercat să dea o colosală lovitură de poker, jucat cu Dumnezeu, - cel ce deținea condica respectivă a păcatelor speciale și mai de osîndit, o astfel de iertare, presupsă, bănuita sau numai dorită, să vină cît mai anevoie și la un preț de răscumpărare cît mai ridicat, - mizînd pe morun, ca să-și facă măcar uitată faptă care îi îngrozea pe săteni, totuși obișnuiți cu grozăviile votcii, ale nărăviților
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
mi-l sfărîmau cu ciocăne tîrzii./ Noaptea cădea în mine că un smarald,/ înverzea părul și buzele,/ eram o mică mireasă vestită-n amurg, cu venele amuțite./ Dar grea era tristețea, moartea și singurătatea,/ pecetluindu-se una pe alta cu iertare/ Umflată de roșu, inima tremura/ că o fată în fața unui gelos ucigaș./ Mi-aduceam aminte de cel ce putea să trăiască doar cu securea în mînă,/ așa și eu mereu cu securea în cap,/ urechile mi se lipesc de ea
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
și s-au îmbogățit în România), ba chiar sunt onorați pentru activitățile lor de trimiși infiltrați cu misiuni sau colaboraționism cu comuniștii. Nu le spun numele - sunt cunoscuți. Poate că au mustrări de conștiință - eu am fost și sunt pentru iertare. După schimbarea de sistem din România, evident că cei care au ajuns la putere - continuatori ai ideilor comuniste într-o formă nouă, mascată, nu i-au apreciat și recunoscut pe adevărații români din exil, luptători anticomuniști, oameni cinstiți și demni
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]