7,995 matches
-
ai echipelor de club. De ce? Dintr-o iubire dezamăgită și pentru că fotbalul îmi oferă minunata șansă de a trăi la nivelul imaginarului magia jocului, a libertății, împlinirea prin arta depășirii condiției umane. Mister, deliciu, savoare, dar și dulce otravă a neputinței strecurată cinic și consecvent în suflet de acești magicieni de serviciu ai lumii contemporane: fotbaliștii! Finala cupei violenței la români Am vizitat cu puțin timp în urmă Târgul Jiu. Un oraș frumos, elegant și foarte curat. Veritabil model pentru primarul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sportiv. Acum, în România se întâmplă exact pe dos. Fotbalul nostru devine pe zi ce trece o cale, un mijloc de exprimare directă, frustă, elementară a violenței în lume. Ratații României se destrăbălează pe stadioane. Totul se întâmplă pe fondul neputinței noastre generale. Finala Cupei României la fotbal din noiembrie 2009 a fost, din punctul meu de vedere, și o finală a Cupei Violenței. Felicitări spectatorilor clujeni pentru că nu au câștigat-o! Prostituția artă sacră sau patologie socială? Cu ceva timp
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și binevoitoare în privința acestor Principate... La începutul lui noiembrie, boierii adresau împăratului Rusiei o lungă jalbă, denunțând abuzurile și jafurile de tot felul, care necinsteau ocârmuirea lui Mihai Sturdza, și alte trei lui Rukman, la București. ... Este într-adevăr cu neputință să împingi spiritul de cupiditate mai departe decât îl împinge A. S.; nu se oprește în fața nici unei considerații, a nici unei primejdii. Toate slujbele sunt puse la mezat; hotărârile lui și acelea ale tribunalelor se vând; împarte cu cei de pe urmă slujbași
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Sturdza obținuse de la Poartă un firman în care se zicea că sultanul: ... Înștiințat de uneltirile boierilor împotriva Domnului, uneltiri care nu-și aveau obârșia decât în ponosul unora, fiindcă nu obținuseră domnia, al altora, fiindcă nu obținuseră slujbe, cu toată neputința de a-i pune pe toți în slujbă, cu toate că mulți din ei ar fi vrednici, sultanul poruncea Domnului să reprime asemenea manopere și să pedepsească în chip aspru pe autorii lor. Domnul a declarat după citire hotărârea sa de a
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
i-a dat actul de la Balta Liman este atât de vederată, neînțelegerile al căror obiect îl alcătuiește între cele două Curți, Suverană și Protectoare, i-au scăzut puterile și caracterul de autonomie în astfel de grad, încât se vede în neputință de a contracta un împrumut, fie cu vreun guvern, fie cu bancheri particulari... La 7 decembrie următor, dând seamă despre o convorbire ce o avusese cu Știrbei, cu câteva zile înainte, Poujade zice: ... Mi-a dezvoltat ideile lui, când cu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
A încercat să rusifice Biserica Moldovei, căutând prin fel de fel de intrigi și de uneltiri să aducă în capul ei pe un arhiereu rus. A lucrat cu intenție, în chip metodic, la desconsiderarea guvernului pământean, căutând să-1 pună în neputință de a ocârmui, să-1 facă ridicol și odios, uneltind necontenit intrigi între domni, Adunări și boieri, ațâțând veșnic și în chip sistematic pe unii împotriva celorlalți, exploatând patimile lor cele rele. Acestea, în scopul de a dovedi lumii și chiar
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de a desăvârși cucerirea economică a Asiei Mici cu aceea a regiunilor învecinate și va îngrămădi, deci, de acuma înainte, din an în an, mai multe piedici la luarea în stăpânire de către Rusia a strâmtorilor, amenințând chiar să facă cu neputință, în puțin timp, această luare în stăpânire care, pentru împărăția țarilor, este o condiție sine qua non spre a dobândi, în politica mondială, o situație în raport cu întinderea teritoriului și cu numărul populației sale. În drumul ei pe țărmul european spre
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
cotelor, chiaburii sunt favorizați, ceea ce nu poate fi decât regratabil. Deși dețin aproape 40% din producția totală de cereale, numai 10 - 15% din produsele colectate anual provin de la ei. La polul opus, țăranii săraci, care nu-și achita obligațiile din neputința, sunt arestați și trimiși în lagăre de concentrare. Originală era practică așazisului „comerț cu bonuri”, prin care numai cei care posedau surplus de cereale sau alte produse ale gospodărie sătești puteau primi, în schimbul acestor însemne, bunuri industriale. Adesea puteau fi
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
jur se face în funcție de gradul de deschidere a ochilor. Există o paletă foarte largă, de la privirea holbată, atotcuprinzătoare, pînă la pleoapele închise, menite să asigure liniștirea și ecranarea față de stimulii mediului, sau la ochii înlăcrimați, ca expresie a suferinței datorată neputinței. Poate că cel mai frecvent este observată în închisoare privirea scurtă, care fixează individul arătîndu-i acțiunea pe care trebuie să o execute. Ea corespunde unei stări de concentrare, unei strategii și planificări. "Aruncată" rapid, rigid, ea este expresia relațiilor de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ce grea este viața/ Cînd îți pierzi toată speranța". Multe din cîntecele de ocnă se adresează divinității, iar invocarea lui Dumnezeu se face uneori la fiecare strofă, ca o formă de suport moral și de accentuare a sentimentelor de părăsire, neputință, tristețe sau răzbunare: "Doamne, numai eu mă zbat cu gîndul... Doamne, sînt la pușcărie... Doamne, a secat sufletu-n mine... Doamne, mîncat sînt de lanțuri grele... Doamne, pușcăria m-a mîncat/ Doamne, mă mir, Doamne, cum am să scap". Disperarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
imediat stopată de cadre prin amenințarea cu transferul grevistului într-un alt penitenciar din colțul opus al țării în cazul continuării ei. Dacă acțiunile protestatare menționate pînă acum au legătură aproape exclusivă cu condițiile detenției, sinuciderea este expresia radicală a neputinței, remediul definitiv al nefericirii, cu legături puternice și în ceea ce privește relațiile cu familia, sensibil deteriorate. Aserțiunea lui E. Durkheim conform căreia "sinuciderea variază proporțional cu gradul de integrare în grupul social căruia individul îi aparține"111 este continuu confirmată în închisori
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se leagă însăși condiția sa tragică", după Thomas Carlyle 116. Condiția sa este tragică din pricina însingurării, alienării. Unii dintre ei se sinucid. Din acest punct de vedere, mai toți sinucigașii din penitenciar transmit prin gestul lor un mesaj disperat despre neputința suportării unui regim alienant. Eroii nu sînt recunoscuți de autorități, iar cînd acest lucru este inevitabil, recunoașterea lor e doar temporară. Ei sînt apoi supuși unui proces de umilire, trimiși la izolare, refuzîndu-li-se drepturi elementare (deseori, chiar cele pentru care
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai luminate ale vieții publice. Pe de altă parte, pentru că actorul social cel mai important implicat statul are un rol din ce în ce mai slab în societate și pe care și-l joacă din ce în ce mai prost. Suferind de un profund sentiment de inferioritate și neputință, refugiindu-se în trecut, privit uneori ca paradis pierdut, în mit sau în utopie, dominat de false reprezentări despre sine și despre rolul pe care îl are în schimbarea atitudinilor, statul creează o instituție inhibată psihic, lipsită de motivațiile individuale
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
la rolul de dirijor atotputernic, concentrîndu-se nu pe răzbunare și pedeapsă, ci pe vindecarea rănilor tuturor celor implicați și afectați de actul infracțional. El trebuie să fie locul în care victimele se vindecă de frică, de sentimentele de vulnerabilitate și neputință, de mînie pe sine însuși, pe sistem, pe rude, pe infractor, pe Dumnezeu, loc în care victimele găsesc răspunsuri pentru ceea ce li s-a întîmplat și restaurează o anumită ordine în viața lor și a celor afectați de actul delincvent
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
are toate ingredientele necesare pentru a fi cu adevărat o piatră unghiulară la temelia unei noi construcții. Și asta pentru că cea veche, pe care se tot clatină învățământul românesc de ani de zile, stă să se prăbușească sub greutatea propriei neputințe de a desluși o cale relativ simplă, dar mai ales coerentă și adecvată de a răspunde provocărilor contemporane ce conduc, firesc, spre o schimbare de paradigmă. Problema e delicată și nu ne privește doar pe noi. în ultimii ani, peste
Spre un nou tip de umanism?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
sintetizeze, să comenteze efectul pe care le-au avut peste timp experimentele celor trei curente subsumate. Problema interdisciplinarității, desprinsă de contextul strict al evantaiului de relații ce se desprinde dinspre o disciplină anume spre celelalte, e una extrem de complexă, cu neputință de dezbătut suficient într-o singură lucrare. Plecând de la informațiile postate de o colegă la unul dintre seminariile de Managementul curricum-ului <endnote id="9"/>, sar părea că ideală/eficientă ar fi, pe de o parte, soluția instituționalizată numită CDȘ pentru
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
întotdeauna puterea fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada copiilor, devenirea e construită pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă, atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
ale conștiinței. O gamă de sentimente, de la bucurie, la tristețe și nostalgie, îmbracă modul descriptiv al universului reînviat. Ceea ce surprinde nu este diversitatea, ci patima cu care oamenii, care s-au iubit cândva, ajung să se urască și, mai ales, neputința omului de a se înscrie în imagistica unui cuplu, care să-i dea puterea supraviețuirii sau trecerii peste destructurările temporale. Satul este al copilăriei lui Preda, iar protagonistul Ilie Moromete are ca prototip pe tatăl scriitorului. Subiectele provin din același
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
și pe cele dorite, dar care nu au mai fost îndeplinite. Mă întreb acum de ce oare momentele fericite trăite în tinerețe sunt retrăite cu tristețe și durere la bătrânețe?! Omul ar trebui să fie conștient că va ajunge la perioada neputinței și ar trebui să privească trecutul cu înțelepciune și răbdare, cu sentimentul amintirilor, cu mulțumire sau cel mult cu indiferență și sub nicio formă cu tristețe. Un alt obicei frumos pe care mi-l amintesc cu nostalgie și cu durere
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
s-a exprimat deznădăjduit „Cine va mai apuca Bogdane, că eu nu voi mai ajunge acea zi fericită!”. Sub geana lui Ceaușescu, a apărut un licăr de regret, scăldat de o lacrimă, pe care se putea citi nostalgia și disperarea neputinței clipelor pe care le trăia în acea perioadă, în care totul fierbea de ură și dușmănie în conștiința unor persoane, inclusiv în conștiința unor români de-ai noștri, care urmăreau funcții, grade, acaparări de bunuri materiale și câte nu mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
grade, acaparări de bunuri materiale și câte nu mai doreau hapsânii noștri... Multă vreme a meditat generalul la fraza exprimată de Ceaușescu și nu putea să înțeleagă, la ce se referea acest om care ajunsese muritor de rând în pragul neputinței! Oare se gândea la faptul că peste tot umbla cu doctorul după el și de multe ori trebuia să se oprească în drum să-i injecteze fiola de insulină pentru că se sufoca sau avea în vedere alte cauze care-l
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
adus în postura de a implora mila mărinimosului Inorog. Dar răutatea sufletească nu poate fi tratată nici prin medicamente miraculoase: Inorogul îi dă totuși Hameleonului o rețetă absurdă care l-ar scăpa de cumplita suferință, rețetă tradusă la scară prin “neputința întoarcerii firii spre bine”, adică imposibilitatea vindecării de grava boală morală ce-l măcina interior: Trezindu se, Hameleonul interpretează visul în avantajul său, inhibându-și astfel temerile. Dacă în cazul celorlalți adversari ai săi Cantemir folosește ironia și satira, în
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ia toată răspunderea situației. Vrem să dăm Coroanei și țării guvernarea sprijinită pe temeliile alianțelor noastre tradiționale". ("Mișcarea", nr. 451, 1 iunie 1932.) Manifestul PNL, iunie 1932 "Alegători, guvernul Iorga-Argetoianu s-a prăbușit sub povara întreită a incapacității, ușurinței și neputinței sale. Alături de el, răspunde de greutățile țării, partidul d-lui Duca, ales pe aceleași liste, legat de această cârmuire nefastă prin activitatea sa în Parlament și prin sprijinul ce i l-a dat în administrație. În fața voastră rămân să dea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pasagerii săi aterizează înapoi pe Popești-Leordeni: motoarele aparatului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de ceea ce povestește
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ceva de scris, cu gândul de a-i ruga să transmită câteva rânduri la Crucea Roșie, dnei Alice Văitoianu, care, desigur, nu știa nimic de mine, unde sunt și ce mi s-a întâmplat. Ridicau din umeri, arătându-și astfel neputința și plecau. Cum să fac? Acum îmi intrase în cap ideea că trebuie să fac orice pentru a putea scrie câteva rânduri și a le trimite la Crucea Roșie. Altfel, nu mă vedeam bine. După alte câteva zile, într-o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]