6,947 matches
-
decît 1900 kilometri de cale ferată, în timp ce Anglia are 6450, Prusia 3500. Romantism și religie. Față de raționalismul Luminilor și al valorilor dominante ale burgheziei, se afirmă revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului, oprimat în afară, în Grecia, Polonia, Italia, victimă a egoismului celor avuți în Franța însăși. În tineretul din școli, în acest segment al populației
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Champollion î1790-1832), arheolog francez, primul care-a descifrat hieroglifele Egiptului antic. William Sones î1746-1794), celebru orientalist englez. Familie celebră de vînători de balene în Nantucket. Culegere de legi și legende indiene, un fel de Biblie a brahmanismului. Arion, poet și muzician grec din secolul al VII-lea î.e.n., despre care se spune că a fost salvat de la moarte de niște delfini, fermecați de sunetele dulci ale lirei sale. Oraș și promontoriu din Grecia, în fața căruia s-a dat îîn anul 31
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adică aceea datorită căreia putem arhiva amintiri străvechi), aceasta rămâne imperturbabilă, conform celei mai frecvente opinii vehiculate de specialiștii din domeniu. Meinz și Salthouse (apud Munteanu, 2004) acreditează, prin suport experimental, că memoria muzicală scade odată cu vârsta chiar și pentru muzicienii profesioniști. Referitor la memoria de perspectivă, grație căreia individul nu uită să efectueze la timp anumite activități cotidiene (fără să apeleze la diverse strategii de atenționare), aceasta se deteriorează pe măsura înaintării în vârstă. Derapaje apar și la nivelul memoriei-sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adică aceea datorită căreia putem arhiva amintiri străvechi), aceasta rămâne imperturbabilă, conform celei mai frecvente opinii vehiculate de specialiștii din domeniu. Meinz și Salthouse (apud Munteanu, 2004) acreditează, prin suport experimental, că memoria muzicală scade odată cu vârsta chiar și pentru muzicienii profesioniști. Referitor la memoria de perspectivă, grație căreia individul nu uită să efectueze la timp anumite activități cotidiene (fără să apeleze la diverse strategii de atenționare), aceasta se deteriorează pe măsura înaintării în vârstă. Derapaje apar și la nivelul memoriei-sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
muzică a spectrelor, o muzică verticală dar plutind orizontal aveam de însoțit povestea tristă a înghițitorului de săbii Michel. Cerințele erau ridicate, ne doream să sune cât mai bine posibil așa că am găsit de cuviință că trebuie să apelez la muzicienii din celebrul ansamblu Hyperion, pe care îi cunoșteam și cu care mai lucrasem. La clarinet, cel ce cânta și piesa tragică, finală, a filmului era Aurelian Octav Popa un vrăjitor. Pentru a produce muzica filmului am petrecut două zile și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Gasset: Istoricul artei trebuie să urmeze alte metode decît istoricul literar și cel al gîndirii. Trebuie să ne vorbească despre oameni care nu vorbesc. A fi pictor înseamnă a te hotărî la muțenie, atunci am putea crede că literații și muzicienii sînt niște palavragii, dar nu aici vrem a ne opri, deși diagnosticul filosofului spaniol operează deja o primă delimitare a naturilor. Nu. Există destui pictori, mai cu seamă în curentele moderne, de o locvacitate impresionantă, justificată, de altfel, de necesitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un astfel de... spectacol de sunet și lumină. Deschizîndu-mi ușa atelierului din Armeană și primindu-i, afabil, pe cei invitați. Cine erau aceștia? Erau cei care conferă azi Iașului efigia-i de neconfundat: poeți, prozatori, critici literari și de artă, muzicieni, popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și nu prea) încăpere, a vorbit fiecare pre limba sa. Neîncercînd, doamne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sat să prindă roiurile de albine: le desprindea cu mâna de pe creangă, imens strugure negru și electrizat, vorbindu-le și așezându-le ușor în buduroiul frecat pe dinăuntru cu plante aromatice. Fiul ei, despre care am vorbit, Nicolae Brăescu, muzician și magistrat, o moștenea în această privință. În acel an, Facultatea de Medicină din Iași nu avea o catedră de neuropsihiatrie, nici alte catedre de profil. Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și astăzi anumiți istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic și pastoral, fiind preocupat de cadrul muzicii ecleziastice și, deci, al rugăciunii creștine. Intervenția sa cădea în mijlocul disputelor docte ale muzicienilor și ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant fenomen: acela
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mult figura compozitorului care începe să-și semneze operele. Până în acest moment, a compune era opera anonimilor sau o „activitate colaterală, un otium față de serviciul zilnic practicat de preoți, capelani sau călugări; acum devine o activitate principală și atractivă, chiar dacă muzicienii continuă să fie preoți sau călugări, în mod normal cu origini sociale modeste, care trăiesc din resurse ecleziastice. Fiind plătit pentru a produce și preda muzica, artistul-compozitor nu mai este strâns legat de un anumit ambient, ci trece de la unul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
două situații au dus la excluderea credincioșilor de la orice participare activă la ceremoniile liturgice: limba latină devenea tot mai enigmatică, capabilă să fie înțeleasă numai de clerici, iar muzica, devenind polifonică, era accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
XIII-lea, prin decretul din 25 octombrie 1577, a încredințat responsabilitatea de a realiza o nouă ediție a cărților liturgice muzicale în cânt gregorian celui mai autoritar compozitor care lucra atunci la Roma, G.P. da Palestrina, ajutat de un alt muzician, Annibale Zoilo: După ce s-a publicat noul liturghier și breviarul, s-a constatat că melodia (cantus firmus) antifonarelor, a gradualelor și a psalteriumului este plină de barbarisme, obscurități și superficialități, care se datorează incompetenței, neglijenței și arbitriului compozitorilor, a copiștilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
frumusețea muzicală și la funcționalitatea liturgică originară, dar ar fi fost în mod arbitrar deformat, mutilat și denaturat. De fapt, munca de revizuire a cărților muzicale a fost întreruptă și a fost reluată la începutul anului 1600 de alți doi muzicieni, foști elevi ai lui Palestrina, Felice Anerio și Francesco Soriano, care au realizat în 1614 faimoasa și trista Editio medicea. Această ediție, conform concesiei decretului papal, a fost publicată pe baza unor criterii absolut arbitrare, dând loc la un produs
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă reprezintă maximul muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi atribuită faptului că el și-a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă reprezintă maximul muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi atribuită faptului că el și-a petrecut aproape toată viața la Roma, în serviciul instituțiilor ecleziastice. Opera palestriniană se caracterizează prin echilibrul dintre tehnică și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu care spune. Limbajul polifonic al lui G.P. da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conștiințelor imaginea esenței intime a religiei”. Așadar, opera palestriniană a fost recunoscută drept cea mai potrivită pentru cultul catolic, fiind imitată de numeroși compozitori care s-au regăsit în stilul său, ceea ce a dus la nașterea Școlii Romane. Este unicul muzician din istorie pe care biserica romană l-a indicat vreodată drept model al compozitorilor din toate timpurile, meritându-și astfel pe deplin titlul de princeps musicae. 5. GENURI ȘI STILURI ALE MUZICII BAROCE ȘI CLASICE Noul curent cultural artistic de la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
legătură cu liturgia. 5.2 Secolele XVIII și XIX În secolele XVIII și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]