8,741 matches
-
copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat. Despre fața lui, care ieșea vălurită de sub părul smuls în toate părțile, nu se poate spune decât că era o față de bețiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat celui care angaja ruletiștii - având aspectul unui barman, care ducea la subțioară o cutie unsuroasă de lemn. Bețivanul se sui pe o ladă de brad pe care nu o observasem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți, să înjure cumplit. Când patronul și ruletistul său ieșiră pe ușa scundă, aceștia îi însoțiră cu huiduieli sălbatice, cum nu se pot auzi decât la un meci de box. Întâmplător, primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dărâmate se mai depuse pe caldarâm. Abia atunci mi-am adus aminte că Ruletistul probabil că fusese abandonat acolo, în hala subterană, și m-am întors să văd dacă mai trăia. L-am găsit întins pe podea, îngrijit de câțiva inși. Avea un picior luxat din șold și gâfâia de durere. Lângă el se mai afla încă revolverul, mirosind a praf de pușcă și având în butoiaș numai cinci cartușe. Al șaselea lăsase o gaură negricioasă într-un perete al sălii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cumpărasem în vara acelui an, primul an din cei douăzeci și unu câți am locuit în blocul de pe Ștefan cel Mare. Cât de distinct îmi aduc aminte de amiaza când prin culoarul care lega Scara Unu de restul blocului s-a strecurat insul în cămașă roșie, cadrilată! Se strecura ca o râmă printre cele două clădiri și aproape s-a înțepenit în contoarul de gaze. În fine, ieși la liman, răsuflând ca după un urcuș greu și ștergîndu-și coatele văruite. Ne chemă la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început să se rotească singure, din ce în ce mai repede, în sus, pe sârme, și s-au ridicat în aer la peste un metru înălțime, rămânând acolo, tot rotindu-se, câteva minute. Băiatul privea elicea, gîndindu-se parcă la altceva. Înainte de a pleca, acel ins în cămașă roșie cadrilată ne mai arătase un lucru, îl ținea în palme cu mare grijă, mîngîindu-l din când în când. Am strâns cercul în jurul lui și am văzut că era vorba de un stilou negru. Pe o parte, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Sașka, el are ochii albaștri!"; Da` ce, Sașka e mic de statură?" Firește că nu întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despre volane și mode, puternică de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui nu erau acasă; în afară de mine mai veneau Manea, un ins cam grobian, fiu de chelner, poreclit de profesorul de engleză little tiger din cauza părului roșu-portocaliu și alurii feline, Radu G., apoi o colegă prietenă cu Mera, pe care o chema Mălina și la vederea căreia toți începeau să cânte din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totdeauna. Dar, ajuns acasă, iar mă înduioșam, nu eram în stare să accept evidența: ea își găsise pe altul și nu mai vroia să aibă de-a face cu mine. Știam din tot felul de aluzii și ce e cu insul respectiv, un vaporean stupid care îi adusese blugi măsura cincizeci și opt, pentru dosul ei imperial, care-i băgase pe gât un casetofon nichelat, ca să asculte Frank Sinatra și Cleopatra Melidoneanu, care pica din când în când pe la ea și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am fost aleasă: intrarea în REM. Și tot acolo, fiindcă tot vorbeam de asta, m-am sărutat prima dată cu cineva... Mai târziu, după mai mult de zece ani, m-am și iubit prima dată cu cine mai știe ce ins, la sfârșitul cine știe cărei petreceri, dar nu atunci am devenit femeie, căci eram deja de mult, psihic vorbind. Se întîmpla ca în vreo dimineață mama să intre în camera mea și să-mi spună că mergem la tanti Aura. Săream în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în Cipru, îmbogățindu-se din cine știe ce daraveri dubioase, au început să se certe și, în 1880, Zotalis l-a înjunghiat pe Spiru, i-a luat nevasta și averile, a schimbat marfa pe aur și juvaeruri și-a fugit la America. Inși peste măsură de lungi și de fragili trebuie să se mai preumble și azi prin Vestul mijlociu, de unde, la sfârșitul secolului, se primiseră ultimele vești. Cu aceste ramuri practic am rupt orice legătură. Noi ne tragem direct din fiul cel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doamna Bach și, când am intrat în hol, aproape că ne-am speriat de strigătele care se auzeau de la etaj. "Egor e cu un prieten", ne spuse alungită, făcîndu-ne semn să urcăm. M-am mirat, îl crezusem pe Egor un ins de-o singurătate absolută, nu-mi închipuiam cum ar putea arăta un prieten al lui. Când am deschis ușa, strigătele s-au intensificat brusc. Cel care țipa era, firește, musafirul, un tânăr cam de vârsta lui Egor, dar care-i
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o auzea). Pe la șapte seara ne-am adunat din nou toate, și peste vreun sfert de oră a sosit și Garoafa, care spre hazul nostru se ținuse de cuvînt: împrumutase vesta portocalie a vărului ei (ăsta era unul dintre acei inși cu genunchieră de cauciuc care scot căpăcelele de fier de pe străzi și miros acolo, apoi le pun la loc și le trag o lovitură de ciocan) și era tare mândră de felul cum arăta în ea. Ea a propus să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
carnivorelor vine din putere. Pentru ierbivorii bicicliști, orice greșeală înseamnă cel puțin un os rupt. Nu te pui cu fiarele. Așa a fost întotdeauna. De-aia se așază praful zile în șir pe bicicleta mea veche. Și de câte ori văd un ins în scaun cu rotile pe trecerea de pietoni și aud motoarele mașinilor hârâind puternic în fața lui, mă gândesc că, poate, carnivorele recunosc în bietul om un biciclist care le-a scăpat prima dată. La loc TELEcomanda Alex SAVITESCU De ce ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
m-a făcut așa sau Dumnezeu m-a creat astfel“, Vadim Maslennikov știe deja că pentru a afla răspuns la întrebarea „cine suntem“ trebuie să-și îndrepte „raza observației“ spre înăuntru. Un înăuntru care nu este sediul și opera psihologiei insului, ci arena în care se înfrunta mereu omul și fiara. Conștient de dualitatea ființei umane al cărei izvor stă în gemenitatea funciară a Sufletului - înger, fiară -, într-un elan satanic, Vadim Maslennikov exacerbează funcția observatoare a conștiinței printr-un artificiu-drog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat de irosirea talantului cu care am venit în lume. Existența și moartea eroului mărturisesc că, dincolo de toate întâmplările vieții, fiecare ins este răspunzător de tot ceea ce face și ce este el, așa cum națiunea și, apoi, lumea, sunt ele însele cauza și efectul neputinței și bolii de care suferă acest secol XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neputinței și a bolii națiunii? Dacă Ivan Țâbulkin repurtează un succes, este clar că cel care îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu atât este mai previzibilă modificarea opiniei publice și, odată cu aceasta, a întregii nații care și-l ia drept ideal pe sportsman, dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine feciorul șturlubatic care peste tot este el prezent, foarte activ se manifestă la comemorări, și mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
PECO la care mă îndrituiește salariul, mă interpelează și-mi zice cu voce moale: "domnu', dacă vă grăbiți, vorbesc eu cu"... și-mi arată peste drum, de cealaltă parte a ceasului care torcea ca un motan în bucătăria bunicii, un ins rrom cu un foale amplu revărsat de sub un sfetăr verde de lână, cu niște nădrăgoci largi, care umple un șir foarte lung de canistre. Și cum de multă așteptam eu răbduriu îi zice ăluia ceva în ideea înțelegerii nevoilor semenilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cinstitorii zilei de sîmbătă ar fi să arate că ei militează prin odihnă în această zi și invers în cea care-i urmează. Pe de altă parte, dacă nu știți cine-i epitropul-șef vă spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
domn cu burtă nu foarte mare, dar totuși destulă, care cu mașină din aceea Patrol rulează prin aglomerația țării. El, sau alții, merg tare iute, tare repejor se înghesuie la stopuri; eu, spre exemplu, rulez în ritm legal și sunt ins apărător al valorilor paneuropene și transnaționale de la volanu' unei Dacii, în timp ce domnul nostru cu foale mare, dar nu foarte mare, iute rulează, frumos semnalizează din ale sale semnalizatoare aerodinamice și un apărător convins al domnului căpitan Vadim de la România atotcuprinzătoare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta va stârni supărarea numitului Breton André care, încă de atunci, se va afirma ca mai marele acelor inși de la masa aceea din colțul locandei care, vai de ei, n-au avut curajul să-și însușească un pârlit de portomoneu. Poveste cu serhaturile norocoase ale măritului herțog La vremea din urmă a campaniei electorale americane, Dabâl-iu Bush a spus
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Reșița, am primit următoarea întrebare spre dezlegare: "Cât de familiare vă sunt istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat?" Și iacătă răspunsul pe care îl reiau în rubrica de față ca să știe lumea largă ce anume discută între ei niște inși din provincie, adică niște provinciali, cum (ni) se (mai) spune pe drept cuvânt. * "Dragi cetitori bănățeni și de alte felurite feluri, mult mă îngrijesc ca să fie bine, adică să scriu despre istorie și tradiții pe înțeles, pe măsura lipsei dumneavoastră
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se prezintă, de regulă, ca niște semeni de-ai noștri care văd într-un fel și vine un ins cu program politic, adică Guszti Molnar, și împins de ale sale viziuni subversive, adică cu program politic, și le spune că nu-i așa? Că nu văd bine ceea ce văd. Acu naivii tare se miră, ca tot naivul, când împins
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]