7,953 matches
-
mă poate judeca. Pentru că sunt lucruri pe care le poți judeca doar dacă le-ai simțit în carnea ta, cu nervii tăi... XXVII ― A fost o vreme când toate acestea nu mă priveau. Atunci, aș fi zis că numai un nebun își poate umple somnul cu monștri Inchiziția a sfâșiat, însă, în mine ce era minciună plăcută... Nu știu dacă ai auzit că am chemat odată profesori și studenți să asiste la o demonstrație pe care am făcut-o în turnul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare și aștepta nemișcat în iarbă. Fluturii se opreau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
jumate-jumate cu gardienii. Cine i se împotrivea vedea pe dracul. Nu-l cunoștea Gheorghe. Mutu-i zicea. Tăiase oameni și avea de stat o viață în pușcărie. Trăia ca la mă-sa acasă, ținea țuțări de-l serveau și făcea pe nebunul. Întâi pe Paraschiv 1-a luat în focuri: - Cum îți zice, tolomacule? - Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o. Avea un trup fierbinte și drept. S-a zbătut puțin, dar n-a spus nimic. Dincolo se trezise starostele. A auzit frământarea înăbușită și-a dat să se ridice. Atunci a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu, n-auzi, Paraschive? Hoțul o ținea lângă el, amețit de mirosul părului. - Da cînd? a întrebat gâfâind. Ibovnica s-a mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cară-mi toate boarfele de-acolo, să-mi vii cu ele, să le pun să joace cu mine, că voi nu mai sînteți în stare. Da repede, că n-am timp. A plecat ăl bătrân, îi era frică de nebun. Într-un ceas a fost cu cinci muieri după el. Au umplut circiuma. Se ruga negustorul de ei: - Da mai duceți-vă, neiculiță, și la altul, că m-am săturat, ajunge... - Nu ne supăra! a zis blând Mînă-mică, atunci trezit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai odihnește-te. Stai să dea primăvara și mergem iar la groapă. Cel tânăr rîdea: - Eu am scăpat, dar să vedem, Bozoncea scapă de muia mea? Că era cât pe aici să-l mierlesc... - Astîmpără-te, Paraschive, că iar dăm peste nebun și-o scăim la fas! E greu de doborât... - Ce să m-astîmpăr?! De-acum eu o să fiu mai mare, că e bătrân, -lam văzut. Nu mi-e frică. Și s-o pedepsesc și pe Didina, că ea m-a vândut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am parte de mama dacă-i adevărat! Ce, e nebun? - Nu-i nebun, știe el ce spune. Am plecat, să nu-ți pară rău... Și-a lăsat-o nedumerită, înfricoșată. Când a auzit pungașul răspunsul, iar i s-au aprins ochii de ura lui veche. - O s-o fur, i-a spus tovarășului, s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ba că lipseau din banii prăvăliei, n-avea cum să-l împace, că, dacă bărbatul vrea să găsească cusur, îl găsește! Nevasta s-a speriat. A vorbit și cu a gunoierului: - Ce-i fac, coană Aglăițo, că s-a pus nebunul pe capul meu, de mă pisează în bătăi. Cum vine de la drum, nu se mai uită la mine! Bătrâna s-a gândit ce s-a gândit, a clătinat din cap și i-a spus: - Mutu tău s-a-ncurcat cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o vreme cumplită, să-i cânte de acolo Veșnica pomenire, că-i suise, ce erau să facă? Cine ar fi scăpat de mânia lui Picu Calată, mățarul de la Coada Dristorului, când apuca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște vânători găsiră lângă șanțul fortului "Cățelu" pe Anghel, cântând încă în fața hoiturilor starostelui și al țambalagiului. Erau trei oameni înalți, îmbrăcați în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la negustor. Intîi a scos un teanc de afișe albastre și le-a aruncat mahalagiilor, care le-au cules de prin noroi. Era ca acum, primăvară. Tot așa bătea vântul; lumea, mulțumită că ieșise din iarnă, ia să asculte de nebun. Unii de nu știau să citească țineau hârtiile pe dos. - Ce zice, maică? întrebase și baba Marghioala a lui Mială, și ea de față, pe unul mai tânăr, dus prin școli. - Stai și ascultă, mătușă, a sfătuit-o el, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acton să spunem doar că Înrolarea În Royal Air Force face În ochii celor din grupul Bloomsbury la fel de multă impresie precum literatura sa, traducerile din chineză, colecția de antichități orientale sau fermecătoarea lui eleganță. Anii nebuni ș.a.m.d. tc "Anii nebuni ș.a.m.d. " În ce măsură (aparent) scurtul respiro al anilor ’20-’30 marchează o etapă distinctă În ceea ce cu greu s-ar numi o „istorie a dandysmului În secolul XX”? Răspund afirmativ foarte puțini cercetători (Marylène Delbourg-Delphis și, parțial, Giuseppe Scaraffia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În momentele sale de dandysm, pronunța numele lui Brummell plin de respect și cu puțină invidie.” Byrontc "Byron" George Gordon Byron (1788-1824). Al șaselea lord Byron, descendent al unei vechi familii de vikingi, nepotul amiralului John Byron, supranumit „Jack cel nebun”, fiu al căpitanului John Byron, aventurier notoriu, care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o detestă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau turnându-și În cizme Înghețata de fragi și vanilie care i se servea la Tortoni. Nici ducele de Brunswick nu face o figură mai bună atunci când năvălește ca un nebun la Horace Viel-Castel Îmbrăcat În husar, pomădat, fardat, Împopoțonat ca o marionetă. Și nici lordul Egerton, când pune zi de zi o masă cu 12 tacâmuri pentru cei 12 câini ai săi. Sau marchizul d’Anglesey, care organizează funeraliile propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
multe reproșuri. La foarte scurtă vreme, resursele se sfârșiră. Urmară datoriile și mizeria. Brummell avea să Înceapă o prăbușire cumplită pe scara exilului În sărăcie despre care vorbește Dante, la capătul căreia va găsi Închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri. Mâna care-l va mai opri puțin În partea de sus a acestei oribile scări a fost o mână regească, cea a lui William al IV-lea, a cărui domnie a creat un post modest plătit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de drăguțeee. —Galben-ciuboțica cucului sau roz-pastel? spuse Hugo, întinzându-i lui Sally o tabacheră de argint. Mamă, adăugă cu satisfacție, abia aștept să văd ce față face Bill când ne vede că ne vede că fumăm din astea. Ce reacționar nebun mai e și omul ăsta. —Îl dezgustă Tunbridge Wells, sării și eu. —Nu-i așa? Perfect! zise Hugo admirativ, suflând un cerc de fum către Hamsptead. Așa o să-i zic de-acum înainte. Între noi. Față în față, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Marie de jos, din mlaștină. Cum naiba se băgau aligatorii prin cotul toaletei? Spui niște prostii cât carul! — Păi era mici, nu? insistă Lurch. Crescuți special. — Și dresați, nu? zise Bez cu sarcasm. O echipă de oameni de știință nebuni care stau acolo jos și-i învață cum să sară dintr-odată din mlaștină și să-l muște de fund pe cine știe ce tip care face pipi - Sally, complet exasperat de această discuție, își făcu loc și îngenunche și el lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată, model Slim Barrett 1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi făcut greață. Nu l-am băgat în seamă, dându-mi seama că era un fel de comportament de macho parodiat: ia uitați colea, mie de fapt nu mi-e frică! Hugo nu se putea abține să nu facă pe nebunul nici când se afla în pericol de moarte. Dar voia să te avertizeze în legătură cu mine, deci cred că ține la tine, Ben, zisei eu, cu cea mai mare grijă și blândețe de care eram capabilă. Nici unul dintre cei care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja pe Violet pe canapea și se repezea către noi. În timp ce acesta se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca nebunul, de parcă ar fi fost un steag. — Nu mă atingeți! urlă el. Mi-am făcut deja o injecție! Dacă mi-o fac și pe a doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
au reproșat sever imprudența. Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașul ăsta sunt mii de oameni care intervin neîncetat în favoarea unei rude despre care pretind că e nevinovată, și care e uneori ucigașul cel mai sălbatic, sau despre care pretind că e întreagă la minte, dar care seamănă adesea cu nebunul care m-a tras pe sfoară, rudă pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar care poate fi roasă de boală până la inimă. Cum să faci deosebirea? Mă așteptam ca Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Carol și să se alieze cu Francisc, chiar dacă regele Franței este prizonierul împăratului. Din poziția mea, nu-mi pot exprima rezervele fără să dau impresia că mă tem de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e chiar lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fapt o misiune americană în slujba palestinienilor; total diferit de ambasada din Tel Aviv, care reprezenta America în ochii israelienilor. O ușă se deschise cu un bip, lăsând să intre un bărbat înalt și blond. —Bine ai venit la nebuni! Jim Davis, consul, mă bucur să te cunosc. Îi întinse mâna. — După cum vezi, lucrăm în cele mai frumoase două clădiri pe care le deține Departamentul de Stat oriunde în lume, spuse el cum ieșiră în grădină, o peluză mare, dreptunghiulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ați da seama că faceți o greșeală enormă și că ați renunța la această... aproape scuipă cuvântul... înțelegere. — Asta chiar ar fi o surpriză, spuse sec Mossek. Yariv ridică mâna și se aplecă în față. — Astea nu sunt cuvintele unui nebun. Sunt imperioase și înflăcărate, asta da. Dar nu sunt incoerente. Nu e nici scrisoarea unui martir, în ciuda previziunii propriei morți. Dacă ar fi fost, ar fi vorbit clar și la obiect despre trădarea cedării de teritorii și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]