7,803 matches
-
cu aer foarte degajat) Primesc cu mulțumire, dlre președinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului. Toți: (din grup și din sală) Da! Numele candidatului! Zoe: (tremurând, încet) Fănică! Tipătescu: (încet) Taci! N-ai grijă! Trahanache: (citind foaia între lumânări) Stimabil! Candidatul pe care-l susține comitetul nostru, este domnul... Ionescu: Nae Caț... Trahanache: (întrerupându-l) Ai puțintică răbdare... (citind) domnul... Cațavencu: Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare nerăbdare și în deplină tăcere; Zoe se strânge după grilaj lângă Tipătescu.) Trahanache
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
contopirii omului cu natura, căci ceremonialul morții văzut ca nuntă are loc într-o veritabilă catedrală cosmică ce înfiorează prin dimensiuni și neclintire. Personajele nelipsite din ceremonialul nunții (mireasa, preoții, lăutarii, nuntașii), ca și obiectele folosite în mod tradițional (cununa, lumânările), devin elemente concrete ale cadrului natural românesc (brazi, păltinași, munți, păsări) și ale celui cosmic (soarele, luna, stelele): Că mam însurat/ Cu-o mândră crăiasă,/ A lumii mireasă,/ Că la nunta mea/ A căzut o stea;/ Soarele și luna/ Mi-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au mers la el la cimitir și i-au aprins o lumânare și la gardianul-șef. Când era de Anul Nou nici nu ne număra, ne scotea așa... Erau oameni vechi acolo... După ce s-o schimbat no..., o fost altfel și la izolare. S-au făcut la un moment dat două piese
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dar mai ales la Si naia-Cumpătul, la Bușteni sau la Bran, unde lucram toamna la ediție, se întrerupea seara curentul electric, pauzele intermitente putând uneori să dureze și ore întregi. Recurgeam atunci la „armele secrete“ - lan terna chi nezească sau lumânarea strămoșească... În apartamentul de bloc muncitoresc în care locuiam era - se putea alt fel? - la fel de frig ca în toată România, țară aflată, după cum bine se știe, în drum spre cele mai înalte culmi de civilizație și progres; noaptea, când tem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cumpărate în Târgul Moșilor. Aceasta era tradiția. La 1871 târgul începea să degenereze. Tradiția era să se împartă sâmbătă următoarele lucruri: 1) O oală nouă roșie, nesmălțuită, cu vin; 2) O doniță nouă cu apă; 3) Un colac; 4) O lumânare de ceară galbenă aprinsă; 5) O strachină nouă, cu păsat fiert cu lapte. Aceste lucruri dăruite constituiau pomana. „Pomana sau po-manea, ne spune Cezar Bolliac, este darul pentru sufletul celor morți, pentru zeii mani, cari după tradiția păgână nu sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vin bând / Și împreună cântând“ (Anton Pann, Scrieri literare, ediție îngrijită de Radu Albala și I. Fischer, Ed. pentru Literatură, București, vol. I, 1963, pp. 72- 73). 248. Până în anul 1871 străzile Bucureștilor au fost iluminate cu felinare care foloseau lumânări de seu (din ce în ce mai rare) și lămpi cu petrol; la 31 octombrie/12 noiembrie 1871 a fost inaugurată în apropierea Parcului Libertății de azi Uzina de gaz, care a asigurat iluminarea Capitalei cu gaz aerian produs din cărbune; becurile Auer (inventate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de aur“, la intersecția străzii Lipscani cu strada Smârdan („în colțul Hanului Șerban-Vodă“), pe aceeași parte cu Banca Națională; în 1871, când Bacalbașa sosea la București, băcănia punea la dispoziția cumpărătorilor un sortiment bogat și variat printre care: zahăr, cafea, lumânări, pesmeți de Presburg și de Brașov, cașcaval de Brașov, vinuri străine și indigene, brânză și urdă de Brașov, salam nou de Sibiu și Verona, brânză de Elveția, untdelemnuri de Nizza, Toscana și Grecia, șocolată, sardine în cutii, lichioruri, absinte, coniac
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
biruit și o societate română, societatea oltenilor, reprezentată printr-un domn Vlădoianu. Operația s-a făcut în modul următor: Licitația a fost orală în localul Ministerului de Finanțe, fiind de față toți miniștrii. S-au luat trei bucățele mici de lumânări de stearină și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației pentru dânșii la suma de 8 milioane zece mii lei. În anul acesta grădina lui Ioanid librarul pune pentru întâia oară în consumație legumele și fructele cultivate în grădina lui din strada Polonă. Această grădină se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, în sfârșit marele Millo este silit să-și spună satira în fața unei săli oarbe, numai cu două lumânări aprinse.7 330 bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, în sfârșit marele Millo este silit să-și spună satira în fața unei săli oarbe, numai cu două lumânări aprinse.7 330 bucureștii de altădată l’intention de porter atteinte, directiment ou indirectiment, à la situation des PrincipautésUnies, telle qu’elle résulte des traités“ - Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale... prezentate corpurilor legiuitoare, București, 1878, p. 21. 7. Matei Millo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așa cum va menționa în Camera Deputaților și un „martor ocular“, deputatul Lascăr Costin („Domnilor, am fost martor ocular faptului petrecut aseară...“): „...Molièrul nostru românesc, Millo, a jucat canțoneta sa pe întuneric, cu cortina căzută îndărătul său, între două capete de lumânări de seu și blestemând în fundul conștiinței sale ora în care s-a decis să se facă artist român“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea ordinară. Ședința de la 12 ianuarie 1877“, MOF., nr. 11, 16/28 ianuarie 1877, p. 375). Ioan Massoff (Teatrul românesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Roxanei: a împlinit șapte ani! E încîntată de pregătirile care se fac. Nerăbdătoare, a cerut la un moment dat „să sărbătorim tortul”! și iată-ne, ca într-o ilustrată de Crăciun, unul lîngă altul, îmbujorați de emoție și de flacăra lumînărilor, cîntînd cu convingere „Mulți ani trăiască!” Așezată în fața noastră, avea pe chip o strălucire greu de descris: iradia! Spre seară, a venit Pătrar („șlică”). Speră - ne-a declarat - să aibă și el o fată, „acum la bătrînețe”. Primul său copil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-se pe sine. Au început pregătirile pentru aducerea mamei acasă. S-au numărat mai întîi ștergarele, apoi celelalte lucruri trebuitoare. Spre seară, împreună cu Lucica, am cumpărat mamei o broboadă frumoasă „cum nu cred că a mai purtat în viața ei”, lumînări, pantofi, prosoape pentru preoți. Casa ni-i mereu plină de lume, vecinele, îndeosebi Gința, dîndu-ne sfaturi, repetîndu-ne de ce mai e nevoie pentru slujbă și pentru praznic, principala lor grijă. Ieri, mama a măturat ograda, a adus apă de la fîntînă, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric, o cratiță, o căldare), date cu „colac” (plăcintă) și lumînare, și, în așteptarea preotului pentru slujba de pomenire, mai cinstesc o dată, și-ncă o dată sufletul celor ce nu mai sînt. Mormintele părinților arătau ca „făcute” nu de mult. Florile - rare, palide, ofilite - nu se prinseseră prea bine. Am stat cîteva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus că ar putea oricînd să se recăsătorească, dar ezită întrucît fata spre care îl îndeamnă inima are numai 22 de ani, cu 15 mai puțin decît el, și nu-i prea convins că ar putea trăi cu fum de lumînări în casă, ca o preoteasă cinstită. Ca să-l scot din negura bănuielilor, i am spus că sînt destui preoți care fac deosebire între „meserie” și „viața privată”, că nu transferă biserica în locuința lor, care are regulile ei. I l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci pentru că m-am dezobișnuit să citesc” (Corneliu Dorneanu, redactor la Radio Iași). Asta ar trebui s-o spună și mulți din presa locală, însă unii n ar recunoaște că s-au dezobișnuit să citească nici să-i pici cu lumînarea. Dovadă că, în anii precedenți, doi de la „Steagul” nu s-au sfiit să ne fie șefi! Răsfoind colecția ziarului din 1963, descopăr că Cicerone Cernegura, fostul coleg de redacție, stabilit actualmente la Roma (am fost unul din cei care i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus o femeie de la țară că, dacă-l așază pe pămînt, nu mai suferă. Cînd să-l dea jos, „Bunicul” i-a cerut Anișoarei să-l ajute. A. a izbucnit în plîns și a refuzat. Așteptîndu-și sfîrșitul, „Bunica” stă cu lumînarea aprinsă mereu lîngă ea. În zori, eu am visat nuntă. *Mi-a telefonat Theodor Codreanu. Credeam că pentru a afla cînd îi vor apărea articolele pe care le are în redacție. Dar nu, era altceva, grav: dacă știu „despre soarta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
camuflaj, la sediul UAP. Pînă la ora șase ne-a ajutat lumina zilei. Atunci cineva i-a strigat conferențiarului (Valentin Ciucă): „Domnule, nu te mai văd!” A fost aprins un bec pe hol. Ca supliment, funcționara filialei a adus o lumînare. Ciucă a vorbit despre o recentă călătorie a sa, împreună cu prozatorul Constantin Munteanu, în China. Cînd a ajuns acolo s-a dus, întîi, firește, la ambasadă. Atașatul cultural Mocioiu l-a întrebat cu ce scop a venit. „Să scriu o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe drum mi-a fost frig, iar în cimitir, pe deal, din cauza vîntului, și mai tare. Am mers să aprind o lumînare la mormîntul părinților, dar n-am reușit. Un bătrîn, Neculai al Duței, mi-a arătat, zîmbind, că „sîntem vecini”. I-am spus că aș dori ca această „vecinătate” să devină efectivă cît mai încolo. De la cimitir, am plecat direct la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
două”. A luat cu el și grătarul, ca „să se simtă în aer miros de mici”. La ducere sau la întoarcere (nu-mi amintesc bine), trecînd prin Zănești, unde sătenii obișnuiesc să pună de-a latul șoselei un strat de lumînări, a trecut peste el, „căci una e credința voastră și alta șoseaua pentru care plătesc impozit”. A mizat pe teama ce-o inspiră numărul mic al mașinii sale: „alții n-au avut curajul s-o facă!” în tot ce spune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-se la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă rog, cum fac adesea, pentru amînarea termenului. *„Am venit s-o spun cuiva care are mînă s-o scrie”, m-a flatat Verman, așezîndu-se în fotoliu. „Despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecut dincolo de tabernacolul cu racla Sfîntului Ioan cel Nou. Pe latura dinspre interior a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
felul lui, cu o explicație pe care nu i-o cerusem, după cîteva minute de convorbire, Liviu Filimon. „Pentru că eu vin cu idei noi. Sînt un eseist prin definiție, nu mă mulțumesc să-i conspectez pe alții!” Nici picurat cu lumînarea n-aș putea să vorbesc astfel despre mine. *X. (numele său chiar nu contează) s-a oferit să scrie despre Minima moralia. L-am refuzat. Nu înțelege că nu i se potrivește! De fapt cîți dintre recenzenții întîmplători înțeleg asta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mistic, orășeanul nu. El n-a auzit de „beția religioasă a marilor orașe” (Baudelaire, „Rachete”) și, probabil, nici n-a citit Prins de Petru Popescu, în care una dintre scenele cele mai tulburătoare e cea a întoarcerii acasă, cu lumînările aprinse, a miilor de bucureșteni de la slujba de înviere din Dealul Mitropoliei. Oare știe cîte biserici sînt în oraș, toate construite înaintea producerii afluxului de populație venită din mediul rural? Un eseu veritabil mi s-a părut a fi „Obscurantismul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]