7,435 matches
-
însoțite de animale. Aceste sculpturi datează din mileniul al X-lea î.e.n. și au fost descoperite la Nevali Cori și Göbekli Tepe, în apropiere de Urfa în estul Turciei Statuile neolitice de la Lepenski Vir, Porțile de Fier, Serbia datează din mileniul al VII-lea î.e.n. și reprezintă oameni sau amestecuri între oameni și pești. În Europa Centrală, multe culturi neolitice, cum ar fi Linearbandkeramic, Lengyel sau Vinca, produceau statuete animale care pot fi numite artă, însă există încă discuții dacă olăria
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
fi numite artă, însă există încă discuții dacă olăria pictată de la Želiesovce și Lengyel pot fi numite astfel. Monumente megalitice (menhire, dolmene) din perioada neoliticului se pot întâlni din Portugalia până în Regatul Unit și Polonia. Ele au apărut începând din mileniu al cincilea î.e.n., deși anumiți autori speculează că ar fi putut exista încă din perioada mezolitică. Datorită reutilizarii frecvente a pieselor, această ipoteză este dificil de dovedit. Deși cea mai cunoscută dintre aceste structuri este cea de la Stonehenge, unde structura
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
ornamente sculptate în piatră, printre care s-ar putea afla și cea mai veche reprezentare a lunii. Multe din aceste monumente erau morminte megalitice, iar arheologii presepun că majoritatea aveau o importanță religioasă. Epoca bronzului a început în Europa în mileniul al III-lea î.e.n., și odată cu ea a a părut un nou mediu de propagare a artei. Eficiența crescută a uneltelor din bronz a adus cu ea o creștere a productivității, ceea ce a condus la un surplus - primul pas pentru
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
lor erau create din materiale organice și au fost pierdute pe veci, câteva din realizările lor cele mai spectaculoase au supraviețuit în piatră și argilă. Printre acestea se numără numeroase fragmente de ceramică de pe tot cuprinsul Oceaniei, datând de la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. De asemenea, aceste popoare au lăsat în urmă multe platforme de piatră și sculpturi dintre cale cele mai cunoscute sunt cele din Insula Paștelui.
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
numeros public despre zborul său în spațiu. La 17 iunie 1994 astronautul american Charles Duke vizitează , oferind filmul realizat de el pe suprafața Lunii în timpul misiunii Apollo 16. În anul 1998 se desfășoară lucrările Simpozionului Național „Planetariul la sfârșit de mileniu”. În august 1999 se constituie Comitetul Interdisciplinar „Eclipsa 99” și se realizează un film pe această temă împreună cu televiziunea locală. În 17-18 octombrie 2002 au loc în incinta Planetariului lucrările omagiale ale Simpozionului „20 de ani de activitate muzeistică la
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
precum și a directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, dr. Magda Stavinschi. La data de 8 mai 2007 Pierre Rabhi, inițiatorul „Mișcării pentru Terra și Umanism”, susține o conferință despre fenomenul de transformare a terenurilor în deșert și despre sănătatea Pământului în mileniul al treilea. În anul 2008 Planetariul este cedat de Muzeul Bucovinei, fiind preluat de Catedra de Geografie a Facultății de Istorie și Geografie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Destinația inițială a Planetariului se păstrează, funcționând în continuare atât ca
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
de la școală este economia și nu suportă matematica. Viseaza să fie o mireasă frumoasă. Usagi se caracterizează mai mult prin sentimentele sale de iubire și dorința de a aduce lumii pacea. Ea este Sailor Moon și Prințesa Serenity din Imperiul Mileniului de Argint de pe Lună. Usagi este un adolescent Sailor Senshi puțin mai mic, și în "Material Collection" este remarcat faptul că este puțin "dolofană". În anime și manga, ea avea ochi albaștri, și păr blond prins în cozi numite odango
Usagi Tsukino () [Corola-website/Science/313131_a_314460]
-
de invaziile triburilor nomade din nord. Moștenirea lăsată de prima dinastie: Qin, care a durat atât de puțin, este de o importanță capitală pentru întreaga istorie a Chinei. Titlul imperial a putut să supraviețuiască timp de mai mult de două milenii în ciuda amintirii odioase pe care a lăsat-o cel care l-a purtat primul, pentru că el corespunde imaginii unei unități a ținuturilor Chinei, care rămâne un model și în zilele noastre. Istoria Chinei nu este o succesiune de dinastii asemănătoare
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
chinezi a fost mereu efortul către unificare, al cărui model și arhetip se regăsesc în acțiunile lui Qin Shi Huangdi. Multe dintre măsurile adoptate de marele unificator i-au supraviețuit. Imperiul chinez a avut o uriașă istorie timp de două milenii și se încheie cu prăbușirea dinastiei Qing, în anul 1911, când este instaurată Republica. • sec. XXVI-XXI î.e.n. Epoca suveranilor legendari Fuxi, Shennong, Huangdi, Shaohao, Zhuanxu; Zorile civilizației chineze și ale organizării sociale în alințele tribale. • sec. XXI-XVII î.e.n. Dinastia Xia
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
popor și a avut de zece mii de ori mai mulți supuși față de câți avuseseră faraonii egipteni, într-un imperiu care va supraviețui cu o mie de ani Romei. Realitatea vieții împăratului a fost mult timp învăluită în mister. Pentru două milenii, singurele informații detaliate proveneau dintr-o singură lucrare istorică elaborată la circa o sută de ani de la moartea lui Qin Shi Huangdi, cronicile marelui istoric Sima Qian . Descoperirile arheologice din anul 1974 au sprijinit legenda și au demonstrat veridicitatea ei
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
vocea Morții pare a se forma direct în capul lor, fără ca sunetul să le treacă în prealabil prin urechi. Fiind o personificare antropomorfică a morții, Moartea este responsabilă cu călăuzirea sufletelor din lumea aceasta în cealaltă. Îndeplinind slujba aceasta de milenii, a căpătat o fascinație pentru tot ce ține de oameni, ajungând până acolo încât și-a construit o casă în dimensiunea ei. Vrăjitoarelor din universul lui Pratchett le lipsesc mare parte din caracteristice oculte moderne (deși Pratchett se folosește deseori
Lumea Disc () [Corola-website/Science/314476_a_315805]
-
în evoluția cunoașterii biologiei s-a înregistrat o dată cu așa-numita "revoluție neolitică". Atunci comunitățile umane au trecut de la modul de viață nomad, bazat pe cules, vânătoare și pescuit, la cel sedentar, bazat pe agricultură. Perioada este plasată cu peste zece milenii în urmă, în zona Orientului Mijlociu. Aici încep să fie cultivate plantele și domesticite animalele. Vechile culturi și civilizații orientale și-au creat sisteme filozofice și științifice avansate, prin care încercau să explice toate problemele majore ale realității, inclusiv cele
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
animalelor. Către sfârșitul antichității, una dintre cele mai importante personalități din domeniul medicinei și anatomiei este Claudius Galenus. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, opera sa a influențat evoluția de mai târziu a medicinei islamice și, timp de peste un mileniu, medicina vest-europeană. După căderea Imperiului Roman, cunoștințele și tradiția civilizației greco-romane au fost preluate de cea bizantină și mai ales de cea islamică. În epoca de aur a islamului, perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XIII-lea
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
de fiecare dintre indivizii care formează grupul. Astfel, limitele culturii nu se suprapun limitelor națiunii așa cum nu se suprapun nici măcar limitelor unui grup etnic vorbitor de aceeași limbă. O aceeași cultură materială este specifică unor grupuri etnice diferite: acum un mileniu cultura materială în Ungaria panonică era posesie a unor triburi diferite maghiare venite din mediul asiatic, tot așa cum acum două milenii cultura materială din Dacia era proprie unor populații autohtone împărțite în mai multe triburi diferite așa cum astăzi alimente precum
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
unui grup etnic vorbitor de aceeași limbă. O aceeași cultură materială este specifică unor grupuri etnice diferite: acum un mileniu cultura materială în Ungaria panonică era posesie a unor triburi diferite maghiare venite din mediul asiatic, tot așa cum acum două milenii cultura materială din Dacia era proprie unor populații autohtone împărțite în mai multe triburi diferite așa cum astăzi alimente precum slănina și sarmalele sunt proprii mai multor etnii sau mai multor națiuni. Pe de altă parte, indivizii aparținând unei aceleiași etnii
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
nu ar fi putut duce la crearea unei singure țări deoarece, în ochii independentiștilor, aceasta ar fi fost slăbită de multiplele sub-decupaje făcute fie de coloniști anteriori (sub administrația franceză, regiunea Vietnamului își păstra în mare frontierele primite în timpul unui mileniu de administrare chineză), fie de acele unități administrative franceze mai ferm conturate (teritorii care astăzi corespund statelor Laos și Cambodgia; de remarcat faptul că actuala frontieră dintre Thailanda și Cambodgia nu corespunde teritoriilor ocupate de etniile Thai și Khmer, ci
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
nemuritoare.ro http://www.poesis.wordpress.com Volume în pregătire: -Joc tainic, -Miresme albe (hai-ku), -De mână cu Orfeu, -Gânduri de utrenie (proza http://www.universul-cartilor.com. Colaborări în presa literară: - la revistele: Luceafărul, Poesis, Contrapunct, Viața Românească, Sfârșit de mileniu (actual Milenium), Convorbiri literare . -la radio: emisiunea Poezie românească Colaborări on line: Colaborează la Publicațiile ARP, INTERMUNDUS media on line: Revista Epoca http://www.revista-epoca.com, Revista Ecoul http://www.revista-ecoul.com, Revista Monitorul cultural http://www.monitor-cultural.com, Revista
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei. De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat amprenta prin varietatea de forme ceramice și prin plastică excepțional de bogată și originală
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
în Câmpia Română, s-a extins pe un spațiu larg, cuprins între Munții Carpați și Balcani. Se caracterizează prin răspândirea toporului cu gaură pentru coadă, utilizarea frecvența a aramei pentru producerea podoabelor și uneltelor și pictură cu grafit. Apărută în mileniul IV î.e.n., a fost prezentă în sud-estul Transilvaniei și sud-vestul Moldovei. S-a extins către est, până la Nipru. Impresionează prin ceramică, decorată cu forme geometrice, în care predomină motivul spiralei. Vasele erau realizate dintr-un material fin și frământat, cu
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Răuț, Orhei, Zahareuca sau valea Botnei. Apar unelte din aramă și din bronz, iar purtătorii culturii răspândesc calul domestic în spațiul carpato-danubian și central-european. Prezentă în Transilvania, Banat, Oltenia, vestul Munteniei. Începutul Epocii bronzului în România poate fi plasat la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr. Cele mai importante culturi sunt:
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
zis și „imperiul hitit”). Ruinele orașului antic se află în provincia Çorum din Anatolia, lângă satul Boğazkale (fost Boğazköy), la limita nordică a ținutului antic anatolian Cappadocia. Așezările cele mai timpurii din zona orașului Hattușa au apărut în halkolitic, în mileniul al VI-lea î.Hr. și au dăinuit pînă în epoca bronzului timpuriu. Populația băștinașă a întemeiat aici așezarea cu numele Hattuș. În mileniul II î.Hr. la marginea localității a apărut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comerțul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
ținutului antic anatolian Cappadocia. Așezările cele mai timpurii din zona orașului Hattușa au apărut în halkolitic, în mileniul al VI-lea î.Hr. și au dăinuit pînă în epoca bronzului timpuriu. Populația băștinașă a întemeiat aici așezarea cu numele Hattuș. În mileniul II î.Hr. la marginea localității a apărut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comerțul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul în Anatolia. În acea epocă, pe înălțimea de la Büyükkale (numele actual, turc, al locului
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
comerțul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul în Anatolia. În acea epocă, pe înălțimea de la Büyükkale (numele actual, turc, al locului) a fost edificată o fortăreață pentru apărarea de eventuali agresori din exterior. În primele secole ale mileniului al II-lea î.Hr. au avut loc diverse conflicte între principii populației autohtone, hatticii, și grupul etnic al hitiților, imigrat, care încerca să-și extindă puterea politică. Arheologii au descoperit urme ale unui mare incendiu care a avut loc în jurul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
materialului de construcție care să emuleze cât mai fidel materialul antic și tehnicile de lucru. Cartiere întregi așteaptă să fie explorate, iar mormintele regale încă nu au fost descoperite. Fragmente din sistemul de conducte pentru apa potabilă, construit cu patru milenii în urmă, sunt în stare de funcțiune și astăzi. Hattușa a fost trecută în 1986 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Din 2001, arhivele pe tăblițe de lut inscriționate cu semne cuneiforme, expuse la Muzeul de Arheologie din Istanbul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
mai utilizat sistem de numerație, motivul presupus fiind că oamenii au zece degete la cele două mâini. Termenul „zecimal” provine din (după "zece"). Sistemul de numerație zecimal a fost folosit elaborat în India și este descris în edictele din Ashoka (mileniul I î.Hr.). Aici se foloseau cifrele fără zero. Încă din vechime unele elemente au fost preluate în China. Arabii l-au adoptat de la indieni în secolul al VIII-lea, iar contribuția lor majoră la sistem a fost introducerea cifrei "zero
Sistem zecimal () [Corola-website/Science/314694_a_316023]